Decizia civilă nr. 172/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.172
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTORI: F. T.
M. H. GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de A. F. P. A M. C. N. și A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civile nr. 2217 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. în contradictoriu cu intimatul P. C. A. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...), prin fax și prin poștă, se înregistrează din partea intimatului - întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 , art.20 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 2217 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului P. C. A. împotriva pârâtei A. F. P. a M. C.- N. în consecință: A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2.467 lei taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda legală prevăzută de OG nr. 9. calculată de la data achitării (...) până la data restituirii integrale. S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității, prescripției acțiunii, tardivității, lipsei plângerii prealabile invocate de pârâtă. A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. formulată de pârâta A. F. P. a M. C.-N. în consecință: A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. C.-N. suma de 2.467 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data achitării -(...) până la data restituirii integrale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 504,30 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă a fost respinsă deoarece așa cum atestă actul de la fila 19 este partea în contul căreia a intrat suma achitată cu titlu de taxă pe poluare achitată de reclamant. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și chemata în garanție prin întâmpinare, a fost respinsă deoarece prin acțiunea promovată reclamantul nu a contestat decizia de calcul a taxei pe poluare astfel că, în speță, nu sunt incidente prev. art.205, 207 alin.1 și 209 alin.1 din OG nr.92/2003. Apărarea formulată de chemata în garanție în susținerea acestei excepții este neîntemeiată deoarece obiectul juridic dedus judecății îl constituie restituirea unei sume urmare a refuzului nejustificat de restituire de către pârâtă, refuz care se circumscrie competenței speciale statuată de L. nr.554/2004. Excepțiile tardivității plângerii prealabile și a prescripției acțiunii au fost respinse deoarece: Obiectul juridic dedus judecății îl constituie restituirea sumei solicitate de reclamant cu privire la care pârâta și-a manifestat refuzul în raport de care nu se impune parcurgerea plângerii prealabile prev. de art.7 din Lg. nr.5544/2004. Reclamatul însă a formulat această plângere conform înscrisului de la fila 21 la data de (...) iar comunicarea pârâtei este datată cu (...) și acțiunea fiind înregistrată la (...) este cu respectarea termenului de 6 luni prev. de art.11 pct.1 lit.a din Lg. nr.554/2004. Din aceste considerente excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare și chemata în garanție au fost respinse ca neîntemeiate. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele: Reclamantul prin chitanța seria TS5 nr.5806387/(...) a achitat suma de 2.467 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autoturismul marca Opel tip „Astra Station Wagon";, cu nr. de identificare, W., carte de identitate seria c00585784 achiziționat din Germania. Prin cererea înregistrată sub nr.43936/(...) la A. F. P. a mun. C.-N. a solicitat restituirea acestei taxe însă prin adresa numărul 43936 din data de (...) pârâta a refuzat restituirea sumei. Atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E este unanim admis că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp.art.90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate. În jurisprudența referitoare la art.90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv:. să existe o discriminare între produsele naționale si produsele importate;trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare. În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din T.ul CE deoarece: Normele dreptului comunitar, cele cuprinse in tratatele la care R. a aderat prevalează față de dreptul intern motiv pentru care și în ipoteza în care există o lege internă care contravine normelor cuprinse în tratatele la care R. este parte are prioritate norma legală prevăzută în tratat. În condițiile în care există contradicție intre prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.5. și prevederile T.ului Constitutiv al C. E., trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse in T.. Prin acordare priorității normelor cuprinse la art.90(1) din T.ul menționat în raport cu prevederile Codului Fiscal și ale OUG nr.5., aceste nome rămân fără aplicabilitate prevalând disp.art.90 din T.. Din considerentele menționate mai sus instanța în baza art.1,8 și 18 din L. 554/2004 a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 2.467 lei taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9. calculată de la data achitării (...) până la data restituirii integrale. Acțiunea reclamantului a fost admisă, apreciind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60-61 Cod pr.civ. a dispus admiterea cererii de chemare în garanție în sensul obligării chematei în garanție - A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. a M. C.-N. in contul "disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule"; deschis pe numele acesteia suma de 2.467 lei cu dobânda legală prevăzută de OG nr.9. calculată de la data achitării (...) până la data restituirii integrale. Potrivit prev. art.274 C.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 504,30 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f.6-9). