Sentința civilă nr. 229/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 229/2011
Ședința 08 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios fiscal formulată de către reclamanta SC V. T. SRL în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă avocat M. G. Roman în substituirea avocatului titular Alexandru Coroian pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către grefier, după care,
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială
și delegație de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, nefiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 405/2010 emisă de pârâtă ca fiind profund nelegală și obligarea pârâtei la soluționarea în fond a contestației formulate de reclamantă. nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată la data de 24 august
2010 formulată de reclamanta SC V. T. SRL în contradictoriu cu pârâta D.
G. A F. P. M., a solicitat anularea Deciziei nr.405 din (...) emisă de pârâtă și obligarea acesteia la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva sumelor stabilite în sarcina reclamantei prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.1195/(...).
În motivele acțiunii se arată că reclamanta a contestat în termen legal, în condițiile art.205 și următoarele C.proc.fiscală, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.1195/(...) solicitând anularea în parte a acestui act administrativ-fiscal în ceea ce privește suma de 980.868 lei. Prin decizia nr.405/0(...) autoritatea pârâtă a hotărât suspendarea soluționării contestației formulate până la soluționarea definitivă unei cauze penale.Reclamanta arată că decizia atacată este nelegală și se impune anularea sa cu consecința obligării autorității pârâte la a soluționa cauza pe fond.
Precizează că, în conformitate cu dispozițiile art.214 alin.1 lit.a C.proc.fiscală, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuatactivitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Arată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru suspendarea soluționării, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr.405/(...), sesizarea organelor de urmărire penală s-a realizat de către Garda
Financiară M. și nu de către „. care a efectuat activitatea de control"; astfel cum impun expres dispozițiile art.214 alin.1 lit.a C.proc.fiscală.
Reclamanta învederează că, din cuprinsul actului atacat rezultă că dosarul penal invocat în susținerea măsurii de suspendare a soluționării ar privi activitățile desfășurate de SC B. G. C. S. O., existența acestei cauze penale, chiar dacă ar privi-o și pe reclamantă, nu este de natură a justifica măsura suspendării soluționării contestației în totalitate, atâta vreme cât operațiunile desfășurate de către reclamantă cu această societate, au generat doar o parte a creanței fiscale contestate.
Măsura suspendării soluționării contestației este de natură a împiedica accesul liber la justiție având în vedere că, în lipsa unei soluții pe fond, nu poate sesiza instanța de contencios fiscal cu o acțiune având ca finalitate anularea creanțelor fiscale stabilite și individualizate în sarcina sa.
Solicită a se constata că Legea nr.554/2004 interzice suspendarea soluționării unei cauze de contencios administrativ pentru motivul începerii urmăririi penale atunci când reclamantul - persoană vătămată stăruie în judecarea pricinii (art.28 alin.2).
Învederează faptul că în conformitate cu dispozițiile art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părții interesate, un termen de executare, precum și amenda prevăzută la art.24 alin.2 din același act normativ. Solicită obligarea autorității pârâte la soluționarea pe fond a contestației sale în termen de 10 zile de la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze în considerarea faptului că a depus contestația în data de (...), decizia atacată a fost emisă cu depășirea termenului legal prevăzut de art.70 alin.1 C.proc.fiscală și nu dorește o tergiversare a procedurii de soluționare pe fond în măsura în care autoritatea pârâtă ar fi obligată în acest sens.
În concluzie, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
D. G. a F. P. M. a decis în baza dispozițiilor art. 214 alin 1 lit. a
C.pr.fiscală, suspendarea soluționării contestației promovate de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 1195/(...), motivat de faptul că soluția ce urează a se da în procedura administrativă depinde de o soluție ce urmează a se da în cauza penală.
Prin întâmpinare, D.G.F.P. M. a arătat că dosarul penal invocat a fost generat de constatările efectuate de Garda Financiară M., transmise
DNA - Serviciul Teritorial prin adresa nr. 700.641/(...).
