Decizia civilă nr. 1397/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1397/2011
Ședința publică din data de 6 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3543 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta C. J., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 3543 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă. S-a admis în parte acțiunea reclamantei C. J., împotriva pârâtei A. F. P. A M. Decizia civilă N., în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6.287 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare. S-a respins petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor eferente conform art. 124 Cod procedură fiscală. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente: Este real că potrivit prev. art.11 al.2 din L. nr.554/2004, termenul pentru depunerea acțiunii este de un an, sub sancțiunea decăderii, însă în speță, reclamanta s-a adresat pârâtei la data de (...) iar răspunsul i-a fost comunicat ladata de (...) și acțiunea fiind înregistrată la data de (...), este în termenul de 6 luni, respectiv un an, prevăzut de legea specială incidentă speței. Apărarea formulată de pârâtă în susținerea acestei excepții, în sensul că acțiunea nu a fost depusă nici măcar in termenul de un an de la data intrării in vigoare a OUG nr.5., este neîntemeiată, deoarece suma a cărei restituire se solicită a fost achitată la data de (...), dată la care nu erau în vigoare prevederile legale menționate și care conform principiului neretroactivității legii civile nu pot retroactiva. Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, deoarece potrivit principiului disponibilității reclamanta are latitudinea statuării cadrului procesual și a obiectului juridic dedus judecății, obiect care în speță nu îl constituie atacarea deciziei de stabilire a taxei, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 205 și urm. din OG 92/2003 și cu atât mai puțin prevederile art.11 din OUG 5. și Normele Metodologice de aplicare din rațiunile expuse. Față de cele expuse, tribunalul a dispus respingerea ambelor excepții ca nefondate. Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Trezoreria M. C.-N., care este o entitate în cadrul pârâtei A. F. P. a M. C.-N. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f.8, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a achitat la data de (...) suma de 6287 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, dată la care nu erau in vigoare prevederile OUG 5., prevederi care potrivit principiului neretroactivității legii civile nu puteau fi aplicate. Considerând nelegală perceperea acestei diferențe de taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea formulată și a dispus: obligarea pârâtei să restituire reclamantei suma de 6287 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente in conformitate cu prevederile art.124 C.pr.fisc., a fost respins, deoarece: Este de principiu că potrivit disp art. 21 alin.4 din Cod Procedură Fiscală în măsura in care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că au fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot asa dacă, suma respectivă a fost încasată si folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă intre data creditării bugetului de stat si data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai asa se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de acesta prin acțiunea ilicită si cuplabilă a organului fiscal al statului. Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv prevederile Ordonanței 9/2000 unde n art. 2 se stipulează că : „ in cazul în care potrivit dispozițiilor legale.. obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală"; iar conform art. 3 alin.l si 3 „ în toate cazurile cu excepția materiei comerciale, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B., diminuat cu 20%";. Din cele expuse rezultă că dobânda legală la care este îndreptățit reclamantul este cea prev.de O.G. 9/2000 motiv pentru care se va respinge petitul privind obligarea la plata dobânzii aferente în conformitate cu prev.art. 124 Cod Procedură Fiscală ca nefondat. Potrivit prev. art.274 C.pr.civ., s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f.2, 5). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. C.-N.solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței civile in prezent recurate in sensul admiterii excepțiilor tardivității si inadmisibilității acțiunii si respingerii acțiunii formulate de C. I. Considera ca sentința civila recurata este netemeinica si nelegala in conf. cu art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila. În motivare s-a arătat că: Chiar de la inceput, subliniază ca, din suma de 6.287 lei (achitata de catre reclamant cu C. nr. 2105856/(...)), reclamantului I-a fost restituita suma de 1.841 lei in baza Deciziei de restituire nr. 24556/(...) (depusa la dosarul primei instante). Conform "Situației analitice debite, plati, solduri" (Anexa 1), suma de 1.841 lei I-a fost restituita reclamantului la data de (...). Prin urmare, in mod greșit prima instanța a obligat institutia pârâtă sa-I restituie reclamantului taxa de prima înmatriculare in suma de 6.287 lei deoarece suma de 1.841 lei îi fusese restituita reclamantului la data de 15.08.208, astfel incat obiectul prezentei cauze il putea constitui doar diferenta de taxa speciala de prima inmatriculare nerestituita in suma de 4.446 lei. In al doilea rand, actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. Il alin. 2 din L. nr. 554/2004 care, in opinia pârâtei, a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare. Actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva si datorita faptului ca aceasta actiune nu a fost depusa la Tribunalul Cluj nici macar in termen de un an de la intrarea in vigoare a OUG nr. 5. ((...)). In al treilea rand, si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente: Asa cum s-a aratat mai sus, actul prin care s-a stabilit ca taxa in suma de 4446 lei este datorata de catre reclamant este Decizia de restituire nr. 24556/(...) care a fost emisa de catre institutia pârâtă in conf. cu art. 11 din O.U. nr.5., urmare cererii depuse de catre reclamant la institutia pârâtă. Impotriva deciziei de restituire mai sus-mentionate, reclamantul nu a exercitat calea administrativa de atac prevazuta de art. 205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, desi avea o astfel de posibilitate. Actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila si datorita faptului ca, procedura pe care reclamantul avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din O.U. nr. 5. si de normele metodologice de aplicare. La solutionarea prezentei cauze solicită instanței a avea in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009 (M. Of. nr.