Decizia civilă nr. 1695/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C., DE C.
A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1695/2011
Ședința publică din 03 mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 3426 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe intimata SC S. M. SA, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 31 pct. 3 C.pr.civ. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3426 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC „. M. SA, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., și în consecință : S-a anulat D. nr. 193/(...) și Deciziile de impunere nr. 873 și 874 din (...) emise de D. C. A fost obligată pârâta să ramburseze reclamantei suma de 139.221,14 lei. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1012,9 lei cheltuieli de judecată. În motivare se arată că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC „. M. SA în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C., a solicitat anularea Deciziei nr.193/(...), respectiv a D. de impunere nr.873 și 874 din (...), emise de pârâtă, obligarea acesteia la plata sumei de 142.348 lei, reprezentând 127.423 lei sumă neacceptată la rambursarea de TVA, precum și dobânzi și penalități în sumă de 14.925 lei. Reclamanta a arătat că în perioada (...)-(...) pârâta a efectuat o inspecție fiscală, în urma căreia a emis D. de impunere nr.873/(...), aferentăperioadei noiembrie 2005 - iunie 2006, precum și D. de impunere nr.874/(...), aferentă lunii iulie 2006. Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestație, care prin decizia nr.193/(...) emisă de pârâtă, a fost respinsă ca neîntemeiată. Reclamanta a învederat că neacceptarea la rambursare a TVA-lui aferente facturilor care nu au înscrise codul ORC, contul bancar și banca, este lipsită de un fundament legal, deoarece aceste elemente nu sunt prevăzute în art.155 al.8 din Codul F.. Totodată, a susținut că emitenții facturilor ar fi avut obligația să menționeze toate datele necesare, astfel că este nelegal și abuziv să se rețină în sarcina sa vreo culpă privind necompletarea, completarea parțială sau eronată a facturilor și sancționarea sa pentru acest fapt. Pârâta D. G. a F. P. a J. C., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și menținerea actelor contestate de aceasta. În motivare, a arătat că susținerile reclamantei nu corespund realității, iar de respectarea prevederilor privind dreptul de deducere este răspunzătoare reclamanta, indiferent dacă taxa a fost plătită sau nu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Astfel, în speță sunt incidente dispozițiile art.145, alin.1, 2, 8 din L. nr. 571/2003, deoarece facturile nu au fost completate așa cum prevede legea, iar organele de control în mod legal au reținut că TVA aferentă acestor facturi nu poate fi dedusă de către reclamantă. Prin sentința civilă nr.1889/(...) Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta având ca obiect contencios fiscal, reținându-se în esență că facturile fiscale emise de reclamantă în perioada controlului efectuat nu au fost întocmite în modul prevăzut de lege pentru a putea exercita dreptul de deducere a TVA-ului deductibil, în conformitate cu prev. art.188 C.pr.fiscală, corob. cu art.18 din Lg.554//2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, recurs admis prin D. civilă nr.2351/(...) a Curții de A. C. - Secția C., de C. A. și F. dispunându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că instanța de fond a reținut greșit că nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA pentru toate facturile depuse la dosarul de fond filele 50-114 însă verificările care se impun nu pot fi efectuate în cadrul soluționării prezentului recurs. Instanța de control judiciar în considerentele deciziei pronunțate a statuat că în cadrul rejudecării prima instanță va administra orice probă considerată necesară pentru justa soluționare a cererii reclamantei, rezultând ca fiind obligatorie efectuarea unui raport de expertiză contabilă care să aprecieze temeinicia dispozițiilor de respingere a rambursării TVA pentru toate facturile fiscale deduse judecății. De asemenea, Curtea analizând înscrisurile depuse la dosarul de fond filele 50-115 a constatat că unele dintre acestea cuprind toate mențiunile prevăzute de L. nr.571/2003 cu corectivele susținute de reclamantă și însușite de instanță, fiind necesară însă recalcularea sumelor a căror rambursare s-a solicitat pe baza unor documente care îndeplinesc cerințele prev. de art.155 alin.8 din Lg. nr.571/2003, urmând a fi refăcută în mod corespunzător și situația accesoriilor. Prin sentința civilă nr.705/(...) a Tribunalului C. pronunțată în dos. nr.