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. C.-N. solicitândadmiterea recursului si modificarea Sentintei civile nr.2217/2010 a T. C. in sensul admiterii exceptiilor invocate de catre institutia pârâtă (lipsa calitatii procesuale pasive a institutiei pârâte. prescriptia dreptului la actiune si inadmisibilitatea actiunii) si respingerii actiunii formulate de catre P. C. A. În motivare s-a arătat că exceptiile invocate de catre institutia pârâtă (lipsa calitatii procesuale pasive a institutiei pârâte, prescriptia dreptului la actiune si inadmisibilitatea actiunii) sunt intemeiate si trebuiau admise de catre prima instanta. Respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a institutiei pârâte s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art.l coroborat cu cele ale art. 5 din OUG. Nr. 5.. Avand in vedere imprejurarea ca, reclamantul nu a inteles sa atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscala, in speta de A. F. P. C.-N., ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum si ca acesta ar genera discriminare intre cumparatorii de autovehicule, apreciază ca institutia pârâtă nu are calitate procesuala pasiva in cauza. De asemenea, exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta deoarece Decizia de calcul al taxei pe poluare nr. 809903/(...) (prin care a fost stabilita taxa pe poluare in suma de 2.467 lei) I-a fost comunicata reclamantului la data de (...), in timp ce actiunea in contencios administrativa fost inregistrata la Tribunalul Cluj doar la data de (...), termenul de 6 luni pentru depunerea actiunii in contencios administrativ prevazut de art. 11 alin. 1 din L. nr. 554/2004 fiind depasit cu peste 4 luni de zile. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, solicită instanței a observa ca prima instanta a omis sa analizeze motivele invocate de pârâtă in sustinerea acestei exceptii (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila). Atata timp cat decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazute de art. 205 si urma din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, institutia pârâtă nu putea fi obligata la restituirea catre reclamant a taxei pe poluare si nu poate fi vorba despre vreun refuz nejustificat din partea institutiei pârâte. De asemenea, actiunea formulata de catre reclamant este inadmisibila si datorita faptului ca decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule a fost emisa de catre institutia pârâtă urmare cererii depuse de catre reclamant la institutia pârâtă prin care acesta a solicitat sa procedeze la "calcularea taxei pe poluare conform oug 5.". Titlul de creanta (decizia de calcul al taxei pe poluare nr.809903/(...)) prin care a fost stabilita taxa pe poluare nu a fost desfiintat prin exercitarea cailor speciale de atac, motiv pentru care actiunea in contencios administrativ nu poate fi admisa astfel cum a fost formulata, indiferent de concordanta sau neconcordanta O. nr. 5. cu prevederile art. 90 din T.ul de I. a CE. O. nr. 5. nu este contrara normelor comunitare deoarece din modul in care este reglementata taxa pe poluare, rezulta in mod clar ca, cuantumul taxei este direct proportional cu gradul de poluare a mediului. A., din art. 6 lit. a) si b) din O. nr. 5. rezulta ca nivelul taxei este influentat direct de: norma de poluare, emisiile de C02 si capacitatea cilindrica a autovehiculului. Deci, cu cat poluarea adusa mediului de fiecare dintre autovehicule este mai mare cu atat si taxa pe poluare este mai mare. Dispozitiile tratatelor privind Uniunea E. nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor. Asa cum s-a aratat mai sus, OUG nr. 5. nu contravine art. 90 din T.ul CE, scopul acestei ordonante fiind acela al asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., O. nr.5012008 este aplicabila unor categorii de vehicule si nicidecum unor categorii de cumparatori pentru a se discuta despre discriminarea acestora. Prin Decizia nr.802/(...) (M.Of. nr.428/(...)), Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de U. nr. 5012008, retinand faptul ca aceasta ordonanta a fost adoptata pentru punerea de acord a legislatiei nationale cu cea comunitara in situatia in care era iminenta declansarea procedurii de infrigement in fata Curtii de J. si ca taxa pe poluare este platita de catre "poluator" fiind stabilita "in functie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului" . Solicitarea reclamantului de obligare a institutiei pârâte la plata dobanzii legale trebuia respinsa ca inadmisibila de catre prima instanta deoarece prin plangerea prealabila ("cererea de restituire" inregistrata la institutia pârâtă sub nr. 43936/0(...)) adresata institutiei pârâte reclamantul nu a formulat petit referitor la plata de dobanzi. Solutia de obligare a institutiei pârâte la plata catre reclamant a dobanzii legale este, de asemenea, gresita si lipsita de temei legal deoarece institutia pârâtă nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei pe poluare a fost efectuata voluntar de catre reclamant iar prevederile OG nr. 9. nu sunt aplicabile in materia creantelor fiscale. In ceea ce priveste data de la care institutia pârâtă ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi, considera ca dobanda nu poate fi datorata de catre institutia pârâtă decat incepand de la data la care a expirat termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, calculat de la data la care reclamantul a depus la institutia pârâtă cererea de restituire sau de la data introducerii cererii de chemare in judecata. In ceea ce priveste obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata (504,30 lei), solicită instanței a observa ca este lipsita de temei legal deoarece institutia pârâtă nu s-a aflat in culpa procesuala intrucat plata taxei s-a facut voluntar si in conformitate cu prevederile legale in vigoare, iar, pe de alta parte, prima instanta trebuia sa faca aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila si sa reduca onorariul avocatial tinand cont de valoarea obiectului litigiului (2.467 lei) si de munca efectiv prestata de catre avocat. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M.(AFM) solicitând modificarea in tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivare s-a arătat că taxa pe poluare este rezultatul unei formule de calcul ce implică următoarele elemente: cilindree (capacitatea cilindrică), gradul de uzură al autovehiculului, valoarea combinată a emisiilor de CO2. E adevărat plata taxei se face cu ocazia primei inmatriculări a autovehicului În R., dar consideră că este strict apanajul legiuitorului stabilirea momentului la care se face plata taxei, în virtutea textelor constituționale, Parlamentul si, prin delegare I., G. au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, instanțele judecătorești neavand o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, Î. și executarea drepturilor lor subiective. Apreciază că instanța nu poate critica soluția legiuitorului de a lega plata taxei pe poluare de momentul primei inmatriculări în R., fiind vorba exclusiv de atribuție a legiuitorului. În caz contrar s- ar ajunge să se confere instanțelor judecătoresti competența de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce este evident neconstituțional. intrucât se încalcă principiul separației puterilor. Practic, instanța de fond apreciză că OUG nr. 5. instituie o discriminare raportându-se la alte criterii decât cele ale dreptului comunitar. Or, prin OUG nr. 5. nu se face nicio distincție între produsele nationale și cele provenind din celelalte state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, în funcție, evident, de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanti, capacitatea cilindrică și vechimea autovehiculului. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T.ul de instiruire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propuse de Guvernul României, în care emisiile C02 sunt luate in considerare la taxarea masinilor E. 4 si E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru masinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitate, apreciază că nu pot fi retinute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare. Analizând recursurile formulate, Curtea constată următoarele: Prin chitanța seria TS5 nr.5806387/(...), reclamantul prodan C. A. a achitat suma de 2.467 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autoturismul marca Opel tip „Astra Station Wagon";, cu nr. de identificare, W., achiziționat din Germania. Prin cererea înregistrată sub nr.43936/(...) la A. F. P. a mun. C.-N. a solicitat restituirea acestei taxe, însă, prin adresa numărul 43936 din data de (...), pârâta a refuzat restituirea sumei. Ulterior, s-a adresat instanței, solicitând obligarea pârâtei AFP C. N. la restituirea acestei sume, acțiunea fiind admisă de către tribunal, care a admis și cererea de chemare în garanței a AFM B., formulată de către pârâtă. Prin recursul declarat de către aceasta din urmă, sunt reiterate excepțiile invocate și respinse la fond, după cum urmează: Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost întemeiată pe disp. art. 1 și 5 din OUG nr. 5., relevându-se că, atâta vreme cât nu se contestă modul de calcul al sumei în litigiu, ci reclamantul se referă la chestiuni de nelegalitate a acestui act normativ, nefiind beneficiara plății, nu poate sta în judecată. Deși instanța nu contestă destinația specială a taxei de poluare, raportat la entitatea care a încasat efectiv suma în litigiu și care a răspuns la cererea de restituire formulată de către reclamant, Curtea achiesează la cele statuate de către tribunal, constatând că soluția de respingere a excepției este temeinică și legală. Un alt motiv de recurs invocat de către pârâtă se referă la faptul că acțiunea este inadmisibilă, raportat la faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste decizia de calcul al taxei de poluare, nerespectând astfel prev. art. 205 și urm. C.pr.fisc., iar instanța nu a dispus anularea ei, neobservând prev. art. 218 din același act normativ. Cu privire la această critică, Curtea constată următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ, desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din Ordonanța de U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";. Dincolo însă de aceste aspecte, care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie, în termenul legal, și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. În plus, Curtea a luat act de împrejurarea că prev. art. 7 din OUG nr. 5., raportate la cele ale art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 nu îndeplinesc cerințele de coerență, accesibilitate, claritate și previzibilitate impuse de practica C., raportat la intervalul scurt de timp acordat contribuabilului pentru contestarea deciziei, care, aplicat fiind cu rigurozitate în toate cazurile, ar duce la o situație în care s-ar nega, în esență, dreptul de acces la justiție, întrucât respingerea unei cereri ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate nu echivalează cu un acces efectiv și eficace. Pentru a dispune astfel, Curtea a raportat acest termen, de 30 de zile, la împrejurările concrete ale acestor tipuri de litigii, existând un număr mare de persoane vizate, care nu au cunoștințe juridice de specialitate, mai ales încontextul în care, la