Sentința civilă nr. 172/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 172/2011
Ședința 15 martie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : C. I. GREFIER : V. DĂCNILĂ
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, excepția de nelegalitate a H. de G. nr. 9., invocată de către reclamanții K. E. și S. P., în cadrul acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții M. T. - PRIN P., C. LOCAL T., P. M. T. și
GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect L. nr. 1. ( dosar nr. (...) al T. C.).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Reclamanții K. E. și S. P. în temeiul prevederilor art. 4 din L. nr.
554/2004, au invocat excepția de nelegalitate a H. de G. nr. 9., privind atestarea domeniului public al județului C. și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C., cu excepția M. C. N., în ceea ce privește anexa 5, poziția 2123. Solicită constatarea nelegalității H. de G. nr. 9. in ceea ce privește anexa 5. poziția 2123. și, pe cale de consecința solicită anularea parțiala a H. de G. nr. 9., respectiv anularea poziției 2123 din anexa 5, parte integranta a HG 9..
In fapt, arată că sunt moștenitorii fostei proprietare a imobilului situat in municipiul T., str. T. nr. 73 ( fosta Arany Janos nr. 14), inscris in CF nr. 800
T., nr. Top 2617, 2618, Dna B. S., nascuta B. M..
Având în vedere faptul ca imobilul mai sus menționat a fost naționalizat, fiind vorba de o preluare abuziva în înțelesul art.2 din L. 10.2001, reclamanții în temeiul L. 1. au formulat prin executor judecătoresc notificarea nr. 394/(...), care a fost înregistrată la P. M. T. sub nr. 12.626/(...), prin care au solicitat restituirea în natura a imobilului situat în municipiul T., str. T. nr. 73 (fosta Arany Janos nr. 14).
Cu toate acestea insa, deși la dosar existau toate documentele doveditoare a calității reclamanților, inclusiv declarația notariala prin care au arătat ca nu a fost făcută niciun fel de propunere de donație către Biserici sau persoane private privind imobilul, Comisia de aplicare a L. 1. a P. T. nu a înțeles să soluționeze notificarea .
Fata de aceasta situație, și având în vedere faptul ca au solicitat de nenumarate ori informații cu privire la soluționarea notificării precum și solicitarea de urgenta a notificării, nici pana in prezent primarul municipiului T. nu a emis dispoziția de restituire in natura a imobilului care face obiectul notificării.
Astfel, datorita nesoluționarii notificării în termenul legal prevăzut de art. 25 din L. 1., au fost nevoiți a se adresa instanței de judecata in vederea obligării P.ui municipiului T. la emiterea dispoziției de restituire în natura a imobilului mai sus menționat, cerere care face obiectul dosarului nr. (...), aflat pe rolul T. C.
In cadrul acestui dosar, prin notele de ședinta înregistrare la dosarul cauzei in 27 august 2010 si comunicate reclamanților in (...), primarul M. T., a arătat faptul ca in prezent imobilul cu nr. Top 2617 si nr. Top 2618/1 se afla în domeniul public al S.ui Roman in baza H. 9., privind atestarea domeniului public al județului C. si al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C., cu excepția M. C. N., în ceea ce privește anexa 5, pozitia 2123, avand destinatia de școala și gradinita " Michael Waldorf".
Prin urmare, raportat la cele invederate de către P. municipiului T., prin notele de ședința mai sus menționate, invoca excepția de nelegalitate a HG 9., în ceea ce privește anexa 5, poziția, 2123, considerand ca aceasta este data cu incalcarea dispozițiilor imperative ale L. 213/1998.
Referitor la admisibilitate in principiu arată că art. 4 alin. (1) din L. nr.
554/2004 prevede ca legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia; poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea parții interesate."
Pentru a fi admisibila cererea de investire a instanței de contencios administrativ, conform celei de-a doua teze a art. 4 alin. (1) din L. nr.
554/2004, soluția pe fond a litigiului trebuie sa depinda de actul administrativ fata de care este invocata excepția de nelegalitate.
In cauza, solicita instanței de fond sa constate refuzul paratilor de a soluționa cererea de revendicare formulata de către reclamanți, în temeiul L.
1., asupra imobilului situat din punct de vedere administrativ în M. T., strada T. nr. 73; sa constatate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza notificării înregistrata sub nr.
13.626/(...) și să dispună obligarea primarului municipiului T. la emiterea dispoziției de restituire in natura in favoarea reclamanților.