(...) s-a respins acțiunea reclamantei având în vedere decizia nr.5/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție - S. U. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, recurs admis prin decizia civilă nr. 1759/(...) dispunându-se casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că în speță, chiar dacă dezlegarea dată de instanța de recurs ar fi intrat în contradicție cu D. nr.5/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, instanța de trimitere era obligată să respecte hotărârea instanței de recurs care expresie a principiului imutabilității verificării jurisdicționale, deoarece numai așa se poate asigura securitatea juridică și se poate garanta stabilitatea raporturilor juridice. De asemenea, s-a menționat că s-a optat pentru soluția casării și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a asigura părților dreptul la o procedură echitabilă în care cu respectarea principiilor contradictorialității și a dublului grad de jurisdicție să se stabilească situația de fapt de către instanța care rejudecă fondul, prin prisma modului în care a fost rezolvată problema de drept din speță și să se administreze probele pe care Curtea le- a considerat necesare cu prilejul primei judecăți. Având în vedere ambele decizii cu numerele menționate mai sus, ale Curții de A. C. și în special recomandările deciziei civile nr.2351/(...) prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Prin decizia 873/2006, din suma totală de 2.408.282 lei solicitată spre rambursare TVA, s-a respins suma de 108.588 lei, cu motivarea că facturile emise de furnizori nu au înscrise datele de identificare complete ale cumpărătorului, conform art.155 alin.8 din L. nr. 571/2003 modificată C.fisc. Pentru suma respinsă s-au calculat accesorii în sumă totală de 14.925 lei, respectiv 14.877 lei cu titlu de dobânzi și 48 lei cu titlu de penalități. Prin decizia nr.874/2006, din suma de 201.184 lei solicitat spre rambursare TVA, s-a respins suma de 18.835 lei, motivându-se că facturile emise de furnizori nu au înscrise datele de identificare complete ale cumpărătorului, conform art.155 alin.8 din L. nr. 571/2003 modificată C.fisc. Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestație, care prin decizia nr.193/(...) emisă de pârâtă, a fost respinsă ca neîntemeiată. Potrivit art.145 alin.8 C. fiscal, „pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii cu unul din următoarele documente: pentru TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să-i fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prev. la art.155 alin.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de T.. Din prevederile legale menționate rezultă că exercitarea dreptului de deducere se face cu factură fiscală care cuprinde informațiile prev. de art.155 alin.8 C.fiscal, respectiv „., adresa și codul de identificare fiscală, după caz, al cumpărătorului de bunuri sau servicii"; informații care sunt obligatorii. Conform prev. art.2 alin.1 din OMF nr.693/2005 „în baza art.155 alin.8 din Lg.nr.571/2003 privind codul fiscal cu modificările și completărileulterioare, factura fiscală trebuie să cuprindă obligatorii următoarele elemente: seria și numărul facturii; data emiterii facturii; numele adresa și codul de identificare fiscală ale persoanei care emite factura, precum și ale beneficiarului; denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; prețul unitar fără TVA și baza de impozitare pentru fiecare cotă de scutire; cota de TVA aplicată sau mențiunile: scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil, supus regulilor speciale, după caz; pentru operațiunile supuse taxării inverse se menționează obligatoriu „taxare inversă";; suma TVA pentru operațiunile taxabile, cu excepția cazurilor la care se aplică reguli speciale prevăzute prin N. M. Art.3 din OMF nr.1714/(...) prevede că nu este obligatorie completarea elementelor privind codul IBAN și banca la rubrica „. în cazul în care plata bunurilor și serviciilor se efectuează