Decizia civilă nr. 138/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.138/2011
Ședința din data de 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. C. împotriva sentinței civile nr. 2400 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., în contradictoriu cu intimata M. I., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.2400 pronunțată la data de 02 iulie 2010 de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. S. C. și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei indemnizații suplimentare pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei lunar, începând cu data de (...) și până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta a născut la data de (...) doi copii, pentru care a primit la data de (...) decizia nr.12757 a Direcției de M., S. S. și F. C. prin care i s-a acordat o indemnizație pentru creșterea copilului, în cuantum de 600 lei. La data de (...), reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere scrisă prin care i-a solicitat acordarea indemnizației lunare de concediu pentru creșterea copilului și pentru cel de-al doilea copil, cerere care nu a primit răspuns. Instanța constată că rațiunea OUG 1. este aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului. D. în privința primei modalități, respectiv concediul pentru îngrijirea copilului, nu există nicio controversă cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni, acesta depinzând explicit de vârsta copilului (până la împlinirea vârstei de 2 ani), cu privire la indemnizația pentru creșterea copilului există însă două puncte de vedere. Pârâta a susținut că această indemnizație nu era prevăzută de legislația în vigoare la momentul nașterii copilului, legislație care s-a modificat ulterior, iar dacă s-ar aplica în prezenta cauză ar echivala cu o retroactivare. Instanța a apreciat însă, în lumina unei jurisprudențe naționale constante și pentru a asigura reclamantei un tratament similar celui acordat în situații absolut similare (în sensul CEDO, Beian c.României, hotărârea din (...)), că dreptul copilului care nu a beneficiat inițial de indemnizație nu este recunoscut retroactiv, ci se întemeiază pe modul de interpretare a formei inițiale a OUG 1.. De altfel, instanța observă că acest mod de interpretare dat de instanțele interne a stat la baza modificării textului legal prin L. 2. în sensul recunoașterii dreptului la indemnizație multiplă. Instanța a reținut că acordarea indemnizației lunare în temeiul art.6 din OUG 1. trebuie să fie raportată la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, apărând astfel ca un veritabil drept acordat în considerarea copilului. De asemenea, dreptul solicitat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit doar pentru un copil, pentru cel de-al doilea copil autoritatea administrației publice nu a refuzat explicit plata dreptului până în momentul în care i-a fost solicitat. Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a indemnizației suplimentare pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei lunar, începând cu data de (...) (similar deciziei prin care i s-a acordat indemnizație pentru primul copil) și până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani. Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a respins-o ca neîntemeiată; pârâtei nu i se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantei, întrucât a făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare la acel moment, neputându-i- se imputa faptul că nu a prevăzut că instanțele de judecată vor da o anumită interpretare legislației anterioare Legii 2.. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta A. J. PENTRU P. S. C. solicitând admiterea recursului și modificarea in parte a sentinței in baza prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, ca fiind lipsita de temei legal si data cu aplicarea greșită a legii. În motivare se arată că Tribunalul Cluj prin sentinta civila nr. 2., a carei modificare in parte o solicită, a considerat ca temeiurile invocate de subscrisa, in acordarea drepturilor conform OUG nr. 1. cu modificarile si completarile ulterioare nu sunt aplicabile in cazul dedus judecatii si a considerat ca dreptul la indemnizatia pentru cresterea copilului este al copilului si nu al parintelui care si-a intrerupt activitatea pentru a se dedica cresterii acestuia. In aceasta situatie, instanta de fond neidentificand spiritul legii, acela de a legifera dreptul parintilor care indeplinesc conditiile legale pentru a beneficia de concediu siindemnizatie pana la implinirea varstei de 2 ani, concluzioneaza in temeiul unei jurisprudente nationale constante ca dreptul la indemnizatie pentru cresterea copilului prevazut de art.1 din O. nr. 1. este dreptul copilului. Prin urmare, instanta fiind intr-o grava eroare cu privire la beneficiarii drepturilor prevazute de catre OUG nr. 1., act normativ care stabileste masuri de sustinere a familiei in vederea cresterii copilului pana la 2 ani, pierde spiritul legii. Sustinerea familiei pentru cresterea copilului in spiritul OUG nr. 1. aprobata prin L. nr. 7., consta in posibilitatea acordata prin lege parintelui de a opta pentru acest concediu ( pe perioada in care angajatorul are obligatia sa-i pastreze postul ). Pe durata concediului pentru cresterea copilului pana la 2 ani raportul juridic de munca sau de serviciu al parintelui care opteaza pentru acest concediu se suspenda in principalele sale efecte: prestarea muncii si plata drepturilor salariale. Pentru a asigura . salariatului- parinte pe perioada suspendarii raportului de munca sau de serviciu, ca urmare a faptului ca a optat sa se dedice cresterii copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, statul