Decizia civilă nr. 1416/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1416/2011
Ședința publică de la 07 A. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul S. F.-V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4519 din 24 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă în parte acțiunea reclamantului S. F. V. împotriva pârâtelor D. S. -. Z. și au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 2408 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală. A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. 27171/(...) și ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul S. F.-V. a achitat taxa specială auto aferentă primei înmatriculări în R. a autovehiculului marca VOLKSWAGEN PASSAT, în sumă de 5.752,04 lei, din care i s-a restituit suma de 3.344 lei, diferența de 2.408 lei, fiindu-i reținută cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de OUG nr.5., conform actelor depuse la dosar(f.6-14). Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul U. E., iar cel de-al doilea privește interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. O. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte statemembre ale U. E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de laobligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivitprevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III alaceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. , pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a cărorcapacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009."; Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe de urgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească,prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pe poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru Mediu."; Prin această prevedere legală s-a urmărit în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei. Pe de altă parte, s-a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. Rezultă din cele ce preced, că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare(art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în R."; și nu conform principiului stabilit de legislația de mediu, acela că"; poluatorul plătește";. Astfel, în cazul autoturismelor second-hand achiziționate din țările U. E. se percepe taxa pe poluare la prima înmatriculare în R., fără ca aceeași taxă să fie percepută pentru autovehiculele autohtone în caz de revânzare, , conform principiului egalității în fața legii, consfințit de art.16 alin.(1) din Constituție, fiind evident că noul proprietar se află într-o situație similară, prin reînmatricularea autovehiculului second-hand pe teritoriul R. Fiind în prezența unei discriminari negative între cele două categorii de cumpărători, se ignoră și prevederile din Protocolul nr. 12 la C. E.(…), privind interzicerea totală a discriminării, inclusiv prin acte normative cu putere de lege, acest principiu de drept fiind asumat de toate statele semnatare (Înalte Părți Contractante), între care se află și R.. Desigur că, raportat strict la legislația de mediu,se poate vorbi și despre o discriminare pozitivă, atâta vreme cât sunt supuse taxării doar autovehiculele înmatriculate după data de (...). Or, autovehiculele cu aceleași caracteristici tehnice, deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată, ceea ce denotă că principiul „poluatorul plătește";,a fost ignorat de legiuitor cu desăvârșire; acest aspect nu vine însă în coliziune cu normele de drept comunitar privind impozitarea mărfurilor și serviciilor din spațiul U. E., atâta vreme cât cele două categorii de cumpărători mai sus amintite se află pe poziții de egalitate din acest punct de vedere. Pe dealtă parte, discriminarea pozitivă este permisă de practica C. în anumite circumstanțe, care sunt lăsate la aprecierea legiuitorului intern. Pentru ca taxa de poluare să fie una veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toți deținătorii de autovehicule, sau, cel puțin, pentru toate autovehiculele supuse înmatriculării după intrarea în vigoare a actului normativ care o instituie- indiferent de caracteristicile tehnice și țara de origine din spațiul C. E. (actualmente U. E.)- pentru ca această taxă să nu fie discriminatorie, în sens negativ. Această ultimă cerință se impune cu necesitate din perspectiva dreptului comunitar (european) deoarece art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) ul de instituire a C. E. prevede fără echivoc că „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, se poate constata că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române- cu motivația la început arătată, ce excede scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului- scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule. Or, după aderarea României la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor noi fabricate în R. și nici favorizarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa Co- Frutta S.R.L. - c/a Administrazione dell Finanze della Stato) Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, doar oaparentă neutralitate fiscală, deoarece, prin conținut, este similară taxei specialeinstituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în R., păstrându-și astfel caracterul de impozit intern asupra produselor altor state membre ale U. E.. De asemenea, prin modul de reglementare, taxa pe poluare are un vădit caracter discriminator față de produsele interne similare (autovehicule second- hand) sub aspectul impozitării cât și efecte restrictive privind libera circulație a mărfurilor în spațiul U. E., constituind „măsură cu efect echivalent taxelor vamale"; în sensul definit de art. 28 din T.ul C. E.. Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, s-a constatat că perceperea taxei în discuție este nelegală, prin prisma normelor de drept european la care s-a făcut referire, motiv pentru care acțiunea de față a fost admisă în parte, în sensul că au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei de 2408 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală; cererea de anulare a adresei nr. 27171/(...), a fost inadmisibilă în condițiile în care această adresă nu este un act administrativ ce poate fi atacat în instanță, ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu s-a putut reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., solicitând admiterea acestuia,modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru Mediu, respingerea acțiunii formulată de reclamant, în principal ca tardiv formulată, iar pe fond ca netemeinică și nefondată și respingerea capetelor de cerere privind anularea chitanței și a adresei nr. 4.553/(...) În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile O. nr. 5. și, de asemenea, în mod eronat a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. pentru Mediu - M. Mediului. Prima instanță nu a precizat data de la care încep să se calculeze dobânzile legale. Consideră recurenta că acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor reprezentând diferența de taxă plătită și taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 5. la AFP Z. și nu de la data achitării lor. Reclamanta a solicitat doar restituirea sumelor reprezentând diferența dintre taxa plătită și taxa de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 5., aspect ignorat de către instanța de fond. Mai arată recurenta că instanța de fond și-a depășit atribuțiile atunci când s-a pronunțat asupra nelegalității OUG nr. 5.. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conformalin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumulrezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T.. Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Referitor la dobânda legală acordată de instanța de fond, este evident că temeiul acesteia îl constituie dispozițiile OG nr. 9/2000, iar aceasta este datorată de la data de (...), dată la care reclamantul a formulat cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare și până la data plății efective a debitului. Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 4519 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 07 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D . M. R.-R. D. L. U. M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.M. S.
| ← Decizia civilă nr. 213/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 376/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
