Decizia civilă nr. 1711/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1711 /2011
Ședința din data de 04 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. B.-N. în numele A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 3. din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul B. C. A., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recursul este declarat în termen iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.324 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. B. -. raportat la capătul de cerere privind obligarea la restituirea taxei speciale de înmatricularre; admisă în parte acțiunea reclamantului B. C. A. împotriva pârâților A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N. și în consecință a fost respins capătul de cerere privind anulare act administrativ nr.13449/(...) emisa de D. G. a F. P. B.-N. obligată A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 5725 leireprezentând taxa specială de primă înmatriculare și să plătească reclamantului suma de 43,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția este întemeiată deoarece pârâta AFP B. a încasat taxa achitată de reclamant și în consecință tot această pârâtă trebuie să o restituie. Cu privire la fond se reține că reclamantul a dovedit că a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal. În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din T.ul Constitutiv al U. E. în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța constată că în R. este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare. În conformitate cu art. 148 alin. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale U., astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importate din Uniunea Europeană și reînmatriculate în R., judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea va fi admisă astfel cum s-a formulat. În considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre U.E. în raport cu autoturismele autohtone. Cât privește cererea de respingere a acțiunii, după cum se solicită în întâmpinări, tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată deoarece taxa prevăzută de art. 2141 - 2143 din Codul fiscal este o taxă ce s-a stabilit a fi nelegală prin aceea că încalcă normele de justiție europene. Pentru aceste motive a fost înlocuită cu taxa instituită de O. nr. 5., taxă de mediu care este o altă taxă, diferită de taxa de primă înmatriculare, ce are alt caracter și care se achită în baza dispozițiilor din ordonanța menționată; În plus, dispozițiile din O. nr. 5. nu pot retroactiva, ele aplicându-se numai pentru viitor, adică pentru taxele plătite cu titlu de taxe de mediu, noua lege fiind inaplicabilă situațiilor juridice intervenite anterior intrării ei în vigoare. Principiul neretroactivității legii este esențial în materia stabilității drepturilor și este consacrat constituțional (art. 15 alin. 2 din L. fundamentală), precum și în art. 1 din Codul civil. . nelegal al taxei de primă înmatriculare și faptul că aceasta a fost achitată impun admiterea acțiunii, nefiind de conceput ca o taxă nelegal stabilită să producă efecte, fie chiar și prin compensarea cu o taxă legală instituită ulterior. Tot astfel reține instanța că în art. 1084 raportat la art. 1082 cod civil coroborat cu prev. art. 3 al. 3 din OG nr. 91/2000 pârâtele urmează să fie obligate ca pe lângă restituirea taxei speciale să plătească și dobânda legală aferentă începând cu data încasării taxei și până la restituirea efectivă a taxei achitate. Împotriva soluției menționate a declarat recurs D. G. a F. P. - A. F. P. B. susținând că prevederile art.2141 și urm din L. nr.571/2003 nu sunt în contradicție cu prevederile art.90 din T. .Astfel se arata in lipsa unei armonizări la nivelul U. E. in domeniul impozitării autovehiculelor statele membre au fost si sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare,instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitate trebuie sa se abțină a institui,respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa,fiscala sau vamala care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor si serviciilor in cadrul U. E.. Însă așa cum rezulta in mod textual si expres din chiar conținutul art.90 alin 1 din T.ul CE nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne care nu sunt percepute direct sau indirect asupra produselor naționale similare. Norma mai sus indicata se refera la interzicerea masurilor protecționiste de un stat membru cu privire la anumite produse naționale prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speță, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule taxa de prima înmatriculare nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor si autovehiculelor second hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor si autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru pruna data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor si autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum si autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia, America, etc) iar cel mai important taxa se aplica și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția naționala a României respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro precum si pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv supuse înmatriculării. Ca urmare instituirea criteriului primei înmatriculări in R. conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea in nici un fel așa cum a mai arătat de proveniența geografica sau naționala a acestor autovehicule situație in care nu se poate vorbi in nici un caz de încălcarea art.90 din T.ul CE, nefiind vorba despre o măsura protecționista sau discriminatorie negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre,aflate la prima înmatriculare in R. ,in comparație cu autovehiculele provenite din R., aflate in aceeași situație de pruna înmatriculare in R. Pe de alta parte se arata trebuie avut in vedere si caracterul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141- 2143 din L. nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxa speciala de prima înmatriculare in R.,iar nu taxa speciala pentru fiecare înmatriculare in R., sau taxa speciala de reînmatriculare in R. Acesta este motivul pentru care in situația in care o persoana romana achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in R. ele către vechiul proprietar,nu mai plătea aceasta taxa speciala întrucât in acest caz nu mai era de a face cu o prima înmatriculare ci doar cu o schimbarea proprietarului. In situația mai sus descrisa rezulta ca reclamantul nu s-a aflat in situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat in R. si ca atare in mod corect i-a fost impusa pentru realizarea primei înmatriculări , plata taxei speciale de prima înmatriculare. Tot astfel se arată că Curtea Suprema a C.E nu a mai fost sesizata cu o astfel de cauza, întrucât taxele impuse de U. si P. nu au fost taxe de prima înmatriculare,care sa fie aplicabile atât autoturismelor si autovehiculelor din import cat si celor din producția indigena, ci o taxa care se aplica autoturismelor si autovehiculelor noi importate sau autoturismele si autovehiculelor indigene produse în aceste tari, situație in care apărea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor si autovehiculelor provenite din alte state membre in raport cu autoturismele si autovehiculele similare din producția indigena contrara dispozițiilor art. 90 elin T.ul C.E. Nici chiar Comisia Europeană nu era și nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări ci doar a modului de determinare a taxei. Cu privire la dobândă se reține că este dată cu încălcarea dispozițiilor OG nr.9/2000. Examinând recursul formulat Curtea apreciază că nu este întemeiatpentru următoarele: Se susține prin recurs că actiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T.ului de la L. din anul 2007 (ex-art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iarconform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de T. cât și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Prin urmare nu se poate susține că tribunalul nu a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale. Cât privește dobânzile acordate de prima instanță. Curtea reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va da o soluție de respingere a recursurilor. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. B.-N. în nume propriu și în numele A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 324 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M . H. M. B. F. T. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.V. C.
| ← Decizia civilă nr. 27/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 7/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