în numerar. Actele depuse în probațiune atestă că toate facturile menționate la actele de control sunt valori mari, fiind plătite prin bancă deci mențiunea codului IBAN și al băncii sunt obligatorii. Așa cum rezultă din poziția exprimată de pârâtă pe parcursul judecării cauzei aceasta nu a contestat în nici un moment realitatea operațiunilor comerciale consemnate în documentele analizate iar în condițiile în care o parte dintre acestea îndeplinesc cerințele prev. de art.155 alin.8 din Lg. nr.571/2003 nu există nici un temei legal pentru a i se refuza reclamantei rambursarea de T. În cadrul rejudecării instanța a dispus în contextul recomandărilor deciziei de casarea efectuarea unei expertize contabile iar prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, urmare a verificării facturilor care au constituit obiectul controlului judiciar s-a concluzionat că: Pentru perioada noiembrie - decembrie 2005 întreaga sumă solicitată a fi rambursată respectiv 16.641,29 lei a fost în mod nejustificat refuzată spre rambursare deoarece toate facturile aferente acestei perioade aveau menționate în mod corect denumirea societății, codul fiscal, adresa societății prin indicarea localității unde reclamanta își are sediul social. Din totalul facturilor supuse expertizării aferente perioadei ianuarie - iulie 2006 a rezultat un număr de 10 facturi care nu îndeplinesc conform prevederilor legale în vigoare condițiile pentru rambursarea TVA întrucât nu avea înscrise fie codul fiscal, fie denumirea localității, fie codul fiscal menționat era eronat, însă toate celelalte facturi îndeplineau aceste condiții, stabilindu-se că din suma de 110.802,14 lei a fost nejustificat refuzată la rambursare suma de 107.973,52 lei. În ceea ce privește accesoriile calculate și aplicate de către organul de control fiscal reținându-se că majoritatea facturilor aferentei perioadei controlate îndeplinesc condițiile de rambursare a TVA și doar 10 facturi nu îndeplinesc condițiile necesare din totalul sumei de 14.925 s-a justificat a fi rambursată suma de 14.606,33 lei, diferența în sumă de 318,67 lei fiind calculată și reținută cu titlu de majorări pentru neplata la termen a obligațiilor față de bugetul statului conform celor înserate în raportul de expertiză. Prin raportul de expertiză depus la dosarul cauzei instanța a concluzionat că din totalul sumei de 142.348 lei refuzat spre rambursare reclamantei trebuie să-i fi rambursată suma totală de 139.221,14 lei. Este real că în cauză pârâta a formulat obiecțiuni care au fost analizate de experta desemnată în cauză și care așa cum rezultă dinrăspunsurile formulate și-a menținut punctul de vedere stipulat în raportul de expertiză contabilă depus la dosarul cauzei. Referitor la celelalte apărări formulate de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a apreciat că în măsura în care în facturile emise și care au făcut obiectul controlului sunt menționate corect denumirea, codul de identificare fiscală și sediul chiar dacă pentru sediu se menționează doar localitatea sunt susceptibile de a servi drept temei al rambursării de T. Față de cele expuse, tribunalul a dispus admiterea acțiunii reclamantei și a anulat D. nr.193/(...) precum și deciziile de impunere nr.873, 874/(...) emise de D. a J. C. Potrivit prev. art.274 C.pr.civ. s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 1012,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert. Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. C.-N., solicitând modificarea hotararii in temeiul prevederilor art.304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii actiunii in contencios fiscal formulata de catre reclamanta. De asemenea, intrucat este vorba de o hotarare care nu poate fi atacata cu apel, solicită analizarea cauzei sub toate aspectele in conformitate cu prevederile art.3041 din Codul de procedura civila. În motivarea recursului se arată că prin sentinta criticata instanta de fond, in mod surprinzator inlatura nejustificat dispozitiile legale incidente in cauza, motivandu-si solutia pronuntata prin raportare exclusiva la concluziile raportului de expertiza administratat in cauza, fără a tine seama de obiectiunile formulate de recurentă. In fapt, instanta de fond a pronuntat aceasta solutie pe considerentul ca expertul in urma analizarii obiectiunilor sale si-a mentinut