Decizia civilă nr. 1801/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1801/2011
Ședința din data de 09 mai 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 345 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimatul O. D., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul O. D., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. A N. și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 89/(...) de soluționare a contestației împotriva fișelor de calcul a taxei de primă înmatriculare din data de (...) și respectiv (...), pârâta A. N. fiind obligată să-i restituie reclamantului suma de 3.165 lei, respectiv 5.030,79 lei, achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data de plății și până la data restituirii efective a acesteia. În final, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 754,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a arătat că potrivit disp. art. 2l4/l - 2l4/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantului i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în România pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru al U. în cursul anului 2007, respectiv din Germania, unde autoturismul fusese anterior pentru prima dată înmatriculat la data de (...). Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept, a apreciat instanța de fond, este incidența disp. art. l48 alin. 2 și 4, rap. la art. ll din Constituția R. și analizarea disp. art. 90 paragraf l din T.ul C. E. invocat de reclamantă. Conform art. l48 alin. 2 din Constituția R., „ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale U. E., precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la U. E.); Potrivit alin. 4 al art. l48 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de P., P. R. și G.), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. ll alin.l din Constituție, S. Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția R., instanța de fond a menționat că aplicarea dispozițiilor din legile interne ale S.ui Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul U. E., respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0.. Din această perspectivă, tribunalul a constatat că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal, începând cu data de 0., contravin disp. art. 90 paragraf l din T.ul C. E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „ produselor altor State membre „ și „ impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect , produselor naționale similare"; . Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar, a susținut instanța de fond, are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie. In conformitate cu prev. art. 2l4/l din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U. In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev. art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către S. R. Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă. Având în vedere principiul supremației dreptului comunitar și abilitatea autorității judecătorești dată de art. l48 alin. 2 și 4 din Constituția R., instanța de fond a constatat că disp. art. 2l4/l - 2l4/3 din Codul fiscal român, în vigoare de la 0., nu sunt în concordanță cu prev. art. 90 paragraf l din T.ul constitutiv al U. E. ce trebuie respectat de toate statele membre, astfel că acțiunea reclamantului va fi admisă ca întemeiată, constatând că taxa de primă înmatriculare este nelegală, urmând să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă auto specială de primă înmatriculare. Î.ucât reclamantul a fost lipsit în mod nelegal de suma ce i s-a perceput, tribunalul a apreciat că pârâta datorează și dobânzile legale aferente până ladata plății efective numai în acest fel prejudiciul putând fi considerat reparat integral, potrivit cu disp. art. l084 rap. la art. l082 C. În final, instanța de fond a precizat că deși pârâta a susținut în întâmpinare că pentru plata eventualelor dobânzi se aplică prev. art. l24 rap. la art. ll7 (2) sau art. 70 din Codul de procedură fiscală, au fost înlăturate aceste susțineri, apreciindu-se că în cazul stabilirii nelegalității taxei și obligarea la restituire prin hotărâre judecătorească, nu își au aplicarea prevederile menționate din Codul de procedură fiscală . Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. B.-N., raportat la capătul de cerere privind restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, aceasta excepția a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece acest petit a fost formulat în contradictoriu cu pârâta A. În temeiul art. 274 C.pr.penală, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 754.30 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. B.-N. atât în nume propriu cât și în numele A. F. P. N., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea acțiunii formulate de reclamant ca nefondată, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9, art. 3041 și art. 312 C.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului prin prisma supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 2141-3 Cod fiscal, în temeiul cărora reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare. A arătat pârâta că potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului, se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și nu este în contradicție cu prev. art. 90 din T.ul C.E. Din această perspectivă, pârâta a învederat că nici chiar C. E. care a deschis R. procedura de infrigement nu era și nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei. Mai mult, principiul „poluatorul plătește"; pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule era un principiu acceptat la nivelul U., astfel că 16 state membre ale U. practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor. Prin urmare, dispozițiile cuprinse în art. 214/1-214/3 Cod fiscal au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, iar prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principal libertății circulației mărfurilor. Prin urmare, pârâta a apreciat că taxa specială de primă înmatriculare percepută de la reclamant s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea acesteia. O ultimă critică formulată de recurentă se referă la acordarea dobânzilor, susținând că acordarea acestora s-a făcut cu încălcarea disp. art. 10 alin. 1 din O .G. nr. 9/2000 care prevăd că modul de calcul a dobânzilor se stabilește prin reglementări specifice. Intimatul O. D. deși legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar prin care să își exprime poziția procesuală. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea le-aapreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente. Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T.ului de la L. din anul 2007 (ex-art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferențăîntre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauzaconexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Ca atare, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentelor, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentelor, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. A J. B.-N. și A. F. P. N. împotriva sentinței civile nr. 3. din 03 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 09 mai 2010. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. S. M. I. I. A. C. Dact.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex./ Judecător fond: I.P.; L. F. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 3431/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 192/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
