Decizia civilă nr. 2523/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2523/2011
Ședința din data de 01 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 4660 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., în contradictoriu cu reclamantul M. S., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4660 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosarul nr. (...) s-au respins excepțiile invocate de pârâtă. S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. Ș. împotriva pârâtei Ministerul Finanțelor Publice prin A. - D. G. a F. P. M. și, în consecință: A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 5.427 lei, cu dobânda legală de 1% pe zi de întârziere de la data pronunțării prezentei și până la achitarea sumei precum și la plata sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta prevede că, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicereataxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în R. Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală potrivit dispozitivului. În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pentru considerentele sus menționate, acțiunea a fost admisă potrivit dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului M ., solicitând sa se admita recursul, sa se modifice sentinta in sensul admiterii exceptiilor, iar pe fond in sensul respingerii actiunii reclamantului. În motivare s-a arătat că: Instanta de fond a respins in mod gresit si fara sa motiveze exceptia prescriptiei dreptului la acțiune reglementat prin D. nr. 167 / 1958 privitor la prescripția extinctivă, reținând ca reclamantul a introdus actiunea in septembrie 2010. Reclamantul a achitat taxa de prima inmatriculare la data de (...), iar actiunea a fost inregistrata dupa implinirea termenului. Procedura prealabila realizata cu organul fiscal nu este intreruptiva de prescriptie, dispozitiile legale in baza carora reclamantul a achitat taxa de prima inmatriculare nu mai sunt in vigoare pentru a retine o eventuala imprescriptibilitate a dreptului la actiune raportat la nelegalitatea actului normativ in baza caruia s-a achitat taxe de prima inmatriculare. Instanta de fond a respins in mod gresit si fara sa motiveze exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a D. M., cu toate ca aceasta unitate fiscala nu este implicata in procedura de calcul, respectiv de restituire a taxei pe poluare. Instanța de fond a acordat in mod greșit dobanda legala de 1 % pe zi de intarziere, fără să existe temei legal pentru o astfel de dobândă. La data solutionarii cauzei sunt in vigoare prevederile O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar reclamantul are dreptul la restituirea diferentei dintre taxa de inmatriculare si taxa pe poluare, acest drept putand sa si-I exercite printr-o procedura necontencioasa prevazute de N. metodologice emise in aplicarea O.U.G. nr. 50/2008. Problema juridica care a aparut cu ocazia aplicarii noului act normativa fost reglementarea situatiei anterioare datei de 1 iulie 2008 si deci in ce masura efectul retroactiv al noului act normativ incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Cu privire la efectul retroactiv al O.U.G. nr. 50 / 2008 , Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 499 / (...) publicata in Monitorul Oficial nr. 341 / (...) SI nr. 802 din 19 mai 2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 428 din 23 iunie 2009 reține că "redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Asupra cauzei de față, se constată următoarele: Prin acțiunea precizată înregistrată sub număr de mai sus, reclamantul M. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin A. - D. G. a F. P. M., ca prin hotărârea pronunțată să se restituie reclamantului suma de 5.427 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală aferentă sumei, începând cu data încasării debitului, până la plata efectivă. În motivarea acțiunii se arată că, în cursul anului 2007 partea reclamantă a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Volkswagen Passat, fabricat în anul 2004, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2. - 2. din Codul fiscal. Această taxă, a fost achitată la T. B. M. conform chitanței seria TS3A nr. 1307647/(...). La fond, acțiunea a fost admisă, dispunându-se obligarea pârâtei D. M. la restituirea sumei în litigiu, cu dobânda în materie fiscală. Prin recursul declarat de pârâtă, se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și cea a lipsei calității procesuale pasive a D. M., Curtea urmând a analiza, în primul rând, incidentul referitor la corecta stabilire a cadrului procesual, din perspectiva părților implicate, socotind că acesta are prevalență, prin prisma efectelor pe care le poate produce. În acest context, de remarcat este că taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată, în baza prev. art. 214 indice 1- art. 214 indice 3 Cod fiscal, a fost încasată de T. M. B.-M. (f. 12, dosar fond), iar adresa prin care s-a refuzat restituirea, pe cale administrativă, a acesteia, expresie a refuzului nejustificat ce se urmărește a fi amendat, a fost emisă de către AFP B. M. (f. 6). Așa fiind, se impune a se stabili care este temeiul invocat de către reclamant în susținerea pretențiilor sale și, subsecvent, a subiectului de drept care are calitate procesuală pasivă în cauză, putând fi obligat la restituire. Luând act de modul de formulare al cereri, precum și de împrejurările care au determinat reclamantul să apeleze la concursul instanței, se constată că ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire integrală a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, susținând că orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. Numai într-o astfel de manieră putea fi declanșat mecanismul contenciosului administrativ, in conformitate cu prevederile art.1 al.1, art.2 al.1 lit.a, c, h, i, n și alin.2 prin raportare la cele ale art.8 al.1 și art.18 al.1 din Legea nr.554/2004. Cu alte cuvinte, Curtea consideră că demersul procedural inițiat de către reclamant este neavenit, in condițiile in care acesta nu a chemat în judecată AFP B. M., numai în astfel de circumstanțe fiind posibilă și admisibilă intervenția instanței de contencios administrativ, in vederea amendării refuzului nejustificat de soluționare a cererii petentului. Din interpretarea coroborată a textelor legale mai sus arătate, rezultă că acesta este singurul mecanism la care putea apela reclamantul, iar pornind de la aceste premise, se constată că instituția care a încasat suma în litigiu și cea care a emis adresa ce conține manifestarea de voință expresă în sensul refuzului restituirii sale este AFP B. M., D. M. nefiind implicată în nici un mod în acest raport juridic și, ca atare, neputând fi obligată, în nume propriu și în mod direct, la plata acesteia către reclamant. Așa fiind, legitimarea procesuală pasivă la fond a fost recunoscută, în mod nelegal, ca aparținând recurentei, în nume propriu, motiv pentru care, în baza prev. art. 312 alin. 1 , art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, calea de atac declarată va fi admisă, cu consecința modificării sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.UI F. P. prin A. - D. G. A F. P. A J. M. și a respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. Ș. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. împotriva sentinței civile nr. 4660 din 17.XI.2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a M.UI F. P. prin A. - D. G. A F. P. A J. M. și respinge acțiunea formulată de reclamantul M. Ș. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 01 I. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: E. C.
| ← Sentința civilă nr. 376/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6022/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
