Decizia civilă nr. 2318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2318/2011
Ședința publică din 24 mai 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J., împotriva sentinței civile nr. 4851 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., cauza privind și pe intimații M. D. M. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
- taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 31 alin. 3 C.pr.civ.. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 4851 din 14 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția de inadmisibilitate. S-a admis acțiunea reclamantului M. D. - M. împotriva pârâtei A. F. P. J. și A. F. PENTRU M. - M. M. S-a anulat D. de restituire nr. 12.585/(...), pârâta și chemata în garanție - în limita competențelor prevăzute de lege - fiind obligate să restituie reclamantului suma de 4.418 lei cu dobânda legală, achitată cu chitanța seria TS2B nr. 1069389 din (...) reprezentând taxă specială de înmatriculare. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin chitanța seria TS2B nr.1069389 din (...) reclamantul a achitat suma de 6615 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare. Prin D. de restituire nr. 12585/(...), din suma de 6.615 lei achitată de reclamant, s-a dispus restituirea sumei de 2.197 lei. Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea diferenței de 4.418 lei. Prin D. de restituire nr. 5788/(...) intimata i-a comunicat faptul că suma aprobată pentru restituire este zero. S-a reținut că reclamantul nu atacă un act administrativ astfel cum acesta este definit prin L. 5. și nici un act fiscal în înțelesul C. de procedură fiscală ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează. Prin urmare, acțiunea reclamantului examinată sub aspectul contenciosului administrativ sau fiscal este inadmisibilă. Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Pârâta de rândul I administrează taxele, impozitele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat. Acest fapt presupune ansamblul activităților desfășurate de organele fiscale în legătură cu declararea, stabilirea, verificarea și corectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului. Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale (art. 41 Cod procedură fiscală). În consecință în măsura în care organul fiscal este cel care administrează sumele ce se fac venit la bugetul statului și este competent în aplicarea legislației privind stabilirea și colectarea creanțelor fiscale, stabilirea caracterului legal sau nelegal al încasării unei taxe intră în sfera contenciosului fiscal. În speță, atât D. de restituire nr. 12585/(...) cât și D. de restituire nr. 5788/(...) sunt acte cu caracter administrativ fiscal, împotriva cărora, însăși emitenții lor, îndrumă destinatarii să uzeze de posibilitatea de a formula contestații în conformitate cu dispozițiile art. 205 din O.G. 92/2003. Reclamantul se găsește în situația în care acesta a optat pentru soluționarea cauzei sale de către instanța de contencios administrativ, opțiune, de altfel, legală. Separat de aceste argumente, s-a menționat faptul că, admiterea excepției invocată de către intimată ar putea constitui un motiv serios de încălcare a dreptului de acces la justiție garantat prin art. 6 C. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea. Taxa plătită de reclamant a fost percepută în temeiul art. 214^1 Cod fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Sub aspectul exigibilității această taxă s-a plătit la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 Cod fiscal). Aceste norme ale C. fiscal au fost abrogate prin O. 5. constatându-se că încalcă art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii E.. Rezultă din cele de mai sus faptul că nu există temei legal pentru suma de 6.615 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă specială de înmatriculare și prin urmare această sumă trebuia restituită integral reclamantului. Restituirea către reclamant numai a sumei de 2.197 lei sub motivația că diferența de 4.418 lei se reține din suma integrală în temeiul OUG 5., este neîntemeiată. OUG 5. are aplicabilitate doar de la data publicării în M.Of. nr. 327/(...) și conform art. 15 (2) din Constituția România, prevederile sale nu pot retroactiva. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv față de o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru mașinile importate. În acest sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării plății, reclamantul a efectuat operațiunea juridică în baza legislației aplicabile la data respectivă și care prin O. 5. a fost abrogată. În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din T.U.E. și înlăturării dispozițiilor art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal, reclamantul este îndreptățit la restituirea sumei de 4.418 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S., în nume propriu și în numele A. F. P. J., solicitând admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și menținerea ca temeinică și legală a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de AFP J. În motivarea recursului a arătat sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. că în conformitate cu art.1 alin.1 din OUG nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Pe fond arată că întrucât această taxă nu a fost percepută și calculată conform art.214 C.fiscal, ci conform OUG nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, consideră că perceperea taxei de către unitatea fiscală este legală având în vedere că prin adoptarea noului act normativ s-a instituit un instrument de protecție a mediului, calculul taxei fiind determinată în funcție de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină. Consideră că instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art.1 din același act normativ, această soluție fiind nelegală. Consideră că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe Tribunalul Sălaj în speța de față trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din OG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...) - (...) și nu restituirea integrală a taxei. OUG nr.5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă în statele membre ale UE , iar măsurile stabilite prin OUG nr.5. sunt compatibile cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârile Curții E. de J. Consideră că în mod nelegal instanța de fond a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozițiile C. de procedură fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr.1899/2004. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca având obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art.2141-2143 din Codul fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate. În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul R. după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru. Astfel, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei municipiului J. suma totală de 6615 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS2B nr.1069989 din (...). Prin cererea înregistrată ulterior, reclamantul a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta A. F. P. J. arespins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal. Ca urmare a acestei cereri prin D. nr. 12585/(...) (anexa 8) pârâta a dispus restituirea către reclamant doar a sumei de 2197 lei reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin OG nr.5.. Prin urmare prin cererea nr. 5787 din 0(...) acesta a solicitat restituirea diferenței în valoare de 4418 lei, primind răspunsul negativ la data de 0(...) (anexa nr.10). Din această perspectivă reclamantul a înțeles să conteste refuzul nejustificat de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare ca fiind nedatorată potrivit legislației comunitare. Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat în mod corect că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Cât privește prevederile OUG 5., instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul Roman are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar. De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni. Pe de altă parte, dispozițiile OUG 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare , care de la (...) nu se mai încasează. Constatând că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. Pârâta .D.G.FP. S. a criticat hotărârea instanței și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M.. Soluția primei instanțe este corectă întrucât în cauză A. F. pentru M. nu are calitatea de chemată în garanție nefiind formulată în cauză o cerere de chemare în garanție, ci dimpotrivă aceasta a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă, aspect față de care prima instanță s-a pronunțat prin hotărâre. Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul declarat va fi respins și va fi menținută soluția primei instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 4851 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI P. D. A. A.-I. I. C. D. V. GREFIER R ed.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Sentința civilă nr. 290/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3824/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
