Decizia civilă nr. 192/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 192/2011
Ședința publică de la 20 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U. Judecător R.-R. D. Judecător Ana M. T. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul H. R., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții A. F. P. A M. C. N. și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal anulare decizie nr.
190/2009 emisă de către D. C.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat V. R., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), intimații au depus la dosar întâmpinare, comunicată cu reprezentantul recurentului.
Acesta depune la dosar concluzii scrise, arătând că nu mai are alte cereri, sens în care Curtea declară închisă faza dezbaterilor și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.854 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins actiunea in contencios fiscal extinsă si precizată formulată de reclamantul H. R., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. C., A. F. P. C.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de (...) s-a emis decizia de impunere anuala pentru veniturile realizate de către reclamant in anul 2007 prin care i s-a stabilit o diferența de impozit pe venit de 425.545 lei pe care conform art. 84 alin., 1 si 6 din Legea
571/2003 reclamantul trebuia sa o plătească in termene de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere .
T. a învederat că punctul litigios îl constituie in speță data comunicării acestei decizii.
Conform art. 44 din OG 92/2003, actul adminstrativ se comunică prin postă la domiciliul fiscal cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar potrivit alin. 4 al aceluiasi articol dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
In speță, pârâta de rândul 2 a comunicat reclamantului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la domiciliul fiscal, decizia de impunere sus mentionata (f. 29 dosar fond).Pe confirmarea de primire apare o semnătura care confirma primirea actului in data de (...) si indica calitatea celui care a primit-o respectiv ". . Faptul primirii este atestat de către lucrătorul postal prin semnătura .
Reclamantul a prezentat un act emis de către C. N. P. R. SA din care rezulta ca aceasta recomandata nu a fost înmânată personal de către factorul poștal ci a fost depusa in cutia postala ca urmare a solicitării verbale anterioare a părinților reclamantului - H. R. si M. - fără a sti că această recomandată îi este adresată reclamantului (f. 19 dosar fond).
Asa cum s-a aratat mai sus, codul de procedura fiscală se completează cu codul de procedura civila. A. atunci când comunică un act administrativ fiscal agentul poștal acționează ca un agent procedural mentiunile sale vizând constatări personale cum ar fi numele si calitatea celui căruia i s-a făcut comunicarea, semnarea de către aceasta persoana a dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare fac dovada până la înscrierea in fals conform art. 100 alin. 4 C.pr.civ. T. a apreciat ca această adresă emisă de către C. P. R. nu face dovada falsului din speță .
Astfel, aceasta adresa arată ca factorul postal ar fi depus recomandatele in cutia de scrisori dar nu explica cine a semnat pentru primire si a indicat calitatea de sotie respectiv cine a falsificat aceste mențiuni. In lipsa unei asemenea explicații tribunalul a apreciat că în realitate factorul postal a prezentat recomandata, aceasta a fost preluata de către mama reclamantului care si-a indicat calitatea de sotie având in vedere că si tatăl reclamantului are același nume cu reclamantul. A. comunicare este valabilă întrucât atâta vreme cât reclamantul si-a indicat acest domiciliu fiscal, mama lui apare ca o persoană care locuiește cu reclamantul si căreia i se putea face comunicarea conform art. 92 alin. 3 C.pr.civ. Constatările personale ale agentului procedural în sensul comunicării actului prin înmânare si atestarea acestei înmânări si a semnării de primire nu au fost combătute de reclamant prin dovedirea falsității acestora. In consecință, tribunalul a apreciat ca reclamantului i s-a comunicat decizia de impunere in data de (...). Calculând cele 60 de zile de plată de la acest termen rezultă că ultima zi a termenului în care putea achita suma respectiva fără a i se aplica accesorii este ziua de (...) care fiind o zi de sâmbătă, termenul s-a prelungit până în prima zi lucrătoare conform art. 101 alin. 5 C.pr.civ., respectiv până în (...). Ca atare, in mod corect începând cu data de (...) s-a calculat accesorii pentru un număr de 61 de zile până la data de (...) inclusiv.
Având în vedere considerentele mai sus expuse tribunalul în baza prevederilor legale sus indicate, a art. 205 si urm. C.pr.civ, art. 8,18 din
Legea nr. 554/2004 a respins actiunea extinsă si precizată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul H. R. a declarat recurs,solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate si, pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 190/(...) privind soluționarea contestatiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 1. din data de (...) emisa de către A. F. P. C.-N. privind obligatiile de plata accesorii in cuantum de
24.953 lei aferente diferentei, de impozit anual stabilit in urma regularizării, raportat la veniturile impozabile realizate în România de către reclamant înanul 2007, ca fiind partial nelegală si netemeinica si respectiv anularea partială a deciziei de impunere nr. 1. cu obligarea sa la plata doar a sumei de 1.200 lei cu titlu de obligații bugetare accesorii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 3041
C.pr.civ. rap. la dispozițiile L. nr. 5. modificată, reclamantul a susținut că nici una din pârâte nu au contestat faptul ca decizia de impunere în discutie s-a aflat în interiorul scrisorii recomandate cu nr. 4..
