Decizia civilă nr. 1576/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1576/2011
Ședința publică de la 14 A. 2011
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. M., împotriva sentinței civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC E. P. S. și pe recurent, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat D. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Reprezentanta recurentei depune la dosar concluzii, precum și diferența la taxele judiciare de timbru pentru fond. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiindtemeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 5500 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC „. P. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. și a fost suspendată executarea deciziei de impunere nr. 2239/(...) și a raportului de inspecție fiscală nr. 10.249/(...) emise de către pârâtă până la soluționarea de către instanța de contencios administrativ a acțiunii în anularea acestor acte sau până la împlinirea termenului de 60 de zile conform art. 14 alin. 1 teza finală din L. nr. 554/2004 în cazul în care reclamanta nu sesizează instanța de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta a emis decizia de impunere nr. 2239/(...) (fila 4) prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei următoarele obligații fiscale de plată suplimentare: 109.534 lei cu titlu de impozit pe profit aferent perioadei (...) - (...) pentru care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 35.860 lei pentru perioada (...) - (...). Actul administrativ fiscal este întemeiat în fapt pe următoarele motive: înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli care nu sunt destinate realizării de venituri impozabile, evidențierea în actele contabile a unor documente justificative care nu conțin toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale și neplata la termen a impozitului pe profit stabilit suplimentar prin raportul de inspecție fiscală nr. 10249/(...). Prin aceeași decizie de impunere s-au mai stabilit cu titlu de obligații fiscale de plată suplimentare: TVA în cuantum de 130.073 lei aferentă perioadei (...) - (...) și majorări de întârziere la 40.199 lei pentru perioada (...) - (...). Dispozițiile sunt motivate în fapt pe deducerea de TVA pe baza unor facturi care nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile și a unor documente care nu conțin toate elementele prevăzute de lege la data efectuării operațiunilor pentru care se solicită deducerea, respectiv neplata la termen a TVA-ului stabilit suplimentar. Conform deciziei nr. 10249/(...) emisă de pârâtă în temeiul art. 129 alin. 2 din OG nr. 9. (fila 9), având în vedere obligațiile de plată fiscală în cuantum total de 315.666 lei stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 10249/(...), s- au instituit măsuri asigurătorii prin poprire asupra conturilor de disponibilități și de depozite deschise de către reclamantă la B. C. B. M., R. B. B. M. și T. B. M., întrucât s-a constatat existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori risipească patrimoniul/averea. Aceste măsuri nu fac obiectul cererii de suspendare, așa cum s-a precizat la ultimul termen de judecată. Raportul de inspecție fiscală nr. 10249/(...) încheiat de către departamentul de inspecție fiscală din cadrul pârâtei, act administrativ fiscal în temeiul căruia s-au emis cele două decizii descrise mai sus, constată rezultatul inspecției fiscale la care a fost supusă reclamanta pentru perioada (...) - (...). În esență se detaliază operațiunile comerciale care au determinat emiterea deciziei de impunere. Reclamanta a contestat decizia de impunere în procedura administrativ- jurisdicțională reglementată de OG nr. 9. invocând nelegalitatea ei pentru considerente de ordin procedural dar și sub aspectul absenței temeiurilor obligațiilor de plată suplimentare. Condițiile în care se poate dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal sunt prevăzute în art.14 din L. nr..554/2004 și anume cazul bine justificat și paguba iminentă. Cele două noțiuni sunt definite de același act administrativ în art. 2 la lit. t) și ș) astfel: prin caz bine justificat se înțeleg ";împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"; iar paguba iminentă reprezintă „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";. Acestor două cerințe li se adaugă și alte două condiții de ordin procedural și anume: 1) contestarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în procedura recursului grațios reglementată de art. 7 din L. nr. 554/2004 și 2) în cererile de suspendare a executării actelor administrativ fiscale este obligatorie potrivit art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală consemnarea în prealabil a unei cauțiuni de până la 20% din valoarea contestată. Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii ambelor condiții de ordin procedural. Contestația prin care reclamanta a sesizat autoritatea publică ce a emis actul a fost înregistrată la data de (...) conform copiei depuse la filele 11-19 din dosar, iar cauțiunea stabilită de instanță în cuantum de 15.000 lei a fost consemnată conform recipisei nr. 478251/1 din (...) eliberată de CEC B. S. B. M. Revenind la analizarea celor două condiții de fond în care se poate dispune suspendarea instanța constată că legalitatea măsurilor stabilite de inspecția fiscală este pusă în discuție nu numai de motivele din cuprinsul contestației pe care reclamanta le întemeiază făcând trimitere la dispozițiile legale în vigoare și incidente în materie, aspecte care pot fi analizate doar pe fond, dar și pe nereguli de ordin procedural. Se invocă în acest sens inexistența unei dispoziții motivate de reverificare a perioadei supuse inspecției fiscale. Deși în cuprinsul raportului de inspecție fiscală se face mențiune expresă cu privire la decizia de reverificare nr. 7063/(...) reclamanta susține că nu i-a fost comunicată și, pe cale de consecință, că nu