Decizia civilă nr. 1964/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1964/2011
Ședința publică de la 12 Mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. S. - A. F. P. J., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul S. Z. și chemata în garanție A. FORNDULUI PENTRU M., având ca obiect C. administrativ și fiscal - anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
P. de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4155 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., a fost admisă acțiunea reclamantului S. Z. împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. - A. F. P. J. și s-a dispus anularea adresei nr.5473/(...) emisă de pârâtă, pe care o obligă la restituirea către reclamant a sumei de 2258 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății (...) și până la achitarea integrală. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a M.UI M.LUI- A. F. DE M.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cu adresa nr.5473 din (...) pârâta a respins ca neîntemeiată și nemotivată cererea de restituire a taxei de poluare formulată de către reclamant refuzând restituirea sumei de 2258 lei reprezentând taxa de poluare. T. a reținut că taxa achitată de către reclamant pentru înmatricularea autoturismelor achiziționate de acesta a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr.343/2006, cuantumul ei calculându-se după formula prevăzută de art.2141 alin.3 Cod fiscal. Taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la (...), ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România. Rezultă așadar că taxa de primă înmatriculare, datorată după cum mai sus s-a arătat, a introdus un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculeleaduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Prevederea legală conținută în art. 2141 Cod fiscal se afla așadar în evidentă coliziune cu dispozițiile art.90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., conform cărora ,, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Cum, potrivit art.148 alin. 2 și 4 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. ,,….. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție a fost nelegală, drept pentru care acțiunea de față urmează a fi admisă în întregime, astfel cum a fost formulată. În privința susținerilor pârâtei cum că reclamanta ar fi îndreptățită doar la diferența rezultată prin deducerea taxei de poluare, în prezent datorată, din taxa inițial achitată, se impun următoarele precizări. La data achitării de către reclamant a sumei de 4486 lei era în vigoare art. 214¹ alin. 1 din Codul Fiscal; perceperea acestei taxe este nelegală, după cum mai sus s-a demonstrat. Prin urmare, pârâta este ținută a proceda la restituirea integrală a sumei achitată cu acest titlu. Aceasta nu poate pretinde a păstra o parte din sumă pentru a compensa astfel o sumă datorată în baza unui act normativ ulterior, respectiv O. 5., ceea ce ar echivala cu retroactivitatea acestui din urmă act normativ. În privința cererii de chemare în garanție, este de menționat că potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. 5. taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., încât nu se poate susține că, în speță, chemata în garanție nu are calitate procesuală pasivă. Cum însă probele dosarului nu confirmă că sumele reținute de pârâtă în temeiul O. 5. au fost efectiv virate la bugetul chematei în garanție cererea prin care se solicită obligarea acesteia la restituie a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S . în nume propriu și în numele A. F. P. J. solicitând modificarea sentințeiatacate, iar pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și respingerea acțiunii formulată de S. Z. în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată. În motivarea recursului, pârâta criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct.6, 7, 8 și 9 Cod P. Civilă si in considerarea dispozițiilor art. 3041 pentru următoarele: Prin Sentința Civilă nr. 4191 din (...), Tribunalul Sălaj a admis acțiunea reclamantului, a anulat adresei nr. 5. "și restituirea sumei de 2.258 lei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legala aferenta, de la data plății acesteia si pana la restituirea efectiva, si a respins cererea de chemare in garanție a A. F. pentru M.." Instanța de fond a dispus in mod eronat anularea adresei nr. 5., ignorând prevederile art.7 din Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata intr-un drept al sau ori intr- un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in totsau in parte, a acestuia", iar conform art.6, alin (4) din același act normativ" daca partea care a optat pentru jurisdicția administrativa speciala sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ jurisdicțional înțelege sa renunțe la aceasta in timpul soluționării litigiului, este obligata sa notifice decizia de renunțare organului administrativ - jurisdicțional in cauza. Partea sesizează instanța de contencios administrativ in termen de 15 zile de la notificare. În aceasta situație, procedura administrativa prealabila prevăzuta de art.7 nu se mai efectuează". Având in vedere prevederile imperative menționate mai sus, acțiunea reclamantului este inadmisibila. Din această perspectivă, pârâta a învederat că în considerarea disp. art. 129 C., instanța era obligată însă să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat- o cererii. însă să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. Astfel, pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanta de fond trebuia să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din L. nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act să vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din L. nr. 554/2004 care reglementează soluțiile pe care le poate da instanța, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâta a opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. În concluzie, din coroborarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, este necesar ca situație premisa, fie existența unui act administrativ susceptibil prin efectele sale să vatăme un drept ori un interes legitim, fie existența unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesoluționarea acesteia în termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză. Critică sentința instanței de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare in garanție a Administrație F. pentru M. având în vedere următoarele considerente: taxa pe poluare face venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., În vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele și proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 5. (1) Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de A. F., ..... Având in vedere conținutul textelor lega le invocate rezulta ca organul fiscal din subordinea ANAF in speța DGFP S. - AFP J. are doar atribuții de calculare a taxei , iar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.. ART.5 (4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Potrivit HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. ART. 3 alin. (5) Taxa se achita în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrai ca plătitori de impozite si taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscal a contribuabililor persoane fizice sau juridice. (6) În ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile T. S. transfera în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele A. F. pentru M. la T. S. 