Referitor la modul in care s-a procedat cu aceasta scrisoare recomandata, C. N. P. R. SA a comunicat textual ca: "in luna noiembrie
2008, pe numele H. R. apar înregistrate si predate doua recomandate cu numerele de prezentare 4. predată în (...) si respectiv 4. predata in (...)." De asemenea se arată că factorul postal a predat cele doua trimiteri prin depunere in cutia poștală de scrisori, urmare solicitării verbale anterioare a părinților săi, neștiind că cele două scrisori au aparținut de fapt reclamantului ( exista identitate de nume între reclamant si tatăl său, tot H. R.).
Concluzia firească ce se poate trage este aceea că scrisoarea în discutie a fost predată prin depunere in cutia poștala si nu prin comunicare cu vreo persoană.
Reclamantul apreciază că prima instanța face speculații gratuite afirmând că această scrisoare ar fi fost semnată de o persoană si apoi depusa în cutia postală fiind ilogic ca după ce mama sa ( sau o altă persoana ce s-a identificat ca fiind sotia destinatarului, după cum se pretinde de instanță) ar fi semnat pe recipisa de confirmare, să-i fi solicitat apoi factorului postal să depună scrisoarea în cutia poștală.
Asa cum rezulta atât din cuprinsul contestației prealabile cât si din sustinerile in fata instantei, reclamantul a contestat acest înscris arătând ca el nu a fost semnat nici de mama sa, nici de o altă persoană în drept să primească corespondenta in numele său.
Cu toate acestea, a apreciat reclamantul, instanta a analizat acest fals doar in mod superficial, desi în temeiul arte 129 raportat la art. 184 C. proc. civ. avea sarcina sa cerceteze si să verifice acest înscris prin orice mijloc de dovada.
Pe de alta parte, reclamantul a susținut că a arătat faptul că din confirmarea de primire lipsește mențiunea referitoare la identificarea persoanei căreia i s-ar fi făcut comunicarea ( asa cum stabilește în mod obligatoriu art. 92 alin. 3 C. proc. civ. aplicabil in speta). In lipsa unei asemenea identificări, reclamantul susține că rubricile respective se puteau completa ulterior, după desesizarea agentului de scrisoare si de recipisa, oricând si de oricine, inclusiv de vreun angajat al pârâtelor.
După cum a arătat prin contestație si a dovedit prin înscrisurile aflate la dosar, reclamantul susține că decizia de impunere aferenta anului 2007 nu i-a fost comunicată cu confirmare de primire, nici lui si nici către vreun membru al familiei sale, împrejurare recunoscută și de către C. N. de P. S.
În acest context, se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 44 din Codul de procedura fiscala care stabilesc în mod clar următoarele: "actul administrativ fiscal se comunică prin postă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire precum si prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia." A., prin modalitatea în care a fost comunicată decizia de impunere anuală, si anume prin lăsarea scrisorii in cutia postala, nu se realizează a doua conditie aprocedurii de comunicare si anume: existenta dovezii primirii acestuia de către contribuabilul căruia ii era adresat actul administrativ.
Aceste dispozitii legale instituie obligativitatea pentru organul fiscal de a aduce la cunostinta contribuabilului in mod efectiv decizia de impunere si intr-o modalitate care să poate fi dovedită.
Cu toate acestea, organul fiscal consideră în mod gresit îndeplinită procedura de comunicare, chiar si după momentul la care reclamantul a adus la cunostinta organului fiscal viciile de mai sus.
Reclamantul a mai susținut că aspectele legate de posibilitatea ca să se îndrepte împotriva Postei Române nu au relevanță in cauză deoarece legea obligă organul fiscal să nu calculeze majorări de întârziere decât după expirarea unui termen de 60 zile de la momentul in care este cert ca actul administrativ i-a fost comunicat. F. dovada vicierii procedurii de comunicare, nu curg majorări de întârziere, organul fiscal putându-se îndrepta împotriva oricărei persoane responsabile (tert sau angajat) de nerespectarea procedurii de comunicare. Era in sarcina organului fiscal să dovedească data la care este cert ca reclamantul a luat la cunostință despre continutul deciziei de impunere in discutie.
Reclamantul consideră că a demonstrat că nu a luat la cunostință nici de continutul scrisorii recomandate cu nr. prezentare 4., drept pentru care nu poate fi luata in considerare ziua de 3 noiembrie 2008 ca data de la care urmează a se calcula termenul de 60 zile.
Astfel, la data de (...) AF.P. mun. C.-N. a emis decizia referitoare Ia obligatiile de plată accesorii cu nr. 1. prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligatia de plată a sumei de 24.953 lei cu titlu de majorări de întârziere. Mai exact, s-a retinut ca decizia de impunere anuala nr.
1230103523798/(...) prin care s-a regularizat suma stabilita cu titlu de impozit pentru veniturile realizate de reclamant în 2007, i-ar fi fost comunicata prin posta la data de (...) si ca, după expirarea celor 60 de zile stabilite prin art. 119 alin. 6 din Codul de procedura fiscala, reclamantul ar datora majorări de intarziere.
