Decizia civilă nr. 1955/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1955/2011
Ședința publică de la 12 Mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții D. G. A F. P. A J. B. N. și A. F. P. A M. B., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de T. B.- N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 329 din 27 octombrie 2010, pronunțată de T. B.- N., în dosarul nr. (...), a fost admisă ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. și în consecință s-a anulat decizia nr.8l/07.06.20l0 de soluționare a contestației împotriva deciziei de calcul și fișa de calcul a taxei speciale din (...); și a obligat pârâta A. F. P. a M. să restituie reclamantei suma de 2.406 lei, reprezentând diferența dintre suma totală achitată de 3732 lei cu chitanța nr. TS2A 5636l57/(...) și cea restituită în temeiul OUG nr.5. în sumă de l326 lei conform deciziei de restituire nr. l5063/2008, plus dobânda legală de la data solicitării restituirii sumei și până la plata efectivă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit disp.art. 2l4/l - 2l4/3 Cod fiscal (L.57l/2003), în vigoare de la 0., reclamantului i s-a impus plata taxei speciale de primă înmatriculare în România pentru un autoturism second-hand achiziționat dintr-un alt stat membru al UE în cursul anului 2008, respectiv din Germania, unde autoturismul fusese anterior pentru prima dată înmatriculat la data de l(...). Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. l48 alin.2 și 4, rap.la art. ll din Constituția R. și analizarea disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. invocat de reclamant. Conform art. l48 alin.2 din Constituția R., „ ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale U. E., precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contraredin legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. l57/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea la U. E.); Potrivit alin.4 al art. l48 din Constituție … autoritatea judecătorească (alături de P., P. R. și G.), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. ll alin.l din Constituție, S. Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția R., aplicarea dispozițiilor din legile interne ale S.ui Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul U. E., respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0.. Din această perspectivă, tribunalul constată că disp.art. 2l4/l - 2l4/3 din C. fiscal, începând cu data de 0., contravin disp.art. 90 paragraf l din T.ul C. E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „ produselor altor State membre „ și „ impozitele interne de orice natură care se aplică , direct sau indirect , produselor naționale similare"; . Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Românie. În conformitate cu prev.art. 2l4/l din C. fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E. În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf l din tratat și care trebuie respectate și de către S. R. Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă. Având în vedere principiul supremației dreptului comunitar și abilitatea autorității judecătorești dată de art. l48 alin.2 și 4 din Constituția R., instanța a constatat că disp.art. 2l4/l - 2l4/3 din C. fiscal român, în vigoare de la 0., nu sunt în concordanță cu prev.art. 90 paragraf l din T.ul constitutiv al U. E. ce trebuie respectat de toate statele membre, astfel că acțiunea reclamantului a fost admisă ca întemeiată, constatând că taxa de primă înmatriculare a fost nelegală, urmând să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă auto specială de primă înmatriculare. Din probatoriul ce s-a administrat reiese că prin fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme din (...) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare de 3.732,43 lei, sumă ce a fost achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5636l57 din (...) (f.l3). Urmare intrării în vigoare la l.07.2008 a OUG nr.5. privind taxa de poluare, în temeiul art.ll din acest act normativ a solicitat intimatei AFP B-ța restituirea diferenței din taxa specială de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare stabilită prin acest din urmă act normativ, solicitare ce a fost admisă prin decizia de restituire și respectiv nota de restituire, ambele cu nr. l5063 din (...), prin care i s-a restituit reclamantei suma de l326 lei din totalul achitat de 3.732 lei. Prin urmare, suma pe care reclamanta o solicită a fi restituită, obiect a prezentei acțiuni în contencios administrativ, este de 2.406 lei reprezentânddiferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și cea restituită în temeiul OUG nr.5. cu dobânzile legale aferente. Referitor la natura acestei sume, instanța a reținut că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile conform principiului „tempus regit actum „ normele de drept aplicabile în materie fiscală, norme ce au fost găsite ca neconforme cu prevederile art.90 paragraf l din T.. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispozițiile legale contrare normelor comunitare, sens în care s-a pronunțat Curtea de Justiție, care a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. De aceea instanța a apreciat că nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal în reținerea unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de l iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, cu atât mai mult cu cât noua taxă instituită prin OUG nr.5. cu modificările ulterioare este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și o altă destinație. Sub acest aspect urmează a se pune problema aplicării noului act normativ, respectiv OUG nr.5., și pentru trecut respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ ce nu exista la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, aspect ce contravine flagrant principiului neretroactivității legii consacrat de disp.art.l5 alin.l din Constituție. Sunt considerente pentru care instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru a obține obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.406 lei, ce reprezintă diferența dintre suma total achitată de 3.732 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și suma restituită voluntar de către pârâtă de l326 lei prin decizia/nota de restituire arătată. Î.ucât reclamanta a fost lipsită în mod nelegal de suma ce i s-a perceput, pârâta datorează și dobânzile legale aferente până la data plății efective numai în acest fel prejudiciul putând fi considerat reparat integral, potrivit cu disp.art. l084 rap.la art. l082 C.civ. Deși pârâta a susținut în întâmpinare că pentru plata eventualelor dobânzi se aplică prev.art. l24 rap.la art.ll7 (2) sau art.70 din C. de procedură fiscală, tribunalul a înlăturat aceste susțineri, apreciind că în cazul stabilirii nelegalității taxei și obligarea la restituire prin hotărâre judecătorească, nu își au aplicarea prevederile menționate din C. de procedură fiscală. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele A. F. P. a municipiului B. și D. G. a F. P. B.-N., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. În recursul pârâtei A. F. P. A M. B., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., s-a criticat soluția pronunțată de către prima instanță ca netemeinică și nelegală, instanța de fond în mod greșit apreciind că acțiunea reclamantei este întemeiată prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza disp. art. 2141-3 Cod fiscal. În acest context, se arată că L. nr. 571/2003 privind C. fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel, prin L. nr. 3. C. fiscal a fost modificat și completat, iar prin dispozițiile art. 2141-3 ale acestei legi s-a reglementat obligația fiscală de plată,denumită „. specială";, stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de (...). A mai arătat pârâta că potrivit reglementărilor mai sus menționate, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. De asemenea, această taxă se aplică și autoturismelor noi produse în țară sau în străinătate, legea nefăcând nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismului, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. Pe de altă parte, pârâta a mai învederat că luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului Astfel, prin noul act normativ, respectiv O. nr. 5. care a intrat în vigoare începând cu data de (...) și a abrogat dispozițiile art. 2141-3 din C. fiscal s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului, astfel că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor. S-a învederat și faptul că taxa pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare. Prin urmare, pârâta a apreciat că dispozițiile art. 2141-3 din C. fiscal modificate și completate au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare și cu prevederile actului de aderare, iar prin introducerea acestor dispoziții legale nu a fost încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor, motiv pentru care se impune respingerea ce neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantă. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond în privința acordării dobânzilor legale aferente, calculate de la data plății până la data restituirii efective, susținând că acordarea acestora este reglementată de dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de dispozițiile O. nr. 1. pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget care nu prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Astfel, conform Cap. 1 pct. 1 și urm. din acest ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal, căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare. În concluzie, pârâta solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare percepută de la aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare, nu se impune restituirea ei. Pârâta D. G. A F. P. B.-N. prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată dereclamantă, aducând aceleași critici de nelegalitate sentinței recurate pe care le-a formulat și pârâta A. B.-N. sub aspectul faptului că prev. O. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, au abrogat disp. art. 214/1-214/3 Cod fiscal și pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H. nr. 6. au fost adoptat norme metodologice de aplicare ale ordonanței. În continuarea motivării recursului, această pârâtă a adoptat o poziție similară ca și pârâta AFP B., exprimând considerente de fond referitoare la nelegalitatea hotărârii sub aspectul faptului că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind astfel încălcat principiul discriminării fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantă. Examinând recursurile declarat de pârâtele A. F. P. A M. B.-N. și D. G. A F. P. B. raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele : Recurentele susțin că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T.ului de la L. din anul 2007 (ex-art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Recurentele susțin că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 5. au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din C. fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, iar noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare, pe care reclamantul o datorează în continuare. Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din C. fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unuiautovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferențăîntre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Ca atare, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe,contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentelor, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentelor, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentele recursuri urmează a fi respinse, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții ‚. F. P. și D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 329 din 27 octombrie 2010, pronunțată de T. B.- N., în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 12 mai 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. I.P.
| ← Decizia civilă nr. 2011/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 772/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
