Decizia civilă nr. 1978/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1978/2011
Ședința publică de la 12 Mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta O. C. M., împotriva sentinșei civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3796 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea reclamantei O. C. M., împotriva pârâților A. F. P. B. M. și A. F. pentru M.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a urmat procedura administrativă prevăzută de OG 9. astfel că nu poate fi analizată și realizată cererea de restituire a taxei fără ca să fie anulat titlul de creanță fiscală. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta O. C. M.solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Recurenta arată că practica CJ permite judecătorului să aplice dispozițiile dreptului comunitar împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale astfel că apreciază că nu era obligatorie urmarea procedurii prevăzute la art.205 și următ.C.proc.fiscală. Recurenta mai arată că OUG 5. este contrară art.90 din T.utul C. E.. A. F. P. B. M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat pe motivul că recurenta nu a formulat contestație administrativ fiscală în termen, astfel că acțiunea sa este inadmisibilă, iar OUG 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art.90 paragr.1 din T.ul C. E.. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea îl vaadmite din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Opel Corsa pentru care a achitat o taxă de poluare de 531 lei în baza deciziei de calcul a taxei pe poluare. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea taxei pe poluare a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele deocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia C. de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul CJUE din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Raportat la acest aspect, hotărârea privitor la restituirea taxei pe poluare este întemeiată. De asemenea, Curtea va aprecia că nu este incidentă excepția de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a neatacării deciziei de calcul a taxei de poluare conform art.205 C.proc.fiscală și a formulării acțiunii împotriva deciziei emise conform art.218 C.proc.fiscală pe considerentul că taxa de poluare este impusă printr-o normă legală iar reclamantul nu contestă cuantumul acesteia ci, apreciază că însăși taxa de poluare stabilită prin OUG 5. este contrară normelor comunitare respectiv art.110 TFUE. Cum, Curtea Europeană de Justiție a apreciat că această normă contravine prevederilor T.ului simpla cerere de restituire întemeiată pe art.117 alin.1 lit.d C.proc.fiscală, este suficientă pentru ca această taxă să fie restituită având în vedere și faptul că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor T.ului putând fi plătite și daune pentru pierderile suferite. (cauza 68/79 și cauza conexată C- 290/05. și C-333/05). Cât privește dobânda legală, încasarea unei taxe prin aplicarea unei norme legale contrare normelor comunitare este o faptă ilicită care dă dreptul reclamantului de a pretinde pe lângă suma achitată și dobânda prevăzută de OG 9.. Dat fiind faptul că în cazul de față reclamanta a solicitat dobânda fiscală și nu sunt incidente prevederile art.124 C.proc.fiscală, această dobândă nu poate fi acordată. Cheltuielile de judecată sunt o consecință a nerestituirii taxei pe poluare care a obligat reclamantul să se adreseze instanței de judecată care a făcut aplicarea art.274 C.proc.civ. Astfel, în fond și în recurs va fi acordată intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial raportat la cuantumul pretențiilor și obiectul cauzei fiind cunoscută practica C. de A. C. și a C. de J. a C. E., astfel că gradul de dificultate a cauzei este redus. Din acest punct de vedere, recursul urmează a fi admis în conformitate cu prev.art.304 pct.9 C.proc.civ., va fi modificată sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. B. să restituie suma de 531 lei achitată de reclamantă cu chitanța TS3B nr.31273274 din (...). Respinge cererea pentru acordarea dobânzii legale în materie fiscală și va obliga pârâtele la plata în solidar a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta O. C. M., împotriva sentinței civile nr. 3796 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea, și obligă pârâtele A. F. P. B. M. și A. F. pentru M. B. să restituie suma de 531 lei achitată de reclamantă cu chitanța TS3B nr.31273274 din (...). Respinge cererea pentru acordarea dobânzii legale în materie fiscală. Obligă pârâtele intimate la plata în solidar a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică} de la 12 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., R. R. D. L. U. D. M. M. T. red.RRD/AC/ 2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 2520/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1407/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