(...)) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din O.U. nr. 5. cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare În raport cu cea datorată să Își recupereze suma plătită În plus, normă care, de altfel, Îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. ar retroactiva nu poate fi reținută". Deci, reclamantul nu are deschisa calea actiunii in contencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai intai sa parcurga procedura prevazuta de art. ll din O.U. nr.5. si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi legale s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente. Respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 7 din L. nr. 554/2004, art. 205 si 218 alin. 2 din O.G. nr.92/2003 si a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit decizia de restituire si nu a observat ca aceasta decizie constituie titlu de creanta. In al patrulea rand, actiunea formulata de catre reclamant este neintemeiat si in mod gresit a fost admisa de catre prima instanta, pentru urmatoarele motive: Conform Deciziei de restituire nr. 24556/(...), suma de 4446 lei este datorata de catre reclamant cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de O. U. nr.5., despre care reclamantul nu a sustinut ca ar contraveni normelor de drept comunitar. Conform Deciziei Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima înmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din L. nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului si nu contravine normelor de drept comunitar. In plus, reclamantul nu a depus la dosar nici un act din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala ar fi fost inmatriculat anterior intr-un stat membru al Uniunii E.ne, astfel incat art. 90 din T.ul CE nu este aplicabil in cazul de fata. In concluzie, solicită ca, in conf. cu art. 304.1 Cod procedura civila, sa fie analizată cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul pârâtei. Analizând recursul formulat, Curtea constată următoarele: Reclamanta a achitat la data de (...), suma de 6287 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, pentru un autovehicul care, contrar susținerilor din recurs, a fost înmatriculat pentru prima dată în Franța (f. 11, dosar fond). Conform documentelor depuse la dosar abia odată cu recursul, ca urmare a cererii de restituire formulată în baza prev. art. 11 din OUG nr. 5., i-a fost acordată suma de 1841 lei (f. 7), iar cuantumul de 4446 lei a fost reținut în contul taxei de poluare. Considerând nelegală perceperea acestei diferențe de taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Prin recursul declarat, pârâta AFP C. N. a reiterat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii, respinse de către tribunal, solicitând respingerea cererii pentru aceste considerente. Astfel, în susținerea excepției tardivității, au fost invocate prev. art. 11 alin. 2 din L. nr. 554/2004, deoarece acțiunea a fost depusa cu depășirea termenului de un an de zile care a început să curgă la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima înmatriculare. Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute, întrucât obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Mai mult, considerentele pentru care momentul de început al termenului de 1 an nu poate fi apreciat ca fiind data plății taxei sunt legate de viciile textului art. 214/1-214/3 Cod fiscal, care, în opinia instanței, nu îndeplineau cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența C. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la data achitării taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. Aceste considerente sunt incidente parțial și în cazul excepției inadmisibilitatii acțiunii, care a fost in mod corect respinsă de către prima instanță, pentru următoarele considerente: . În cauză, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al instituirii posibilității de a se proceda la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamantă, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamanta le-ar fi putut urma, și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, restituirea parțială a sumei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar nu este compatibilă cu exigențele impuse în practica Curții E. de J. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice platăfăcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. Pentru toate aceste considerente, este neavenită orice raportare a pârâtei la data intrării în vigoare a OUG nr. 5. sau la cea a emiterii deciziei de restituire parțială. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit nefondată și, deci, trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne deîntrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, sub acest aspect, singura critică care poate fi reținută fiind cea legată de cuantumul a cărui restituire s-a dispus, prin raportare la înscrisul depus în baza prev. art. 305 C.pr.civ., care atestă restituirea sumei de 1841 lei. Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care pârâta A. F. P. A M. C.-N. va fi obligată sărestituie reclamantei suma de 4446 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, fiind menținute restul dispozițiilor date. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 3543 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. A M. C.-N. să restituie reclamantei suma de 4446 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 06 Aprilie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2074/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5783/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