punctul de vedere exprimat in cuprinsul raportului de expertiza administrat in cauza. Chiar si in cuprinsul raportului de expertiza se retine faptul ca exista o parte din facturi pentru care sunt indeplinite conditiile legale pentru deductibilitatea taxei pe valoare adaugata. Prin urmare, cel putin in privinta acestora, solutia primei instante trebuia sa fie de admitere, având in vedere ca si-a intemeiat solutia pe concluziile acesteia. Nici in privinta celorlalte facturi, instanta de fond nu a procedat la o analiza mai atenta, considerand cu prea multa usurinta ca simpla indicare a localitatii poate constituii un element suficient pentru identificarea sediului societatii cu care intimata-reclamanta a intrat in raporturi comerciale. Recurenta arată că își menține exprimata in fata instantei de fond potrivit careia la momentul primirii facturilor recurenta trebuia sa sesizeze societatile furnizoare cu privire la aceste lipsuri in vederea remedierii lor in conformitate cu prevederile legale, având in vedere ca ulterior avea de gând sa solicite rambursarea TVA aferente. Potrivit art.146 alin.1 lit.a) din L. 571/2003, republicata privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la conditiile de exercitare a dreptului de deducere "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin. 5" (…) Iar, conform art 155 alin.5 lit.a-e din L. 571/2003, republicata privind Codul fiscal factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informatii:a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic; b) data emiterii facturii; c) denumirea/., adresa și codul de înregistrare prevăzut la art.153, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura; d) denumirea/., adresa și codul de înregistrare prevăzut la art.153, ale reprezentantului fiscal, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este stabilit în România și și-a desemnat un reprezentant fiscal, dacă acesta din urmă este persoana obligată la plata taxei; e) denumirea/., adresa și codul de înregistrare prevăzut la art.153, ale cumpărătorului de bunuri sau servicii, după caz; (……….)". Prin urmare, potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, persoana impozabila trebuie sa detina documente care sa cuprinda toate informatiile mentionate mai sus. In fapt, in facturile in discutie emise catre intiamata-reclamanta lipsesc unul sau mai multe elemente de identificare a beneficiarului marfii, dupa caz. In contextul prevederilor legale la care a facut referire anterior, beneficiarul in speta reclamanta-intimata ar fi trebuit sa solicite de la furnizori sau prestatori, facturi fiscale sau documente legal aprobate pentru bunurile si serviciile achizitionate si sa verifice intocmirea corecta a acestora, neputand fi dedusa TVA aferenta intrarilor referitoare la bunuri si servicii aprovizionate pe baza de documente care nu indeplinesc conditiile prevazute de legiuitor. Pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea prezentului recurs si pe cale de consecinta modificarea hotărârii primei instante in sensul respingerii actiunii in contencios fiscal formulata de reclamanta- intimata. Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arătând că pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA nu este necesară prezentarea facturilor fiscale care să conțină codul ORC, contul bancar și banca beneficiarului. Elementele referitoare la contul bancar și banca beneficiarului nefiind obligatorii din perspectiva art. 155 alin. 8 din L. nr. 571/2003. Examinând recursul, instanța constată următoarele: În urma verificării efectuate de organele de inspecție fiscală s-a constatat prin R. de inspecție fiscală pentru rambursare TVA nr. 37139/(...) că pe perioada (...) - (...) reclamanta a dedus TVA din facturi fiscale cu date de identificare incomplete, fiindu-i refuzată la rambursare suma de 108.588 lei calculându-se dobânzi de întârziere aferente în sumă de 14.877 lei și penalitățile aferente de 48 lei. De asemenea, perioada (...) - (...) organele de inspecție fiscală au constatat prin raportul de inspecție fiscală pentru rambursare TVA nr. 39814/(...) că în urma verificării a rezultat deducerea eronată de TVA deductibil în sumă de 18.835 lei de pe documentele întocmite eronat, respectiv din factura fiscală cu date de identificare sau cu date de identificare lipsă. Prin decizia nr. 193/(...) a Direcției Generale a F. P. C. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC S. M. SA, contestație prin care pârâta contestă suma de 142.348 lei reprezentând 127.423 lei TVA, 17.877 lei dobânzi aferente și 48 lei penalități aferente. Problema de drept care se ridică în cauză este cea de a ști care sunt elementele pe care trebuie să le cuprindă documentele justificative (facturile fiscale) care au făcut obiectul inspecției fiscale și dacă documentele îndeplinesc condițiile prevăzute de lege în vederea rambursării de T. Potrivit art. 145(8) din L. nr. 571/2003, „pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, orice persoană inopozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere în funcție de felul operațiunii cu unul din următoarele documente: pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pentru prestările de serviciu care i- au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. 7 și este emisă de o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, iar art. 155 alin. 8 stipulează că factura fiscală trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele informații: a) seria și numărul facturii; b) data emiterii facturii; c) numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura; d) numele, adresa și codul de înregistrare fiscală, după caz, ale beneficiarului de bunuri sau servicii; e) denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; f) valoarea bunurilor sau serviciilor prestate; g) cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutit de drept de la deducere, neimpozabil, sau reinclus în baza de impozitare. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că există 10 facturi fiscale în care vânzătorul a completat greșit sau nu a completat deloc codul de înregistrare fiscală sau localitatea, cumpărătorul având datoria de a le returna furnizorului, de a solicita stornarea lor și întocmirea lor corectă. Raportat la facturile fiscale care nu conțin elementul de identificare fiscale, sau localitatea, rezultă că reclamanta nu are dreptul de deducere pentru suma de 2828,62 lei + 318,67 lei sumă în limitele căreia se vor menține deciziile fiscale ca legale. Din totalul sumei rambursate la instanța de fond și totalul sumei necuvenite la rambursare potrivit expertizei rezultă că se va restitui reclamantei suma de 136.073,81 Ron. Neindicarea contului bancar pe unele facturi nu dă dreptul organului fiscal să refuze rambursarea TVA, întrucât există mai multe modalități de încasare plată a facturilor, respectiv prin casă, compensare. Mai mult, prin înscrierea corectă pe factură a codului unic de înregistrare, a localității și a județului, există elemente suficiente de identificare a cumpărătorului. În ceea ce privește menționarea contului bancar și a băncii pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA-ului este real că aceste elemente sunt prevăzute în OMF nr.1714/2005 însă nefiind enumerate în art.155 alin.8 C.fiscal ca și condiție pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA- ului, nu este necesară menționarea acestora conform art.1 alin.1, art.5 alin.1 și 4 din Lg. nr.571/2003, art.1 - 3, art.196 din OG nr.92/2003, din moment ce sediul materiei pentru rambursarea TVA este art.145 alin.8 și art.155 alin.8 din L. nr. nr.571/2003 care nu prevăd ca o condiție obligatorie înserarea acestora. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 304 (9), art. 312(2) Cpr.civ, va admite recursul declarat de D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 3426 din (...), pronunțată în dosarul nr.3 (...) al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S. M. SA, va anula înparte decizia 193/(...) și Deciziile de impunere 873 și 874/(...) emise de D. G. a F. P. C. Va obliga pârâta să ramburseze reclamantei 136.073,81 Ron. Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 3426 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S. M. SA, anulează în parte decizia 193/(...) și Deciziile de impunere 873 și 874/(...) emise de D. G. a F. P. C. Obligă pârâta să ramburseze reclamantei 136.073,81 Ron. Menține în rest dispozițiile sentinței recurate. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 3 ex/(...) Jud.primă instanță: G.G.
| ← Sentința civilă nr. 610/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1991/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
