Decizia civilă nr. 1473/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 1473/2011
Ședința publică de la 08 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR L. U. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr.4336/2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimații A. F. P. A C. N. și S. C. O. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4336 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea reclamantei C. O. SRL N. S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă. A fostobligată pârâta A. F. P. N. la plata către reclamantă a sumei de 11.476 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală aferentă începând cu data cererii plății (...) și până la plata efectivă a sumei. S-a respins cererea privind anularea adresei nr.2901/(...) a „AFP N."; și plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului Ș. S. la data de (...) suma de 11.476 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare aspect dovedit cu chitanța TS4A nr. 9539099. Prin cererea nr.2204 din (...), reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin A. nr. 2901/(...) a A.F.P. N. s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme șiautovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un statmembru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impoziteinterne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al U. E. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectareaprevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă laîndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U., în competiția cu produsele similare autohtone. La data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că „autovehiculele M 1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N 1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U. E. în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.."; Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin „ păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare";, așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008. De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în R., piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare. În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În urma cerinței de „. înmatriculare"; toate mașinile noi, înmatriculate în perioada (...)- (...), care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din R., circulă fără să fie impuse taxei de poluare. Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în R. în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale. Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că această formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din T.ul CE. Î.ucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motiv că reclamantul nu a atacat decizia prin care i s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare este nefondată întrucât conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin.1 din Ordinul nr.1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. De altfel, în cazul în care o taxa a fost încasata În baza unei legislații interne contrara normelor comunitare, se aplică principiul confirm căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta a emis decizia atacată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în baza unei legi naționale în vigoare și a activității pe care o desfășoară. Cererea de anulare a adresei nr.2901/(...) este inadmisibilă în condițiile în care această adresă nu este un act administrativ ce poate fi atacat în instanță, ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., solicitând admiterea acestuia,modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, înlăturării obligației pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 11.476 lei cu dobânda aferentă începând cu data cererii plății (...) și până la plata efectivă a sumei și menținerea respingerii capătului de cerere privind anularea adresei ca inadmisibilă. În motivarea recursului, consideră criticabilă sentința pronunțatp prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ.. În această situație, instanța a schimbat în mod nelegal obiectul acțiunii determinat de reclamant prin cererea de chemare în judecată și anume acțiunea în contencios administrativ în obligația de a face, respectiv restituirea unei sume, sumă ce a fost achitată în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ care, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autorități publice. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâta a opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobinzii, consideră ca in mod netemeinic instanta de fond a admis si acest capat de cerere, deoarece, taxa de poluare a fost retinuta in temeiul unui act normativ respectiv OUG nr. 5. forma initiala - varianta in vigoare la momentul retineriisumei - act care a fost adus in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decit cea indicata in grila fixa. In concluzie, OUG Nr. 5. forma initiala aplicabila in speta, respecta exigentele de compatibilitate cu art. 110 paragraful 1 din T.ul CE. Pe fondul cauzei solicităm instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată , pentru următoarele motive: Art. 11 din O. de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata În Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 327 din 25 aprilie 2008, are urmatorul cuprins: "Taxa rezultata ca diferenta Î. suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta. " Prin art. I din L. nr. 3.pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 662 din 1 august 2006, s-a introdus în Codul fiscal cap. II1 "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule", cu art. 2141-2143. Prin chiar art. 1 din O. de urgenta a G. nr. 5. se redefineste taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, astfel cum rezulta si din prevederile art. 4 si art. 14 alin. (2) din aceeasi ordonanta de urgenta, stabilind ca obiectul prezentei ordonante de urgenta îl constituie autovehiculele înmatriculate pentru prima data în R.. Curtea Constitutionala prin D. nr. 499 din 7 aprilie 2009 a retinut ca redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct fata de cel initial nu echivaleaza cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridica a celor doua taxe este identica. De asemenea, nici faptul ca veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv pentru a se sustine ca legiuitorul a reglementat doua taxe distincte din moment ce ambele reglementari normative vizeaza o taxa pe poluare. A., Curtea