nivelul instanțelor din țară, există și la acest moment practică neunitară cu privire la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu dreptul UE. În plus, nu este de neglijat nici faptul că OUG nr. 5. a suferit modificări de substanță, de la momentul adoptării ei și până în prezent, care, la rândul lor, au determinat o schimbare a practicii unora dintre instanțele naționale, apreciindu-se că termenul legal în discuție impune o sarcină excesivă contribuabililor, cerându-se din partea acestora o diligență maximă, care nu este justificată în nici un mod și nu este nici proporțională cu scopul urmărit. Mai mult, în doctrină au fost exprimate serioase dubii legate de calificarea deciziei de calcul al taxei de poluare ca fiind titlu de creanță și înștiințare de plată, deoarece, în ordinea de idei a unui veritabil act administrativ fiscal, urmează ca titlul de creanță să devină titlu executoriu și creanța bugetară să fie încasată silit, această modalitate de executare fiind de esența titlului emis în baza prev. art. 41 și urm. C.pr.fisc. Or, în situația de față, așa-zisa creanță bugetară nu poate fi executată silit, pentru că persoana obligată ar trebui să achite o sumă de bani percepută pentru un simplu calcul, în situația în care nu procedează la înmatricularea autoturismului. Chiar dacă discuțiile teoretice pe această temă sunt multiple, fiind posibilă aducerea unor contraargumente serioase, Curtea nu și-a propus să-i dea o dezlegare prin prezenta decizie, dar opinează, în esență, că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către recurentă, este neîntemeiată, ca urmare a considerentelor legate de caracterul nerezonabil al termenului instituit de către legiuitor în vederea contestării deciziei. Nici excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului nu poate fi validată, în contextul în care, conform celor de mai sus, rezultă că reclamantul se află în posesia refuzului explicit de restituire a taxei, termenul de șase luni de la data comunicării acestuia nefiind depășit. Pe fondul cauzei, în privința ambelor recursuri, se constată că prima instanță a stabilit în mod corect că suma achitată de către reclamant a fost percepută în temeiul unui act normativ care încalcă dreptul UE, cu referire specială la art. 110 (fostul art. 90) din T.. Instanta de recurs, urmarind modificarile succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc dupa data modificarii O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. In consecinta, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificările aduse formei initiale a ordonanței. Curtea achiesează în totalitate alegațiilor tribunalului conform cărora analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambului ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în lu na octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției i ndustriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională ; -faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească , iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare ,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,, asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și p entru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigurarespectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intenție declarată expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Această împrejurare, coroborată cu scutirea acordată, conform căreia ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O. 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90, actual 110, din T.ul UE. Nu pot fi reținute nici cele relevate în recursul declarat de chemata în garanței, legate de faptul că tribunalul s-ar fi pronunțat în temeiul unor criterii care nu au fost dezvoltate în jurisprudența CEJ, întrucât instanța comunitară a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea art. 90 din T.: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorilespatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja înmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de catre C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei românesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule, insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie inregistrate in R. in aceasi perioada, dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Așa fiind, tribunalul a dispus în mod corect restituirea sumei achitate de către reclamant, sub acest aspect, criticile formulate de recurente nefiind întemeiate. În mod corect au fost aplicate în cauză și prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9., câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s- au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ. Aceste principii generale sunt de natură să justifice și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care s-a reținut în sarcina sa o culpă în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin în calitate de organ al statului, iar cuantumul acestora nu este apreciat ca fiind disproporționat de mare, raportat la complexitatea cauzei și la sumele percepute cu acest titlu în dosare similare. Drept consecință, Curtea se va pronunța conform dispozitivului, respingând recursurile declarate în cauză, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 din L. nr. 554/2004. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge recursurile declarat de A. F. P. A M. C.-N., A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.2217 din 18 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. B. F. T. M. H. GREFIER, M. ȚÂR C M, semnează prim-grefier R ed.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2202/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