există. D. G. a F. P. M. nu a depus acea decizie care privește anul 2008, perioada supusă verificării fiind (...) - (...), așa cum se menționează în mod expres în cuprinsul raportului. Potrivit art. 105 alin. 3 din OG nr. 9. „Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale și până la data împlinirii termenului de prescripție, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora";. Prin urmare, legalitatea raportului de inspecție fiscală și implicit a deciziei de impunere emisă pe baza acesteia este pusă în discuție, cel puțin sub acest aspect. În ce privește cea de a doua condiție, instanța a constatat că este îndeplinită, fiind incidentă în cauză prima variantă enumerată în art. 2 lit. ș) din L. nr. 554/2004 în definirea noțiunii de pagubă iminentă și anume prejudiciul material viitor și previzibil. Reclamanta a făcut dovada că prin punerea în executare a deciziei de impunere ar fi afectată în mod grav desfășurarea activității, fiind în curs de derulare contracte de proiectare în construcții (filele 29-32), unele fiind încheiate cu instituții publice, în speță contractul nr. 2/(...) încheiat cu Școala Mireșu M., pentru obiective de interes public (reabilitarea Școlii Lucăcești, fila 26). Totodată reclamanta a încheiat cărți individuale de muncă și cu absolvenți de studii superioare (filele 33-36), blocarea activității prin diminuarea lichidităților cu o sumă considerabilă cum este suma de 315.666 lei stabilită de inspecția fiscală fiind previzibilă în condițiile în care profitul net pe anul fiscal 2009 menționat în fila 2 a raportului de inspecție este de 24.035 lei, deci cu mai puțin de 10% din valoarea obligațiilor fiscale stabilite suplimentar și pe care o contestă conform legii. Nu în ultimul rând, un alt prejudiciu evident este cel al lipsei unei protecții jurisdicționale a drepturilor reclamantei în condițiile în care de la data înregistrării contestației la D. G. a F. P. M. au trecut mai mult de 30 de zile, termen în care potrivit art. 2 alin.1 lit. h din L. nr. 554/2004 era obligatorie soluționarea contestației. Simpla contestare a măsurilor dispune de către inspecția fiscală nu este suficientă pentru a justifica suspendarea executării acestor măsuri, însă exercitarea căii de atac administrative creează prezumția vătămării drepturilor reclamantei. În această situație, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că aparența de legalitate formală a deciziei de impunere este îndoielnică iar paguba iminentă este justificată, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune, cel puțin până la pronunțarea unei hotărâre judecătorești executorii, suspendarea executării actelor ce fac obiectul cererii. Pentru aceste considerente instanța a admis cererea. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M.solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 2239/(...) și a Raportului de I. F. nr.10249/(...) emisă de A. de I. F.. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată pentru următoarele motive: Potrivit art.14 alin.1 din L. nr.554/2004: „(1) În cazuri bine justificate șipentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";. Pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ două cerințe: - Prima dintre acestea constă în existența unui caz bine justificat, ceea ce presupune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat; - A doua condiție privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în accepțiunea art.2 alin.1 lit.s din L. nr.554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidența sau, după caz, a perturbării previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Noțiunea de pagubă iminentă a fost definită în art.2 alin.1 lit. s din L. nr.554/2004 ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public. În ceea ce privește a doua condiție care privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în accepțiunea art.2 alin.1 lit.s din L. nr.554/2004, pârâta consideră că nici aceasta nu este îndeplinită, având în vedere că prejudiciul către bugetul de stat deja exista, dovadă fiind creanța pe care o datorează reclamantul-debitor în cuantum de 315.666 lei. Astfel, pârâta consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din L. nr.554/2004 pentru suspendarea actelor administrative emis de A. de I. F. M., motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea cererii ca neîntemeiată. Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta S. E. P. S. B. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr.2239/(...) - emisă de A. - D. G. a F. P. M. și a dispozițiilor privind măsurile stabilite deinspecția fiscală din (...), precum și a Raportului de I. F. nr.10.249/(...), până la pronunțarea instanței de fond referitor la acțiunea în contencios fiscal ce urmează a fi promovată în situația respingerii în tot sau în parte a contestației împotriva deciziei de mai sus, înregistrată la D. G. a F. P. M. cu nr. 110, în condițiile art.14 din L. nr.554/2004, raportat la art.215 alin.2 dein O.G. nr. nr.9.. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Curtea constată că printr-o motivare succintă și lapidară fără să conțină critici pertinente și coerente , recurenta tinde la exercitarea unui control judiciar al sentinței atacate, indicând formal ca motiv de recurs prevederile art. 304 pct 9 și art. 3041 C.pr.civ. Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect și analizat pertinent dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004 corelate cu prevederile art. 215 alin. 2 C.pr.fisc. Conform art. 215 C.pr.fisc. contestația administrativă împotriva actului administrativ fiscal nu-i conferă caracter suspensiv de drept, recunoscându-i- se dreptul contestatorului de a cerere suspendarea pe cale judecătorească prin formularea unei cereri în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea fiind condiționată de plata unei cauțiuni până la 20% din valoarea sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. Astfel fiind, corelând acest text legal cu dispozițiile art. 14 din L. nr. 554/2004, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite următoarele condiții: depunerea/consemnarea unei cauțiuni; existența unui act administrativ fiscal, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prima cerință stipulată anterior este îndeplinită în speță, având în vedere că instanța de fond a fixat cu titlu de cauțiune 15% din cuantumul sumei contestate (f. 84 dos. fond) astfel că suma de suma de 15.000 lei a fost consemnată la dispoziția instanței la societatea bancară CEC B. SA S. B. M. așa cum atestă actul (recipisa de consemnare) emis de bancă seria TA sub nr. 1519095/(...) (f. 95 dos. fond). În ceea ce privește a doua condiție este de notat că prin D. de impunere nr. 2239/(...) emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 315.666 lei reprezentând obligații fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere (f. 4-6 dos. fond). Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 corelat cu art. 41, art. 43 și art. 86-87 din OG nr. 9. privind Codul de procedură fiscală, decizia de impunere emisă de organul fiscal prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat este susceptibilă de regimul prevăzut de art. 41 și art. 205 și urm. C.pr.civ. Din această perspectivă și această condiție este îndeplinită în cauză. Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile ținând seama de calificarea dată de instanța de contencios constituțional (D. nr. 409/2004) și practica judiciară a Î. C. se reține că în cauza procedura prealabilă a fost îndeplinită. Astfel, Curtea reține că împotriva actului fiscal s-a formulat contestație întemeiată formal pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.fisc. (f. 11-19 dos. fond) astfel că și această condiție este îndeplinită. Cât privește condiția existenței cazului bine justificat, Curtea are în vedere în analiză sensul acestei expresii ce comensurează această condiție dată de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel conform art. 2 alin. 1 lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Analizând această condiție prin prisma celor susținute de reclamantă și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia precum și a reținerilor instanței de fond, Curtea constată că stabilirea legalității actului administrativ fiscal ține de soluționarea contenciosului de legalitate. Din această perspectivă, Curtea în aparență și în analiza acestei condiții poate statua că din împrejurările de fapt ori de drept ar rezulta aparența unei încălcări a legii așa cum de altfel corect și întemeiat a reținut și instanța de fond. De altfel, în recurs pârâta nu a combătut în nici un fel analiza făcută de instanța de fond relativ la această condiție, limitându-se doar să enunțe formal în ce constă această condiție. Astfel fiind, în cauză au putut fi decelate care sunt împrejurările de fapt și de drept care de la prima vedere și în aparență conduc la concluzia că ar exista o îndoială puternică și serioasă asupra legalității actului administrativ fiscal. De aceea, Curtea reține că analiza făcută de instanța de fond asupra acestei condiții este pertinentă. Cât privește ultima condiție, Curtea are în vedere circumstanțiere legală a acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din L. nr. 554/2004 unde se arată că prin expresia pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamanta este obligată ca deîndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit, să plătească suma de 315.666 lei, sumă considerabilă pentru o societate comercială ce exercită activități comerciale în prezent. Este real că din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului. Or, raportat la aparența de ilegalitate a actului administrativ fiscal analizat executarea de îndată a acestuia ar putea produce o pagubă în patrimoniul reclamantei, mai ales că iminența producerii acestui prejudiciu se datorează existenței în derulare a unui număr considerabil de obligații față de terți așa cum corect a reținut instanța de fond (contracte de proiectare în construcții inclusiv cu instituții publice și pentru obiective de interes public, existența în derulare a unor contracte individuale de muncă cu absolvenți de studii superioare ) care nu ar mai putea fi satisfăcuți la scadență și care ar putea conduce la insolvabilitatea societății, dăunându-i astfel cerinței bonității acesteia pe piață sau la insolvență cu grave repercusiuni asupra ființei societare. Or, așa cum s-a arătat în jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limite rezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate în cauză. Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, ar destabiliza justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanțăfiscală pe baza unor acte valabile și interesul contribuabilului - societate comercială - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul afectat comerțului fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul legalității și care nu are la îndemână o cale eficace de a întoarce executarea primind o reparație integrală, justă și echitabilă față de prejudiciul încercat. La fel ca și la precedenta analiză, Curtea nu a identificat în criticile pârâtului care sunt încălcările legale sau factuale ce se pot reproșa instanței de fond ci s-a limitat la prezentarea formală a textului art. 2 alin. 1 lit. ș) din L. nr. 554/2004. Din această perspectivă și raportat la considerentele ce precedă, Curtea urmează să rețină că recursul formulat în cauză nu este fondat, sens în care întemeiat pe dispozițiile art. 14 și art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 215 C.pr.fisc. se va respinge ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 5500 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. G., M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. M. H.
| ← Decizia civilă nr. 4695/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 198/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