acorda o indemnizatie lunara pe toata durata concediului pentru cresterea copilului. Copiii au dreptul la alocatie de stat, drept universalizat, care se acorda neconditionat fiecarui copil , pana la implinirea varstei de 18 ani,in conformitate cu prevederile Legii nr.61/1993 ,cu modificarile si completarile ulterioare. Instanta de fond confunda dreptul la indemnizatia pentru cresterea copilului ,aferenta concediului, ce se cuvine parintelui cu dreptul la alocatia de stat pentru copii al carei titular este copilul. Indemnizatia pentru cresterea copilului inlocuieste venitul profesional pe durata concediului pentru cresterea copilului si nu este o remuneratie pentru faptul ca parintele isi creste propriul copil, ci este un ajutor financiar dat de stat pentru perioada in care parintele isi intrerupe activitatea care ii aducea un venit profesional, pentru a se dedica cresterii copilului sau mai multor copii naturali sau dupa caz adoptati , in varsta de pana la 2 ani. Persoanele care nu indeplinesc conditiile de stagiu, respectiv nu au 12 luni cu venituri profesionale supuse impozitului pe venit in anul anterior nasterii copilului , nu au dreptul la concediu si respectiv la indemnizatia prevazuta de lege pentru cresterea copilului. Admiterea opiniei instantei de fond, cum ca indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda pentru fiecare copil, fiind un drept al acestuia si nu al parintelui, ar însemna sa nu se respecte prevederile legale aplicabile in materie , respectiv, nici un solicitant al unui astfel de drept nu ar trebui sa faca dovada realizarii de venituri profesionale supuse impozitului pe venit in cele 12 luni din anul anterior nasterii copilului asa cum prevede art. 1 din OUG nr. 1., ci indemnizatia s-ar acorda tuturor persoanelor solicitante in functie de numarul de copii. Fata de toate drepturile care insotesc concediul pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, se pun o serie de intrebari care evident necesita raspuns si anume: D. salariata care a nascut gemeni nu doreste sa beneficieze de concediu si de indemnizatia pentru crestrea copilului, ci dupa concediul medical postnatal isi reaia activitatea are dreptul la doua salarii de la angajator ? In perioada in care o persoana, parinte de gemeni, beneficiaza de concediul de crestere copil pana la implinirea varstei de 2 ani si de indemnizatia aferenta, are recunoscut in sistemul public de pensii,pentru aceeasi perioada, doua stagii de cotizare, conform Legii nr. 19/2000 ?; In perioada in care o persoana, parinte de gemeni, beneficiaza de concediul de crestere copil pana la implinirea varstei de 2 ani si de indemnizatia aferenta, are recunoscut in sistemul de asigurari sociale de sanatate, pentru aceeasi perioada, doua stagii de cotizare, conform OUG 158/2005 ?; Perioada in care o persoana beneficiaza de concediu de crestere copil si respectiv de indemnizatie constituie vechime in munca,astfel parintele de gemeni beneficiar de concediu de crestere copil si de indemnizatie , beneficiaza de o vechime in munca dubla pentru acesta perioada? Răspunsul la toate aceste intrebari poate fi numai unul singur, si anume nu intrucit indemnizatia este aferenta concediului pentru cresterea copilului, iar dreptul la concediu il are doar parintele care a desfasurat o activitate profesionala si indeplineste conditiile cerute de lege pentru a beneficia de aceste drepturi, indiferent de numarul de copii care rezulta in urma unei nasteri. In sustinerea celor prezentate sa mai aduce un argument si anume ca intrucit OUG nr. 1. nu prevedea ( si nu prevede) posibilitatea acordarii a doua indemnizatii pentru un singur concediu de crestere copil , legiuitorul, identificand greutatea financiara a unei familii in care vin pe lume urmare a unei nasteri doi sau mai multi copii a considerat ca o majorare a cuantumului acestei indemnizatii vine in sprijinul acestor familii si prin urmare a modificat prin L. 2., art. 2 din OUG nr. 1., in sensul ca stabileste o majorare a cuantumul indemnizatiei cu suma de 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr- o sarcina multipla. Cu alte cuvinte, odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 2. ( (...) ) , parintele de gemeni, tripleti sau multipleti, care indeplineste conditiile pentru a beneficia de concediu pentru crestere copil pana la implinirea varstei de 2 ani, are dreptul la o indemnizatie lunara de 600 lei sau optional in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate in cele 12 luni din anul anterior nasterii copilului , indemnizatie a carui cuantum se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara , de tripleti sau multipleti , incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere. Mai mult, instanta de fond retine ca acordarea indemnizatiei lunare in temeiul art.6 din OUG nr.1. , citam" trebuie sa fie raportata la numarul copiiilor nascuti, iar nu la numarul de nasterilor " , in loc sa constate daca prevederile legale in vigoare la data solutionarii cererii reclamantei de catre institutia noastra, au fost respectate sau nu. Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 2. ( (...)) reclamanta- intimata a beneficiat de majorarea cuantumului indemnizatiei de crestere copil cu 600 de lei, conform art. 2 din OUG nr. 1.,cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv din data de (...) pana la data de (...) , avand in vedere faptul ca a solicitat acordarea indemnizatiei pentru cresterea celor doi copii gemeni incadrati in grad de handicap pana la implinirea varstei de 3 ani. Analiza recursului formulat în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente relevă : Reclamanta a chemat in judecata DIRECȚIA DE M. SI PROTECȚIE S. C.