Decizia civilă nr. 1882/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1882
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. I. JUDECĂTORI : C. I.
D. P.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. M. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civile nr.3584 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatul R. S. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă poluare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului, R. S. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
La data de (...) se înregistrează din partea DGFP M. în nume propriu și pentru
AFP C. - întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3584 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul R. S. în contradictoriu cu A. F. P. C. și A. F. PENTRU M. și în consecință, s-au anulat D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 1449/(...), nr. 2596/(...) și nr. 1864/(...) emise de către A. F. P. C., iar pârâtele au fost obligate să restituie reclamantului suma totală de 2277 lei încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehiculele: marca SKODA FABIA serie șasiu TMBJC26Y223374681; marca VW GOLF serie șasiu WVWZZZ1HZPE379766 și marca FORD FIESTA serie șasiu WFOHXXGAJH2J67688, actualizată cu dobânda legală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data efectuării fiecărei plăți în parte și până la achitarea sumelor. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat autoturismele menționate dintr-un stat membru al U. E., pe care a dorit să le înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P. C., prin D. nr. 1449/(...), nr. 2596/(...) și nr. 1864/(...) a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 2.277 lei. Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de oricenatură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. A învederat tribunalul că scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. O. NR. 5. este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din T.ul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Pentru considerentele sus menționate, instanța a considerat că decizia pârâtei privind obligarea reclamantului la plata sumei de taxei de poluare este nelegală, împrejurare ce a determinat admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ, conform dispozitivului. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta A. F. P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant. În recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. C., întemeiat pe dispozițiile art. 299 - 303 C.pr.civ. s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, menținerea deciziei de stabilire a taxei de poluare ca fiind legală și temeinică. În motivarea recursului său, pârâta susținut că organele fiscale au procedat conform prevederilor legale, respectiv prin aplicarea formulei de calcul prev. de art. 6 alin. 1 lit. a din O. nr. 5. și pe baza documentelor depuse de reclamant. Astfel, în privința legalității O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare, pârâta a arătat că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a statuat că prin prevederile ordonanței S. Român își îndeplinește obligația pozitivă de a asigura un cadrul legislativ adecvat exercitării dreptului la un mediu sănătos, taxând în funcție de anumite criterii autovehiculele pentru poluarea pe care o produc, iar sub acest aspect fiscal, taxa este expresia la nivel legal a textului constituțional al art. 35. A mai menționat pârâta că art. 1 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. prevede că taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. În susținerea legalității O. nr. 5. pârâta a invocat și dispozițiile art. 1 din Legea nr. 157/2005 precum și jurisprudența constantă a Curții de Justiție a C. E. din care rezultă că, tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul său fiscal, taxa intră în regimul intern de impozite, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. De asemenea, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește"; principiu unanim acceptat la nivelul U. În ce privește obligarea organului fiscal la restituirea taxei pe poluare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca nefondată întrucât O. nr. 196/2005 privind Fondul de mediu, prevede în mod expres că taxa pe poluare constituie venit la bugetul A., iar potrivit HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5., art. 3, (5) Taxa se achită în lei la contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la acre aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 „disponibil de taxe pe poluare pentru autovehicule";, codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În concluzie, în cazul în care instanța va admite cererea respectând principiul simetriei, pârâta solicită restituirea taxei pe poluare de la bugetul la care constituie venit și care este gestionat de A. totodată, în cazul în care se va admite cererea reclamantului privind dobânda legală, aceasta ar trebui acordată tot de la bugetul A., conform art. 124 alin. 2 C., cu referire și la disp. art. 1088 alin. 2 Cod civil. În plus, dobânda fiscală pe care o solicită reclamantul nu se circumscrie situațiilor prev. de art. 117 C., acesta nefăcând plata în temeiul unui titlu de creanță care să fi avut termen scadent de plată și să fie expus unor majorări de întârziere. În ce privește solicitarea cheltuielilor de judecată, pârâta a menționat, pe de o parte faptul că taxa de poluare achitată de reclamant nu a rămas la bugetul de stat, ci a fost virată în contul A., iar pe de altă parte, că o eventuală culpă procesuală poate fi reținută în sarcina organului fiscal doar dacă prin modul de calcul sa taxei pe poluare, reclamantul a suferit un prejudiciu, or, criticile aduse de reclamant vizează însăși actul normativ în baza căruia a fost calculată taxa pe poluare. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM), se solicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de recurenta este sub aspectul determinării corect a dispozițiile din T.ul C.E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel, în analiza taxei prin prisma art. 90 din T.ul C.E., recurenta susține că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevantă cu privire la înțelesul și întinderea art. 90 din T. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. A mai învederat recurenta și faptul că art. 1 din O. nr. 5. a stabilit coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A., în vederea programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, această ordonanță a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa pe poluare față de valoarea mult mai redusă a taxei pe poluare în prima variantă, pentru cei care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Rezultă dintr- o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din T. este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar suntcalculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. De asemenea, O. nr. 5. este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila fixă. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata către reclamant a acestora, deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, respectiv nu a emis actul administrativ - decizia de calcul - iar virarea sumelor în contul său de se face în temeiul O. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Astfel, atâta timp cât nu ea a stabilit suma de plată reprezentând taxă de poluare, respectiv nu a emis decizia de calcul, iar virarea sumelor la bugetul F. pentru M. se face în temeiul O. nr. 5., nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa și astfel nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T.ului CE. Pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. C. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, argumentat de faptul că O. nr. 5.) forma inițială respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T.ul C.E., iar organul fiscal a avut numai atribuții de calcul a taxei pe poluare, aceasta fiind virată în contul A. F.M. conform Normelor metodologice emise în aplicarea O. nr. 5.. De asemenea, și reclamantul R. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de recurente ca nefondate și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale. În argumentare, sunt invocate prevederile art. 148 din Constituția R., respectiv art. 90 parg.1 din T.ul constitutiv al C. E. (TCE). Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind fondate din următoarele considerente: Reclamantul a achiziționat autovehiculele second-hand: marca SKODA FABIA serie șasiu TMBJC26Y223374681, marca VW GOLF serie șasiu WVWZZZ1HZPE379766 și marca FORD FIESTA serie șasiu WFOHXXGAJH2J67688, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma de 2.277 lei cu titlu de taxă de poluare prin chitantele seria TS6 nr. 2308793/(...), seria TS5 nr. 2160113/(...) și seria TS5 nr. 2161352/(...). Prin cererea înregistrată sub nr. 1.273 din (...) la pârâta A. C., reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare, dar cererea sa a fost respinsă de către pârâtă. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc în baza a trei decizii de impunere, fiecare emisă sub imperiul unei alte forme a taxei pe poluare, având în vedere modificările succesive din anul 2008 și 2009. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a O. nr. 5., varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății cu privire la prima decizie de impunere. Și în cazul formelor ulterioare ale taxei de poluare efectul descurajator al achiziționării unui autoturism din export se menține, cu atât mai mult cu cât nivelul taxei a crescut în mod constant în intervalul 2009-2011. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2010 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în speța T.. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a O. nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că O. nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 paragraful 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii așa cum este reglementată de dispozițiile art. 124 din Codul de P. F. până la data plății efective. În ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 124 C.pr.fisc., Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Pe de altă parte însă, nu sunt incidente dispozițiile referitoare la dobânzile de întârziere reglementate de dispozițiile art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 Cod P. F., deoarece taxa nu a fost recuperată în baza unei proceduri de contestare a vreunui act administrativ fiscal, situație în care nu sunt incidente penalitățile de întârziere reglementate de textul anterior enunțat și nici termenul de 45 zile reglementat în domeniu pentru a fixa momentul de debut al intervalului pentru care curg aceste penalități. În consecință, devin incidente normele de drept comun în materie de dobândă legală în materie civilă reglementate de O. 9.. În baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c. sentința recurată va fi modificată sub acest aspect al stabilirii intervalului pentru care este datorată dobânda legală și al precizării naturii acestei dobânzi. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursurile pârâtei D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. C. și chematei în garanție A. F. PENTRU M. B. sunt întemeiate în parte, impunându-se modificarea hotărârii recurate în sensul obligării recurentelor la plata dobânzii legale în materie civilă de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă a sumelor. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 3.584 din 29 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că obligă pârâtele la plata dobânzii legale în materie civilă de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă a sumelor. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. G., M. ȚAR R ed.A.A.I. Dact.H.C./3 ex./(...) Jud.fond: C. E.;
| ← Decizia civilă nr. 3559/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6124/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