Existența acestui dosar penal nu justifică suspendarea soluționării contestației promovate împotriva deciziei de impunere, privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 1195/(...) din cel puțin trei motive:
1.Sesizarea penală în discuție privește pe domnii N. B. A. și L. A., precum și activitatea desfășurată de către SC B. G. C. SRL și nu pe domnul
P. F. și/sau activitatea SC V. T. S.
2.Chiar dacă s-ar reține că respectiva sesizare penală ar avea legătură cu constatările organelor de inspecție fiscală cu privire la activitateareclamantei (pct. 4 pag.7-8 și lit.a pag.12-13 din Raportul de inspecție fiscală din (...)), presupusa creanță fiscală generată de relațiile comerciale cu
SC B. G. C. SRL reprezintă doar o parte din creanța fiscală totală contestată.
Astfel, societatea reclamantă a contestat o creanță fiscală în cuantum total de 980.868 lei, în timp ce presupusa creanță fiscală generată de raporturile comerciale cu SC B. G. C. SRL este în cuantum de 210.070 lei
(pag. 8 și 12 din Raportul de inspecție fiscală din (...)).
3.O parte a creanței fiscale - pct. 3 din contestație - este generată de activități din domeniul imobiliar desfășurate de către reclamantă, fără legătură cu constatările anterioare ale Gărzii Financiare M. privitoare la presupuse operațiuni comerciale fictive.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 26 mai 2010 organele de inspecție fiscală au stabilit următoarele:
1.În cursul anului 2007 societatea comercială V. T. SRL a înregistrat în contul 6021 cheltuieli cu materiale auxiliare un nr. de trei facturi reprezentând achiziții de materiale de construcții în sumă de 85.426 lei și taxă pe valoare adăugată aferentă în sumă de 230 lei emise de către SC E. SRL acestea fiind decontate integral prin virament bancar. Organul fiscal a reținut că SC E. SRL aflată în stare de faliment din (...), nu a declarat aceste livrări, motiv pentru care a concluzionat că tranzacțiile în discuție nu au la bază operațiuni reale. S-a statuat că cheltuielile dînregistrate în baza acestor facturi fiscale, nu sunt deductibile, iar organele fiscale au calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 13.668 lei.
2. În perioada aprilie 2007 - martie 2008 societatea a înregistrat în conturile (...), 6022 un nr.de 26 facturi reprezentând materiale de construcții, piese de schimb și combustibil în sumă de 307.062 lei emise de SC Bi S. S. F. că Bi S. SRL nu a declarat aceste livrări privind deconturile TVA șid eclarația 394, a determinat organele fiscale să aprecieze că tranzacțiile în discuție nu au la bază operațiuni reale. În consecință, s-a considerat că prin înregistrarea cheltuielilor în sumă de 307.062 lei din facturile fiscale mai sus menționate, societatea și-a diminuat în mod nejustificat profitul impozabil aferent anului 2007, trimestrul I 2008, motiv pentru care s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 49.131 lei.
3. În perioada septembrie-octombrie 2009 societatea a înregistrat în conturile 6021, 6583 un nr. de 7 facturi fiscale emise de SC L. C. SRL B. M. în sumă de 260.760 lei. În urma controlului încrucișat efectuat, s-a constatat că societatea verificată nu funcționează la sediul declarat, nu a declarat achiziția de materiale și vânzarea acestora prin declarația 394 și că nu a avut nici un angajat cu contract de muncă înregistrat la I. R. la aceste considerente, organele de inspecție fiscală, au apreciat că există premisa ca facturile emise de SC L. C. SRL să fie fictive.
Drept urmare s-a statuat că înregistrarea acestor cheltuieli a diminuat în mod nejustificat profitul impozabil aferent anului 2008, organele de inspecție fiscală stabilind un impozit pe profit suplimentar în sumă de
41.721 lei.
4. În perioada octombrie-decembrie 2004 societatea a înregistrat în contul de cheltuieli un nr. de 13 facturi fiscale în valoare de 617.174 lei. Întrucât furnizorul nu a declarat aceste livrări, organele fiscale au considerat că tranzacțiile nu au avut loc, reținând că societatea a diminuat profitul impozabil aferent anului 2007, au stabilit un impozit pe profit în sumă de
98.748 lei.