Astfel, raportat la solicitările reclamanților adresate instanței de fond, precum si la HG 9., anexa 5, poziția 2123, considera ca instanța de fond se afla in imposibilitate de a soluționa cererea acestora, respectiv de a constata calitatea reclamanților de persoane îndreptățile la reconstituirea dreptului de proprietate și obligarea primarului M. T., la emiterea dispoziției de restituire în natura în favoarea acestora, fără a se analiza de către instanța de contencios administrativ, chestiunile legale de legalitatea HG. 9., respectiv anexa 5, poziția
2123, care atesta trecerea imobilului a cărui restituire o solicita in proprietatea publica a S.ui Roman.
Cu titlu de concluzie preliminara, apreciază ca este întrunita și aceasta condiție prevăzuta de art. 4 alin. (1) din L. nr. 554/2004, in sensul ca soluția pe fond a litigiului depinde de actul administrativ atacat conform prezentei excepții.
Referitor la nelegalitatea actului administrativ atacat arată că imobilul a cărui restituire in natura o solicita prin cererea ce face obiectul dosarului nr. (...), se afla in domeniul public al S.ui Roman, in baza H. de G. nr. 9., privind atestarea domeniului public al județului C. si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul C., cu exceptia M. C. N., anexa 5, poziția 2123.
Cu privire la aceasta situație, solicita instanței de contencios administrativ, sa constanta nelegalitatea H. 9., in ceea ce privește anexa 5 poziția 2123.
Reclamanții sunt moștenitorii Dnei B. S., nascuta B. M.. Astfel, avand în vedere faptul ca Dna B. S., născută B. M., antecesoare reclamanților a fost proprietara imobilului situat din punct de vedere administrativ in municipiul T ., str. T. nr. 73, preluat in mod abuziv de către S. Roman, reclamanții în calitate de mostenitor a acesteia am înteles ca în temeiul L. 1. sa formuleze notificare prin care au solicitat restituirea în natura a imobilului.
Cu toate acestea însă, în ciuda faptul ca reclamanții au înregistrat în (...), la P. municipiului T., notificarea pentru restituirea în natura a imobilului, C. local T., a întocmit un inventar a bunurilor in baza căruia a fost emisa H.G 9., prin care la poziția 2123 din anexa 5, a fost trecut și imobilul ce a aparținut antecesoarei acestora.
Prin urmare, considera ca H. 9. este nelegala în ceea ce privește poziția
2123 din anexa 5. nefiind respectate dispozițiile art. 7 din L. 213/1998. care prevede cu exactitate modalitățile în care se dobândește dreptul de proprietate publica.
Coroborând prevederile art. 7 din L. 213/1998, precum și faptul că antecesoarea reclamanților a fost deposedata in mod abuziv de către S. Roman, considera ca in mod mai mult decât evident, nu se poate susține ca terenul a fost domeniul public al statului sau al altor unități administrativ-teritoriale.
In acest context, considera ca, cuprinderea imobilului in litigiu, la poziția
2123 din anexa 5 a HG 9., in domeniul public al municipiului T. si atestarea acestuia ca atare, prin actul administrativ atacat, s-a realizat cu încalcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin 4 si art. 7 din L. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Prin urmare, art. 1 din L. 213/1998, prevede faptul ca: dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public."
Cu toate acestea, în primul rând imobilul in litigiu, in mod evident nu a făcut și nu face obiectul dreptului de proprietate al municipiului T., iar în al doilea rând acest imobil nu este potrivit legii sau prin natura lui de uz sau de interes public.
Mai mult decât atât, nu s-a făcut în niciun mod dovada cum a intrat bunul în proprietatea municipiului T., la ce dată și în baza a cărui titlu, astfel încât toate condițiile cerute de lege pentru ca un bun să poată fi trecut în domeniul public, lipsesc cu desăvârșire, HG 965/2002. fiind data cu nerespectarea metodologiei legale în adoptarea unor astfel de acte administrative.
De asemenea, art. 3 alin 4 din L. 213/1998, prevede faptul ca: (4) Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
Raportat la dispozițiile textului de lege mai sus citat, se poate observa faptul că imobilul situat în T., str. T. nr. 73, cuprins în anexa 5, la poziția
2123, nu face parte din bunurile enunțate ca aparținând domeniului public al municipiului, iar din documentele de puse la dosarul cauzei, rezulta ca imobilul a aparținut antecesoarei reclamanților.
Prin urmare, coroborând starea de fapt mai sus menționată și prevederile legale incidente, rezulta faptul ca hotărârea atacata este nelegală, G. însușindu-și lista de bunuri ce aparțin domeniului public fără să fi verificat în prealabil dacă imobilul poate sau nu sa facă parte din domeniul public si daca a fost dobândit într-una dintre modalitățile legale.
