Decizia civilă nr. 1403/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1403/2011
Ședința publică din data de 6 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. N., împotriva sentinței civile nr. 4485 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul O. E.-C., având ca obiect anulare act de control și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4485 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea precizată a reclamantului O. E.-C., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. N. și s-a dispus anularea adresei nr. 2397/2010 a pârâtei A. F. P. N. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.007 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare actualizată cu indicele de inflație de la data achitării sumei până la data restituirii efective a sumei. S-a respins excepția invocată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Șimleu-Silvaniei la data de (...) suma de 3.007 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța TS3A nr. 7427043 (fila 13). Prin cererea înregistrată sub nr. 2039 din data de 15 martie 2010, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrarăreglementărilor, iar că prin adresa cu nr. 2. martie 2010 a A. F. P. a comunei N. s-a respins cererea de restituire a taxelor, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici unstat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impoziteinterne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Î.ucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, actualizată cu indicele de inflație de la achitarea sumei ((...)) până la data restituirii efective a sumei. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Împotriva acestei sentințe, pârâta D. G. A F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. N. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea Sentintei Civile nr. 4485 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: -inlaturarii obligatiei DGFP S. - AFP N. la restituirea sumei de 3.007 lei catre reclamant; -R. capatului de cerere privind acordarea sumei actualizata cu indicele de inflatie de la data achitarii sumei pana la data restituirii efective a sumei ca nelegala. Reiterează si in fata instantei de recurs faptul ca reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ, a solicitat anularea adresei nr. 2397/2010 care nu imbraca forma unui act administrativ, în înțelesul Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 2, În concluzie cererea reclamantul nu face obiectul instantei de contenciosului administrativ , potrivit art 8 alin. 1 din L. nr.554/2004 Practic, instanta de fond a dispus restituirea unei sume achitate in prealabil in temeiul legii , iar instanta de contencios administrativ nu poate pronunta o astfel de solutie, aceasta, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Fără o analiză a actului administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Subliniază faptul ca instanta de fond obliga institutia pârâtă la restituirea sumei solicitate, fara a face referire la actul din care provine aceasta suma. Departe de a da eficienta textelor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 (în prezent abrogate de OUG nr. 5.) din L. nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 213 ind. 3 din același act normativ, această soluție fiind nelegală deoarece Codul Fiscal prevedea în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare. Pe de altă parte, învederează că prin OUG nr. 5. a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule și a intrat în vigoare la data de (...), iar în baza acestei ordonanțe a fost emisă HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr . 5.. Mai mult, prin art. 11 din OUG nr. 5. se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -(...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și auto vehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru auto vehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementată la C. De asemenea, a mai precizat pârâta, instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind actualizarea sumei cu indicele de inflație, fără nicio justificare legală și fără a avea în vedere dispozitiile C. de P. fiscală coroborata cu disp. Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispoziții care prevăd că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 (în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din O.G. nr.92/2003 republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform disp. art. 119 din aceeași ordonanță și se acordă la cererea contribuabililor. Pârâta a mai precizat că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobînzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentînd taxa specială de primă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată. Față de aceste considerente, rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobîzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înamtriculare. In ipoteza in care instanta de recurs va considera ca reclamantul - intimat este indrepatatit la plata deobanzii legale, pârâta a apreciat că acesta are dreptul la plata dobanzii legale de la data înregistrării cererii, respectiv (...) si până la data platii efective a debitului . Analizând recursul formulat, Curtea constată următoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Șimleu-Silvaniei la data de (...) suma de 3.007 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto. Prin cererea înregistrată sub nr. 2039 din data de 15 martie 2010, reclamantul a solicitatrestituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu nr. 2. martie 2010 a A. F. P. a comunei N. s-a respins această solicitare. Considerând nejustificat acest refuz, reclamantul s-a adresat instanței, prin cererea ce a fost soluționată prin sentința recurată. Unul dintre motivele de recurs de recurs invocate de către pârâtă se referă la faptul că acțiunea este inadmisibilă, raportat la faptul că reclamantul nu contestă un act administrativ fiscal. Deși aceste susțineri vor fi validate, ca urmare a admiterii recursului, fiind înlăturată dispoziția referitoare la anularea adresei, care nu este un act administrativ tipic, pentru a fi anulat, ci reprezintă dovada refuzului nejustificat de restituire a taxei, acest aspect nu este însă în măsură să ducă la respingerea întregului demers ca inadmisibil, întrucât Curtea constată că tribunalul a stabilit în mod corect că suma achitată de către reclamant a fost percepută în temeiul unui act normativ care încalcă dreptul UE, cu referire specială la art. 110 (fostul art. 90) din T.. Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute și datorită împrejurării că obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Mai mult, considerentele pentru care instanța a statuat astfel, sunt legate de viciile textului art. 214/1-214/3 Cod fiscal, care nu îndeplineau cerințele de accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența C. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la documentul-chitanța care atestă plata taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al instituirii posibilității de a se proceda la restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma, cu referire specială la prev. art. 11 din OUG nr. 5., și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, restituirea parțială a sumei prelevate cu încălcarea dreptului comunitar nu este compatibilă cu exigențele impuse în practica Curții Europene de J. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiulcăreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit nefondată și, deci, trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din TFUE. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 parag. 1, în numerotarea anterioară, din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importatdintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor art. 11 din OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, sub acest aspect. În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, susținerile pârâtelor conform cărora acordarea dobânzilor nu se poate realiza decât din perspectiva prevederilor art. 124 C.pr.fisc., nu sunt pertinente, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Numai în maniera acordării dobânzilor sau, după caz, a actualizării sumelor de la data plății sunt respectate direcțiile stabilite în jurisprudența CJCE cu privire la drepturile contribuabililor cărora li s-au perceput taxe în temeiul unor acte normative ce încalcă dreptul comunitar. Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care va fi înlăturată dispoziția privind anularea adresei nr. 2397/2010, fiind menținute restul dispozițiilor date. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. N. împotriva Sentinței civile nr. 4485 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția privind anularea adresei nr. 2397/2010. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 06 Aprilie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: D. G.
| ← Decizia civilă nr. 792/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5238/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