5. În perioada septembrie-noiembrie 2008 societatea a înregistrat un nr. de 14 facturi fiscale emise de SC E. M. SRL reprezentând servicii de publicitate și inscripționare materiale publicitare în valoare de 57.394 lei și taxa pe valoarea adăugată aferentă, decontate integral. Deoarece furnizorul nu a depus declarațiile de impozite și taxe și nu a declarat aceste livrări, prin deconturi de TVA și declarația 394 s-a considerat că tranzacțiile nu au avut loc. Având în vedere că la data de 31 decembrie 2009 societatea a înregistrat o pierdere contabilă în sumă de 536.309 lei organul fiscal, la stabilirea profitului impozabil aferent anului 2009, a ținut cont de diminuarea pierderii cu suma de 57.394 lei.
6. În semestrul II 2008 potrivit situației privind neconcordanțele dintre declarațiile 394 depuse de reclamantă și societățile cu care aceasta a avut relații comerciale, organele fiscale au constatat existența unei diferențe în sumă de 159.411 lei fără taxa pe valoarea adăugată între achizițiile de mărfuri declarate de reclamantă în relația cu SC R. SRL și livrările de mărfuri declarate de SC R. SRL către SC V. T. S. Prin urmare, organelede inspecție fiscală au determinat un impozit pe profit suplimentar în sumă de
25.506 lei pentru care au calculat majorări de întârziere în valoare de 11.990 lei.
7.În semestrul I 2008 potrivit situației privind neconcordanța dintre declarațiile 304 depuse de reclamantă, organele de inspecție fiscală au constatat existența unei diferențe în sumă de 23.564 lei fără taxa pe valoarea adăugată, între achizițiile de mărfuri declarate de către SC V. T. SRL în relația cu SC GDS S. Organele de inspecție fiscală au determinat un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 3770 lei și majorări de întârziere în sumă de 2488 lei.
8. În urma verificării efectuate organele de inspecție fiscală au constatat că execuția blocului de locuințe a fost finalizată în luna iunie
2009, iar vânzarea apartamentelor a fost făcută în perioada iulie-decembrie
2009. Din compararea prețului de vânzare a apartamentelor în raport cu costul de producție a rezultat că un nr.de 12 apartamente au fost vândute la un preț situat sub costul de producție, rezultând o diferență în sumă de
422.245 lei. Întrucât la (...) societate a înregistrat pierdere contabilă în sumă de 536.309 lei la stabilirea profitului impozabil aferent anului 2009, organul fiscal a ținut seama de diminuarea pierderii cu suma de 422.245 lei.
9. Începând cu luna iunie 2008 societatea a demarat două proiecte de investiții imobiliare în regie proprie. Organele de inspecție fiscală au constatat că în contul 231 a fost înregistrată doar contravaloarea materialelor încorporate fără să se țină cont de cheltuielile cu munca vie. S-a statuat că au fost încălcate prevederile art.19 alin.1, 21 alin.1 din Legea
571/2003.
10. Referitor la anul 2008 organele fiscale au constatat că la data de
(...) societatea a înregistrat în contul de investiții în curs suma de 3.175.522 lei deși din devizele de lucrări rezulta că investiția la finele anului 2008 era realizată în proporție de 86,36%. Organul fiscal a reținut că prin aplicarea acestui procent la manopera necesară realizării investiției rezulta că valoarea veniturilor ce trebuiau realizate în contul 722 se ridica la suma de 326.944 lei. Concluzionând că în acest mod a fost diminuat profitul impozabil aferent anului 2008 cu această sumă, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 52.311 lei și majorări de întârziere aferente.
11.La data de (...) societatea a înregistrat în contul investiției în curs suma de 287.562 lei, investiția la finele anului 2008 fiind realizată înproporție de 16,73%. S-a reținut că prin aplicarea acestui procent la valoarea manoperei, veniturile ce trebuiau înregistrate în contul 722 trebuiau să se ridice la suma de 47.942 lei profitul impozabil aferent anului
2008 fiind în consecință diminuat cu această sumă. Organele de inspecție fiscală au determinat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 76.719 lei și majorări de întârziere.