Mai mult decât atât, art. 6 din L. 213/1998, prevede faptul că: (1) fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ- teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 22decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care R. era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
(2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Astfel, coroborând stare de fapt cu prevederile legale mai sus enunțate, rezulta în mod evident faptul că HG 9., anexa 5, poziția 2123, este nelegală, având în vedere că în speță, imobilul situat în T., str. T. nr. 73, a fost solicitat de către reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite la restituire, în temeiul L. 1., însă cu toate acestea autoritățile locale au făcut demersuri pentru trecerea imobilului în proprietate publică cu toate că acesta, potrivit naturii lui nu este de uz sau de interes public.
Guvernul României prin întâmpinare a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată (f.36-38).
M. T. prin P. a formulat întâmpinare (f.56-59) invocând excepția inadmisibilității susținerii că actul administrativ a fost publicat în Monitorul Oficial la data de (...), anterior intrării în vigoare a L. nr.554/2004 ((...)) astfel încât nelegalitatea sa nu poate fi invocată și cercetată pe baza excepției reglementată de art.4 din lege, în acest mod fiind periclitată securitatea circuitului civil și stabilitatea raporturilor juridice, în acest sens fiind și decizia nr.3266/2006 a I.C.C.J. care a statuat că excepția poate fi soluționată direct de instanța sesizată cu fondul pricinii în conformitate cu principiile generale de drept și nu în procedura specială, aplicabilă după data adoptării și publicării actului administrativ contestat pe cale incidentală.
Examinând excepția de nelegalitate a H. G. nr.9. în ceea ce privește anexa 5, poziția 2123 Curtea constată următoarele:
H. nr.9. a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție de reclamanți în baza art.4 din L. nr.554/2004 reprezintă un act administrativ individual, deoarece are ca obiect atestarea domeniului public al județului C. precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul C.
Î. Curtea de C. și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal prin D. nr.3266/2006 pronunțată în dosar nr.(...) s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a aceleiași hotărâri de guvern, statuând că întrucât actul administrativ individual a fost publicat în Monitorul Oficial nr.684 bis din (...) anterior datei de 7 ian.2005 la care a intrat în vigoare L. nr.554/2004, nelegalitatea sa nu poate fi invocată și cercetată pe baza excepției reglementată de art.4 din L. contenciosului administrativ.
Cu toate acestea însă art.4 alin.1 din L. contenciosului administrativ a fost modificat prin L. nr.262/2007 (text de lege care constituie temeiul de drept al excepției invocate) „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea interesate"; iar potrivit art.II alin.2 teza finală din L. nr.262/2007 „excepția de nelegalitatea poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a L. nr.554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
În ceea ce privește dispozițiile art. 4 alin.1 din L. contenciosului administrativ astfel cum au fost ele modificate și care reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate Curtea relevă faptul că judecătorului național îi revine rolul de a aprecia pe de o parte în sensul art.20 alin.2 din Constituție cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturilefundamentale ale omului la care R. este parte (cum este cazul Convenției Europene) iar pe de altă parte, în sensul a rt.148 alin.2 din Constituție cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern reglementările și jurisprudența comunitară.
În acest sens judecătorului național în calitate de prim judecător al
Convenției Europene a drepturilor omului îi revine obligația de a „. efectul deplin al normelor acesteia asigurându-i preeminență față de orice altă prevedere contrară din legislația națională";. Raportându-ne așadar la C. E. a D. O., la practica C. precum și la jurisprudența C. de Justiție de la L., instanța urmează a înlătura dispozițiile din L. contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a L. nr.554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Drept urmare în măsura în care s-ar permite cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a L. nr.554/2004 aceste dispoziții legale încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat pe art.6 din C. E. a D. O., prin prisma atingerii aduse „principiului securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept";.
Mai este de subliniat faptul că, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic, Curtea E. a D. O. a reținut că posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice (Hotărârea din 28 oct.1999 cauza
Brumărescu c. R.). Argumentele expuse acolo sunt valabile și în prezenta speță, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ emis de către autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a L. nr.554/2004.
Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art.20 alin.2 și art.148 alin.2 din
Constituție, raportate la art.6 din C. E. a D. O. și art.47 din Carta D.
Fundamentale a Uniunii Europene, instanța urmează a respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H. nr. 9. privind atestarea domeniului public al Județului C. și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C., în ceea ce privește anexa 5, poziția 2123 formulată de reclamanții K. E. și S. P. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, M. T. prin P., C. LOCAL T. și P. M. T.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER C. I. V. D.
Red.CI Dact.SzM/8ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 965/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3312/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