- AJPS C., pentru ca instanta prin sentinta ce o va pronunta sa dispună emiterea unei decizii pentru al doilea copil născut dintr-o naștere gemelară și obligarea pârâtei la plata indemnizației începând cu (...) . Prima instanță a apreciat în mod corect că deciziile emise de de pârâtă încalcă principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o naștere simplă și cei proveniți dintr-o naștere multiplă. Acordareaindemnizației lunare trebuie să fie raportată la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterii. Justificarea emiterii O. nr. 1. s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor. Dispozițiile art. 6 din O. nr. 1. statuează: (1) Concediul și indemnizația lunară prev. la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prev. la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006. Definiția stabilită pentru „naștere"; este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice , fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor. Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin N. M. de aplicare a O. nr. 1., astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii. Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație ori între copii născuți dintr-o naștere multiplă care rămân în familie și copii care în ipoteza încredințării lor în plasament ar beneficia în mod distinct de indemnizație . Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei care a fost instituită tutela întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă. Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei. Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă. Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice , respectiv O. nr. 1., face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale invocate se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ. Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 1., în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din N. metodologice de aplicare a prevederilor O. nr. 1.privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin H.G. nr. 1825/2005, „Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din O. nr. 1. la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea G. nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă";. Curtea reține că sunt incidente dispozițiile OUG nr.1. respectiv art.5 conform căruia de indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului. Beneficiază de aceleași drepturi și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore cu interpretarea evidențiată anterior . Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță prevede că: „ Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006. Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natura a genera acest drept dispoziții care de asemenea pledează pentru interpretarea dată de prima instanță . Din analiza acestor texte legale, se reține că interpretarea primei instanțe este greșită deoarece se creează o situație inechitabilă, ce nu ține seama de faptul că s-a cerut și pentru cel de-al doilea copil și cel de-al treilea copil indemnizația și nici de situația în care se află o mamă care a dat naștere unor copii gemeni. Se remarcă faptul că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din O. nr. 1., respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte sau să ia în plasament simultan doi copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 1.200 lei lunar. Textele legale mai sus arătate trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului sau copiilor , după caz , ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite, acordarea ei fiind condiționată, în mod justificat, doar de cerința existenței unei perioade contributive minime, condiție îndeplinită în speță. Aserțiunile potrivit cărora scopul legii este susținerea părintelui pentru creșterea copilului în spiritul OUG 1. și care constă în posibilitatea acordată de lege de a opta pentru concediu și de a beneficia de indemnizație, care se acordă pentru părinte pe durata suspendării raporturilor de muncă pentru a asigura existența salariatului părinte nu pot fi primite , chiar și din titlul textului reiese că se urmărește susținerea familiei în vederea creșterii copilului, așadar indiferent de destinatarul sumelor , scopul este creșterea copilului . Susținerea pârâtei potrivit căreia și modificarea OUG nr 1. prin L. nr. 239 din 10 iunie 2009, pledează pentru teza că dreptul îl vizează pe părinte nu este corectă . Textul în noua sa formă statuează : Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere. Așadar interpretarea dată de legiuitor a fost acea în sensul în care indemnizația apare ca fiind un drept al copilului , având în vedere raportarea la numărul de copii și nu al părintelui cum susține fără temei pârâta . Considerentele evidențiate au relevat că interpretarea textelor legale incidente a fost corect realizată de prima instanță nefiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ anvocat de pârâtă , astfel că în temeiul art 312 C pr civ ., cu majoritate de voturi va respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. C. împotriva sentinței civile nr. 2400 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Cu majoritate de voturi, Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. C. împotriva sentinței civile nr.2400 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR M. S. A. C. GREFIER L. F. Red.