12.P. anul 2009 a rezultat că diferența de manoperă ce trebuia realizată în anul 2009 la venituri din producția de imobilizări corporale, se ridică la suma de 146.730 lei. Având în vedere că la (...) societatea a înregistrat pierdere contabilă, la determinarea profitului impozabil s-a ținut cont de diminuarea pierderii cu această sumă. Organele de inspecție fiscală au modificat baza de calcul a profitului impozabil pentru anul 2009 prin adăugarea la soldul contului de profit și pierdere a sumelor constatate prin raportul de inspecție fiscală și a cheltuielilor nedeductibile determinate de către societate astfel: pierderea contabilă în sumă de 536.309 lei, diminuarea pierderii cu suma de 674.879 lei, cheltuieli nedeductibile în sumă de 4913 lei. A rezultat un profit impozabil în sumă de 143.483 lei, un impozit pe profit în sumă de 22.957 lei și majorări de întârziere în cuantum de 2411 lei.
13. Referitor la taxa pe valoarea adăugată, organele de inspecție fiscală au stabilit că SC V. nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 246.342 lei aferentă facturilor fiscale emise de SC E. SRL, SC B. G. C., SC E. M. SRL, SC L. C. S. P. a dispune în acest sens, a reținut că furnizorii mai sus menționați nu au depus decontul de TVA și nu au achitat taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor livrări.
] 14.Referitor la alte operațiuni comerciale, organele fiscale au constatat că societatea a dedus în mod nelegal TVA în sumă de 6500 lei dintr-un nr. de 9 facturi emise de SC LEA B. S.
15. De asemenea a fost determinat TVA suplimentar de plată în cuantum de 30.288 lei și majorări de întârziere aferente pentru livrările realizate în relația cu SC Roton S.
Împotriva raportului de inspecție fiscală mai sus menționat și a deciziei de impunere nr.1195/2010 reclamanta a formulat contestație în termenul și condițiile prevăzute de art.205 din Codul de procedură fiscală.
Prin decizia nr.405/2010 emisă de D. G. a F. P. M. s-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive într-o procedură judiciară penală. P. a dispune în acest sens, intimata a reținut că între constatările organelor de inspecție fiscală, măsurile dispuse prin decizia de impunere nr.1195/2010 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentantul SC V. T. SRL, există o strânsăinterdependență de care depinde soluționarea cauzei supuse judecății. S-a spus că organul administrativ jurisdicțional nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale. Măsura s-a fundamentat pe dispozițiile art.214 alin.1 lit.a și alin.3 din OG 92/2003 precum și pe prevederile art.19 alin.3 din Codul de procedură penală.
S-a statuat că în funcție de soluția pronunțată pe latura penală și de constituirea statului ca parte civilă în procesul penal, pentru recuperarea pe această cale a prejudiciului cauzat bugetului de stat, procedura administrativă va fi reluată.
Dosarul penal invocat în susținerea măsurii de suspendare privește însă presupuse activități infracționale desfășurate de SC B. G. C. SRL și reprezentanții acesteia. D. Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Cluj a fost sesizată prin adresa nr.700641/2010 de către Garda Financiară M. cuprivire la cele constatate în baza procesului verbal nr.182/2010 încheiat la
SC B. G. C. S. În cuprinsul actului de sesizare s-a relevat îcă în perioada
2007-2008 SC B. G. C. SRL nu a raportat tranzacțiile efectuate cu un nr .de
18 societăți comerciale de pe raza jud. M. printre care figurează și reclamanta SC V. T. SRL, existând astfel suspiciunea că reprezentantul legal al societății a omis evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate cu consecința diminuării obligațiilor fiscale și a denaturării veniturilor. G. financiară a solicitat începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor de ascundere a bunului ori a sursei impozabile, prevăzută de art.9 lit.a din Legea 241/2005 și infracțiunea de omisiune în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operțiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005.
În actul de sesizare se arată că făptuitorii sunt considerați reprezentanții legali ai SC B. G. C. S.
Curtea reține că sesizarea penală în discuție nu privește activitatea desfășurată de societatea reclamantă după cum nu îi vizează nici pe reprezentății legali ai acestei societăți. Un alt aspect relevant este acela că sesizarea penală respectivă, nu poate fi raportată decât la o parte din creanța fiscală contestată.