Asa cum a arătat si prin contestatia formulata, decizia de impunere anuala nr. 1230103523798/(...) nu i-a fost comunicata la data de (...) cum pretinde parata. Astfel, in cursul lunii decembrie 2008, văzând ca încă nu a primit decizia de regularizare a impozitului corespunzător venitului realizat in 2007, reclamantul a solicitat prin adresa înregistrata la A. C.-N. să i se comunice un exemplar după aceasta. Decizia i-a fost comunicata personal la data de (...), iar la data de (...) a achitat în întregime suma stabilita in sarcina sa cu titlu de impozit pe venit, existând astfel doar 4 zile întârziere corespunzător cărora organul fiscal ar fi putut să-i solicite plata de majorări de întârziere.
Deoarece la adresa din C.-N., str. I. nr. 8-10, ap. 12 reclamantul nu locuiește efectiv, aceea fiind proprietatea părinților săi care nici ei nu stau decât uneori în acel imobil, a învederat acest lucru organului fiscal arătând ca procedura de comunicare nu s-a realizat in realitate. A., momentul cert la care a luat la cunostinta despre decizia de impunere anuală cu nr.
1230103523798/(...) este data de (...) când aceasta i-a fost comunicata ca urmare a solicitării sale personale. Din acel moment curg cele 60 zile în care avea posibilitatea sa achite impozitul fără calcularea de majorări de întârziere, acestea putând fi datorate doar ulterior datei de (...). Întrucât obligațiile de plată principale au fost achitate parțial la data de (...) (42.5536 lei) și parțial la (...) (2. lei); suma majorărilor de întârziere este de 1.200 lei,iar nu de 24.953 lei. Suma accesoriilor s-a calculat astfel: 299.991 lei x 4 zile x 0.1 % = 1.200 lei.
Pârâtele D. G. A F. P. C. și A. F. P. C.-N. au depus întimpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, argumentat de faptul că decizia de impunere a fost comunicată reclamantului in conditii legale prev. de art. 92 alin. 3 C.pr.civ., respectiv recomandat cu confirmare de primire la adresa la care reclamantul și-a indicat domiciliul fiscal, iar accesoriile au fost calculate după expirarea termenului de 60 de zile calculate de la data de (...).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dovada îndeplinirii obligației de comunicare ce revenea organelor fiscale rezultă din chiar actul procedural aflat la dosarul cauzei. Susținerile recurentului referitoare la adresa C. N. P. R. SA, din cuprinsul căreia s-ar putea deduce că nu a luat cunoștință de conținutul deciziei de impunere anuală din 9 septembrie 2009, se impune a fi înlăturate, întrucât faptul comunicării sau omisiunii de comunicare nu poate fi dedus din probe extrinseci actului procedural, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.
Împrejurările atestate de această adresă, conform cărora recomandatele adresate reclamantului ar fi fost depuse în cutia poștală, puteau fi invocate de către recurent ca motiv pentru înscrierea în fals, conform dispozițiilor art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă. Dovada de comunicare a actului fiscal fiind un înscris autentic face dovada deplină cu privire la faptele constatate personal de agentul procedural până la înscrierea în fals, după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Or, reclamantul nu a înțeles să uzeze de procedura prevăzută de art. 180-184 Cod procedură civilă în nici una din fazele procesuale, astfel încât nu pot fi reținute criticile formulate sub acest aspect prin cererea dedusă judecății și ulterior cu ocazia promovării căii de atac.
Față de mențiunea cuprinsă în confirmarea de primire din 3 noiembrie
2008 (fila 29 dosar fond), privind calitatea de soție a celei care a primit scrisoarea recomandată, este lipsit de echivoc faptul că scrisoarea a fost primită de mama reclamantului la adresa indicată pentru comunicarea actelor, care este domiciliul părinților săi.
Nu operează așadar principiul in dubio pro reo, invocat prin concluziile scrise depuse la dosar de reclamant, comunicarea efectuându-se cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Împrejurarea că reclamantul nu locuiește efectiv la această adresă și că nici părinții săi, proprietari ai imobilului, nu ar sta permanent acolo, nu poate constitui un motiv de nulitate a comunicării efectuate, întrucât reclamantul avea posibilitatea să ceară înregistrarea unui alt domiciliu fiscal în condițiile Normelor metodologice date în aplicarea art. 31 din Codul de procedură fiscală, dacă acesta nu coincidea cu datele deținute de serviciul de evidență a populației, la care era ținut să se raporteze organul fiscal competent, potrivit art. 78 din Codul de procedură fiscală.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că decizia prin care se stabilesc obligații de plată accesorii a fost legal emisă, reclamantului incumbându-i obligația de a plăti suma de 24953 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat ca nefondat, menținându-se în totalitate sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul H. R., împotriva sentinței civile nr. 1.854 din 21 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
L. U.
JUDECĂTOR,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
ANA M. T.
GREFIER, M. T.
}
Red.A.M.T.
Dact.H.C./2 ex. Judecător fond: A.A.M..
| ← Decizia civilă nr. 1801/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 465/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