a retinut ca natura juridica a taxei a ramas nealterata - taxa pe poluare, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia și diminuarea cuantumului sau. De asemenea, Curtea Constitutionala a retinut ca textul contestat reprezinta o norma de procedura care da posibilitatea contribuabilului ce a achitat o suma mai mare în raport cu cea datorata sa- si recupereze suma platita în plus, norma care, de altfel, îi este si favorabila. Prin D. nr. 499 din 7 aprilie 2009,Curtea Constitutionala, analizând o critica de neconstitutionalitate care viza pretinsa Incalcare a dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, a stabilit ca textul art. 11 din Ordonanța de Urgență a G. nr. 5. constitutional. Curtea, în esenta, a statuat ca taxa instituita initial prin art. I din L. nr. 3.pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003privind Codul fiscal, avea un pronuntat caracter de taxa pe poluare, o atare concluzie fiind întarita de faptul ca anexa nr. 4 din lege stabilea ca valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie si de vârsta autovehiculului. Prin urmare, L. nr.3. are un obiect concret de reglementare, si anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabila constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima data în R., scopul declarat al acestei reglementari fiind acela de protectie a mediului. Art. 1 din Ordonana de urgenta G. nr. 5. nu cuprinde dispozitii de natura a duce ta concluzia ca instituie o noua taxa, cidoar redefineste taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, astfel cum rezulta din prevederile art. 4 si art. 14 alin. (2) din O. de urgenta a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct fata de cel initial nu echivaleaza cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridica a celor doua taxe este identica. Faptul ca initial taxa a fost definita ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si, ulterior, a fost definita drept taxa pe poluare nu poate acredita ideea ca se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câta vreme taxa fusese deja platita, iar art. 11 din ordonanta de urgenta vizeaza numai restituirea sumei platite în plus fata de cuantumul datorat, nu si situatia în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul ca veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se sustine ca legiuitorul a reglementat doua taxe distincte, din moment ce ambele reglementari normative vizeaza o taxa pe poluare. A., natura juridica a taxei a ramas nealterata - taxa pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul a acesteia si, pe cale de consecinta, cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin O. de urgenta a G. nr. 7.,reducându-I cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia ca ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. Privit prin prisma acestor considerente, critica potrivit căreia dispozițiile art.11 din O. de urgenta a G. nr. 5. ar retroactiva nu poate fi reținuta. A., în speta de fata, este apanajul legiuitorului de a regla anumite carente ale unui act normativ rezultate din procesul de aplicare a legii, fara ca prin aceasta sa fi I. egalitatea În drepturi a cetatenilor. Pe aceasta linie de gândire, s-ar ajunge la concluzia, dimpotriva, ca cei discriminati pozitiv au fost cei carora li s-a restituit valoarea întregii taxe întrucât nu taxa, ci modul sau de calcul era contrar art. 90 din T. de instituire a C. E. Or, legiuitorul la o situatie de discriminare pozitiva nu poate raspunde prin masuri legislative care sa consacre alte discriminari pozitive, ci numai prin acte normative de natura a readuce pe fagasul normal o situatie care dadea nastere la discriminari pozitive. În caz contrar, s-ar ajunge la situatia ca legiuitorul sa nu poata institui niciodata un venit fiscal cu titlu de taxa pe poluare, ceea ce este inadmisibil. Dispozițiile art. 2141 - 2143 din L. nr. 571/2003 au fost ulterior abrogate, pe data intrării în vigoare a Ordonanței de U. a G. nr. 5., respectiv la data de 1 iulie 2008, dup ce acest act normativ fusese publicat în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Prin acest din urma act normativ s-a decis restituirea integrala a taxei speciale pentru autoturisme, instituita prin L. nr. 3., legiuitorul român însușindu-si notificările Comisiei E. referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea naționala si reglementarea comunitara, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. 1 din T.ul C.E. Concomitent si corelat cu adoptarea acestei soluții legislative, prin O. de urgenta a G. nr. 5. s-a introdus o noua taxa denumita taxa pe poluare pentru autovehicule, constituita ca venit la bugetul F. pentru Mediu. Î.ucât aceasta ordonanța de urgenta a fost adoptata mai inainte ca actiunea reclamantului sa fi fost solutionata in mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a inteles sa stinga prin restituirea sumelor incasate toate litigiile nascute din incalcarea T. C.E., in perioada cuprinsa intre data de 1 ianuarie 2007 si data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului in care art. 2141 - 2143 Cod fiscal au fost în vigoare au produs efecte juridice, consideram ca solutia compensarii, este în concordanta cu dispozitiile art. 116 Cod procedura fiscala, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/(...), a Reprezentantei Permanente a R. pe lânga U., C. a apreciat ca normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare. În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 4336 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: înlăturării obligației DGFP S. - AFP Z. la restituirea sumei de 11.476 lei cu dobânda aferenta începând cu data cererii plății (...) și până la plata efectiva a sumei. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuiaprecum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., dar pe de altăparte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Se reține, de asemenea, că dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, așa încât, conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în calitate de reprezentant al A. F. P. A M. Z. împotriva Sentinței civile nr. 4336 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 08 aprilie 2011. { F. | Președinte, S. Al H. Judecător, G.-A. N. Judecător, L. U. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: M. K.
| ← Decizia civilă nr. 1338/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5307/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
