Decizia civilă nr. 1539/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1539
Ședința publică din 13 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI : F. T.
M. H.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul DAN V. împotriva încheierii de suspendare din 26 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C.
N. , având ca obiect contestație act.
La apelul nominal, făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei .
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - P. municipiul C. N. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Instanța reține cauza în pronunțare . CURTEA Reține că prin încheierea din (...) pronuntata în dosar nr.(...) a fost respinsă cererea de suspendare a executării dispoziției nr.3194/2010 emisă de către P. municipiului C.-N. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantul nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ respectiv paguba iminentă care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamantului potrivit căreia prin lipsirea de salariu s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu estesuficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de neplata salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv salariul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că dispoziția primarului este nelegală, sumele de bani cu care i-au fost diminuate veniturile funcționarului public îi vor putea fi restituite. Dimpotrivă, dacă acțiunea sa ar fi respinsă pe fond, sumele de bani primite ca urmare a suspendării executării dispoziției ar trebui ulterior restituite, ceea ce ar duce la o reducere temporară și mai accentuată a veniturilor lunare. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de suspendare. În susținerea celor solicitate recurentul arată că reținerile instanței sunt greșite deoarece plata parțială a drepturilor salariale prin privarea pe o perioadă nedeterminată echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate ocrotit de art.1 din primul protocol adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. Venitul net scăzut de la 634 lei la 519 lei și banii efectiv primiți de la 507 lei la 431 lei pun sub semnul întrebării posibilitatea de a asigura subzistența având în vedere că are un contract de credit cu mult înainte de criză , a cărui rată este de 516 lei. Aceste reduceri îl pun în imposibilitatea de a achitat creditul , de a asigura cele necesare dar au și un impact pe plan psihologic greu de remediat. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Prin cererea introductivă de instanță odată cu solicitarea anulării actului administrativ s-a solicitat de intimatul Dan V. și suspendarea executării acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În susținere s-a arătat că sunt întrunite cerințele cerute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 respectiv un caz bine justificat și o pagubă iminentă. Astfel se arată că în argumentele aduse în anularea deciziei atacate relevă o puternică și evidentă îndoială asupra legalității acestui act iar aceasta poate fi dedusă și din sentințele nr.239/(...) a Curții de A. C. pentru anularea Ordinului nr.(...) și nr.1953/(...) a Tribunalului C. pentru suspendarea executării dispoziției nr.2142/2010. Cât privește paguba iminentă se arată că rezidă pe de o parte din negarea dreptului câștigat în carieră prin retrogradarea nejustificată iar pe de altă parte prin diminuarea serioasă a drepturilor salariale cu 40%. Actul normativ pe care se fundamentează cererea prin dispozițiile art.15 prevede că „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anulare";. Tot astfel, prin art. 14 se prevede că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente… persoana vătămată poate cereinstanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral."; Același act normativ cu privire la paguba iminentă în art. 2 lit. s o definește ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art. 2 lit. t definește cazul bine justificat ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Din prevederile enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului. Cu alte cuvinte suspendarea se poate dispune în situația în care sunt întrunite cumulativ cerința îndoielii asupra legalității actului, o aparență care atestă un „caz bine justificat"; și un prejudiciu material viitor, previzibil ce relevă o „pagubă iminentă";. Aceste cerințe sunt întrunite în cauză. Astfel se reține că reclamantul a justificat cererea printr-o serie de argumente prin invocarea jurisprudenței în anularea ordinului ministerului muncii ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate, a aparentei de nelegalitate ce a stat la baza unor soluții anterioare a altui act administrativ invocat în emiterea aceleiași dispoziții, pe principiile respectării unui drept câștigat și a normelor privind reîncadrarea și stabilirea salariilor. În condițiile în care ordinul ce a stat la baza emiterii deciziei a fost considerat nelegal aparent și actul emis în baza acestuia respectiv decizia contestată crează o îndoială serioasă în sensul cazului bine justificat instituit de norma menționată. În plus și cerința cerută de art.14 referitoare la paguba iminentă este întrunită întrucât actul administrativ produce reclamantului un prejudiciu material constând în diminuarea salariului față de nivelul la care acesta spera în mod legitim prin raportare la salariul obținut în lunile anterioare. Legat de acesta reține prima instanță că paguba ar trebui să constea în neplata salariului nu în suma de bani, că sumele îi vor fi restituite sau dimpotrivă vor trebui date dacă acțiunea pe fond este respinsă. Împrejurările evocate nu pot fi reținute deoarece dispozițiile enunțate mai sus au în vedere existența unei pagube iminente fără o altă cerință iar paguba este iminentă în cazul diminuării salariului raportat la posibilitatea asigurării cheltuielilor ce în parte sunt determinate de contracte în baza unui salariu câștigat anterior. Prin urmare constatând că în cauză sunt întrunite cerințele cerute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 Curtea în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu notele menționate și art.18 și art.20 din Legea nr.554/2004 va admite recursul, va modifica hotărârea și în consecință va admite cererea dispunând suspendarea dispoziției nr.3194/2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de DAN V. împotriva încheierii din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de reclamantul Dan V. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N. S. executarea Dispoziției nr.3194/(...) până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. GREFIER M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.A. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 5923/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2343/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