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud-fond.C. P. CU OPINIE SEPARATĂ Î mi exprim opinia în sensul admiterii recursului formulat de pârâta A. J. PENTRU P. S. C. împotriva sentinței civile nr. 2. iulie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) cu consecința modificării în tot a acesteia și respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M. I., ca nefondată, ca nefondată. Consider că sentința civilă nr. 2. iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) este nelegală deoarece contravine reglementării de ansamblu a indemnizației instituite prin OUG nr. 1. și cu precădere articolului 2 din acest act normativ, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc civ care ar impune admiterea recursului formulat de recurenta A. J. PENTRU P. S. C.. Ordonanța de U. a G. nr. 148 din 3 noiembrie 2005 ce stabilește cadru legislativ privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului prevede la art. 1 că începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei ( în prezent 3.400 lei). Din reglementarea de ansamblu cuprinsă în OUG nr. 1. se deduce că indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, iar acordarea sa este condiționată, în mod justificat, de cerința existenței unei perioade contributive minime din partea părintelui. Această măsură de protecție socială urmărește îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cum este cea privind alocația de stat pentru copii. Având în vedere că pe durata concediului acordat pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani, contractul de muncă al părintelui în îngrijirea căruia se află copilul este suspendat la inițiativa angajatului conform art. 51 alin. 1 lit. a din Codul muncii, acesta nu mai beneficiază de drepturi salariale pe această perioadă. Ca o consecință a acestui fapt indemnizația acordată de la bugetul de stat în temeiul art. 1 din OUG nr. 1. are drept scop susținerea nevoilor întregii familii pe acest interval de timp, inclusiv cele ale mamei și ale tatălui referitoare la asigurarea hranei, a unui adăpost și a resurselor necesare pentru achitarea altor datorii curente ale familiei și nu reprezintă un drept exclusiv al copilului. De asemenea este incontestabil că aparține legiuitorului competența de a stabili măsurile de protecție socială pe care le consideră oportune într-un anumit context socio-economic și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească potențialii beneficiari pentru acordarea acestora, iar instanțele de judecată nu pot interfera în activitatea organelor legislative decât prin încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat. Chiar dacă dispozițiile art. 3 alin. 1 din Hotărârea G. nr. 1. care prevăd că prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, au fost constatate ca fiind nelegale, prin modificarea adusă de L. nr. 2. prevederilor art. 2 din Ordonanța de U. a G. nr. 1., aplicabile și persoanelor care beneficiază de indemnizație pentru creșterea copilului și care au în îngrijire copii proveniți din sarcini multiple, se reglementează majorarea cuantumului acestei indemnizații cu câte 600 lei începând cu cel de-al doilea copil provenind dintr-o sarcină gemelară, iar nu acordarea a mai multor indemnizații de acest fel. Se poate consta că prima instanță a ignorat cu desăvârșire acest text de lege, stabilind prin raportare la practica judiciară că indemnizația prevăzută de art. 1 din OUG nr. 1. este un drept al copilului și ca atare în caz de sarcină gemelară aceasta se cuvine ambilor copii. Doresc să fac precizarea că în sistemul de drept român jurisprudența nu constituie izvor de drept și în nici un caz nu poate avea ca efect abrogarea implicită a unui text de lege adoptat ulterior pronunțării deciziei nr. 1. a Înaltei Curți de C. și Justiție prin care a fost admisă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 din HG nr. 1825/2005, text preluat întocmai de HG nr. 1.. De asemenea, prin nr. 937 din 19 decembrie 2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgentaa G. nr. 1. privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, respinsă în cele din urmă, Curtea Constituțională a stabilit că dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din doua componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Din analiza dispozițiilor menționate se desprinde concluzia că în cauză nu există discriminare între persoanele care în urma unei nașteri au un singur copil și cele care au doi sau mai mulți copii, deoarece concediul este acordat în considerarea persoanei părintelui care dorește să rămână acasă și să se preocupe de creșterea și îngrijirea copilului, sens în care statul intervine și acordă această indemnizație pentru a sprijini părintele, fiind o formă mixtă de asigurare și asistență socială. În ceea ce privește momentul acordării dreptului la indemnizația majorată pentru creșterea copilului în cuantumul prevăzut la art. 1 alin. (1) și art. 2 din ordonanța de urgență, așa cum a fost acesta modificat prin nr. 2., a fost expres stabilit prin G. nr. 1016/(...) publicată în Monitorul Oficial nr. 655 din 2 octombrie 2009 ca începând cu data intrării în vigoare a prevederilor acestor legi, respectiv 18 iunie 2009. Întrucât recurenta a recunoscut dreptul intimatei-reclamante la o indemnizație majorată cu suma de 600 lei începând cu data de (...), fapt necontestat de către intimată, iar pentru intervalul (...)- 17 iunie 2009 nu exista vreun act normativ care să confere reclamantei dreptul la două indemnizații pentru creșterea copiilor rezultați dintr-o sarcină gemelară, drept patrimonial care aparține mamei, după caz tatălui, iar nu copiilor rezultați din sarcina gemelară, apreciez că se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii ca nefondate a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. I. JUDECĂTOR M. I. I.
| ← Sentința civilă nr. 153/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 105/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