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4). (7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscal atribuit T. S. (8609468), la nivelul soldului creditor al contului. (8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile T. S. transmit În sistem electronic A. F. pentru M. un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule". Face dovada celor susținute mai sus cu chitanța seria TS5nr. 1988804 din 0(...) de unde rezulta clar si fără echivoc contul in care a fost virata suma respectiv 51161009 (contul A. F. pentru M.) urmat de CNP al reclamantului 1.. Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second - hand, importate din UE , ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze și sa utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incit nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. De asemenea, instanța de fond În mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea sumei de 2.258 lei cu dobânda legala aferenta, fără justificare legală și fără a avea În vedere dispozițiile Codului de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget., dispoziții care prevăd: CAP. II. P. de acordare a dobânzi lor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal 1. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 (în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. ART. 199 Dispoziții privind termenele (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. Precizează că reclamantul nu a solicitat organului fiscal acordarea dobânzii aferente: sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială deprimă înmatriculare, conform art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată și modificată. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis și capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare. În ipoteza in care instanța de recurs va considera ca reclamantul - intimat este îndreptățit la plata dobânzii legale, apreciază ca acesta are dreptul la plata dobânzii de la data înregistrării cererii. In concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 4955 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință: admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M.; să se respingă acțiunea formulată de S. Z. in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata. Analizând recursul declarat în cauză, Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Principala problemă de drept dedusă judecății în cauza de față este dată de compatibilitatea normei de drept interne în baza și temeiul căreia s-a stabilit taxa pe poluare cu dreptul U. E.. Altfel spus, în cauză este vorba despre dispozițiile OUG nr. 5. varianta în vigoare la data de 25 aprilie 2010 când a fost percepută taxa pe poluare reclamantului cu dreptul consacrat de art. 110 parag. 1 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE). În acest context, Curtea amintește că, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 parag. 1 din TFUE incidente în speță, trebuie analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practics-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai apoi, Curtea nu poate decela care ar putea fi eventual criteriile care s-ar putea avea în vedere pentru a statua cu trimitere la interpretarea dreptului de către C. dacă perceperea taxei pe poluare prin nivelul ei nu ar putea avea efect descurajator asupra importului din statele membre ale UE așa cum s-a interpretat de către jurisdicția UE. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, soluția de admitere a acțiunii și obligare a autorității administrative de resort la restituirea sumei de 2258 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobândă legală calculată de la data încasării taxei până la restituirea efectivă, este întemeiată. Într-o astfel de situație, nu este fondată însă soluția instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. B.. Conform art. 5 alin. 1, 2 și alin. 4 din OUG nr. 5. taxa pe poluare se calculează și se stabilește de autoritatea fiscală competentă iar apoi taxa seplătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Or, beneficiarul final al acestei taxe nu este autoritatea fiscală ci A. F. pentru M., și drept urmare stabilirea că taxa a fost încasată fără temei legal conform art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc. conduce la concluzia că în ipoteza în care autoritatea fiscală este obligată la restituire trebuie acceptată teza că restituirea trebuie să fie efectuată de beneficiarul taxei, respectiv de către A. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 rap. la 312 C. să admită recursul declarat de D. G. a F. P. S. și A. F. P. J., să modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și a obligării chematei în garanție la plata către pârâta a sumei de 2258 lei cu dobânda legală. În fine, Curtea mai reține că statuarea instanței de fond asupra legalității actului de stabilire și calcul a taxei pe poluare în lipsa formulării contestației administrative nu este admisibilă. Și este așa, deoarece obiectul acțiunii în contencios fiscal conform art.218 alin.2 îl poate reprezenta doar decizia dată de organul de soluționare a contestațiilor competent potrivit art. 209 C.pr.fisc. Așa fiind, cu prilejul admiterii recursului sentința instanței de fond va fi admisă și în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere împotriva deciziei de calcul 5.. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarat de D. G. a F. P. S. și A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 4155 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca inadmisibil capătul de cerere împotriva deciziei de calcul 5. și admite cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. pe care o obligă la plata către pârâta A. F. P. J. a sumei de 2258 lei cu dobânda până la data plății efective. Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 80/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2440/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