Creanța fiscală generată de relațiile reclamantei cu SC B. G. C. SRL este în cuantum de 210.070 lei, în timp ce prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 26 mai 2010 în sarcina reclamantei s-a stabilit o creanță fiscală în cuantum de 980.868 lei. Sesizarea penală nu are nici cea mai mică legătură cu privire la constatările organelor de inspecție fiscală în ceea ce privește activitatea reclamantei în domeniul imobiliar și sarcinile fiscale impuse reprezentând impozitul pe profit și TVA aferent proiectelor imobiliare care constituie punctul III al contestației formulate de către reclamantă. Totodată, cercetarea realizată în dosarul penal cu privire la activitatea infracțională de desfășurată de reprezentanții legali ai SC B. G. C. SRL nu poate evidenția modul de soluționare a contestației cu privire la creanțele fiscale generate de relațiile comerciale ale reclamantei cu celelalte societăți individualizate în raportul de inspecție fiscală.
P. toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea consideră că organul fiscal a realizat o greșită aplicare a prevederilor art.214 alin.1 lit. a Codul de procedură fiscală.
Măsura suspendării soluționării contestației în întregul ei este de natură să împiedice accesul liber la justiție atât timp cât sesizarea instanței de contencios administrativ cu o acțiune având ca finalizate anularea creanțelor fiscale stabilite și individualizate în sarcina reclamantei, nu este admisibilă.
Constatarea unor eventuale infracțiuni pe care reprezentanții legali ai SC B. C. SRL le-ar fi săvârșit, nu are avea o înrâurire hotărâtoare asupra modului în care contestația formulată de reclamantă ar trebui soluționată cel puțin în privința creanțelor fiscale care nu au legătură cu acest furnizor. Atâta timp cât sesizarea vizează activitățile desfășurate de SC B. G. C. SRL și nu de către reclamantă ori reprezentanții legali ai acesteia, Curtea apreciază că nici în privința creanței fiscale aflate în legătură cu relația comercială stabilită cu SC B. C. SRL, nu se justifică suspendarea pe temeiul art.214 alin.1 lit.a din Codul de procedură fiscală.
Celeritatea procedurii reprezintă una dintre garanțiile procesuale conferite de dreptul la un proces echitabil și presupune soluționarea cauzeiîntr-un termen rezonabil așa cum statuează prevederile art.6 din Convenție și prevederile art.21 alin.3 din Constituție. Durata procedurii include și durata procedurii prealabile atunci când aceasta este obligatorie.
În lipsa unei soluții pe fond cu privire la contestația administrativă, accesul reclamantei la o instanță independentă și imparțială care să tranșeze litigiul referitor la legalitatea obligațiilor fiscale instituite în sarcina sa prin actul de control este blocat din perspectiva prevederilor art.218
C.proc.civ. De la data emiterii actului administrativ contestat și până în prezent a trecut aproape un an fără ca apelantei să i se deschidă șansa de a obține rezolvarea litigiului printr-un act jurisdicțional. O măsură de suspendare trebuie să fie temeinic motivată și justificată prin rațiuni obiective. Ea nu poate opera decât atunci când dezlegarea raportului juridic litigios este indisolubil legată de modul în care se va tranșa o altă chestiune prejudicială.
În cazul de față nu este vorba de un obstacol insurmontabil ci,dimpotrivă, suspendarea nu se justifica atât timp cât afacerea penalănu are decât o legătură tangențială cu o mică parte din obligația fiscală impusă reclamantei și a cărei legalitate aceasta a înțeles să o conteste.
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII H O T A R A S T E
Admite acțiunea formulată de reclamanta SC V. T. SRL cu sediul în B. M., B-dul I., nr.21, jud. M., împotriva pârâtei D. G. A F. P. M. cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, jud. M..
Anulează Decizia nr. 405/(...) emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să soluționeze în fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.
1195/(...) în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța sub sancțiunea amenzii prevăzută de art. 24 alin 2 din Legea nr. 554/2004.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
4 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 1385/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 340/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
