Decizia civilă nr. 2053/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2053/2011
Ședința din data de 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S. GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 4326 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimații M. P. și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 11 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului M. P., la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 43 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu datorat pentru fondul cauzei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4326 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și chemata în garanție.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantului M. P., împotriva pârâtelor A. F.
P. A M. T., și D. G. A F. P. C., în consecință a fost obligată pârâta AFP a M. T. să restituie reclamantului suma de 2.949 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data achitării 6 mai 2009 până la data plății integrale.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. formulată de pârâta de rândul 1.A fost obligată chemata în garanție A. F. PENTRU
M. să restituie pârâtei de rândul 1 suma de 2.949 lei, reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data achitării (...) până la data plății integrale.A fost respins petitul având ca obiect anularea adresei nr. 4438/(...).A fost respinsă acțiuneareclamantului împotriva pârâtei D. a jud. C..A fost obligată pârâta AFP a M. T. să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că probațiunea administrată atestă că reclamantul a achitat prin chitanța seria TS nr. 2351064/(...) suma de 2.949 lei cu titlu de taxă de poluare.
Ulterior, la data de (...) apreciind taxa achitată ca nelegală s-a adresat AFP a M. T. în vederea restituirii taxei, primind un răspuns prin adresa nr. 4438/(...), în sensul respingerii cererii formulate, circumstanțe în care a promovat prezenta acțiune.
Atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a
C.J.C.E este unanim admis că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp.art.90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate.
În jurisprudența referitoare la art.90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv:. să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale
și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din T.ul CE deoarece:
Exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al U. E. și care se înmatriculează în R. și autoturismele second- hand deja înmatriculate în R. și pe de altă parte exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului.
Există un raport de concurență intre produsele importate și produsele naționale astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumita categorie de produse fie înspre cele deja înmatriculate în R. fie înspre cele produse în
R..
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ". de către C. E. la data de (...) în temeiul art.226 din T.ul CE.
Prin declanșarea acestei proceduri , C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția R., urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Normele dreptului comunitar, cele cuprinse în tratatele la care R. a aderat prevalează față de dreptul intern motiv pentru care și în ipoteza în care există o lege internă care contravine normelor cuprinse în tratatele la care R. este parte are prioritate norma legală prevăzută în tratat.
În condițiile în care există contradicție între prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.5. și prevederile T. Constitutiv al C. E., trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse în T..
Prin acordare priorității normelor cuprinse la art.90 (1) din T.ul menționat în raport cu prevederile Codului Fiscal și ale OUG nr.5., aceste nome rămân fără aplicabilitate prevalând disp.art.90 din T..
Din considerentele menționate mai sus instanța în baza art.1,8 și 18 din L.
554/2004 a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamantului în sensul obligării pârâtei de rând 1 să restituie acestuia suma de 2.949 lei reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data achitării-(...) până la data plății integrale, în conformitate cu prevederile art. 2, 3 alin. 1 și 3 din OG nr. 9/2000.
Acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, s-a dispus admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta de rândul 1 în sensul obligării chematei în garanție să plătească acesteia suma de 2.949 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda legală de la data achitării-(...) până la data plății integrale.
Petitul având ca obiect anularea adresei nr. 4438/(...) a fost respins deoarece așa cum arestă actul de la fila 6, acesta reprezintă un răspuns la cererea înregistrată sub nr. 3695/(...), adresat reclamantului, deci o operațiune materială tehnică și nu un act administrativ fiscal în sensul legii.
Acțiunea reclamantului împotriva pârâtei de rândul 2 a fost respinsă pentru lipsa identității subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecății și cel chemat în judecată în calitate de pârât-în speță suma a cărei restituire se solicită a fost achitată în contul pârâtei de rândul 1 și aceasta a emis actul a cărei anulare se solicită.
Reținând culpa procesuală a pârâtei de rândul 1, conform art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea acesteia să plătească reclamantului suma de
600 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs A. F. pentru M. B. și A. F. P.
T..
Prin recursul formulat de A. F. pentru M. B. se solicită admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare se arată că hotărârea a fost dată fara temei legal(art. 304 pct. 9 c. proc. civ.). se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul de terminării corecte a dispozitiilor din T.ul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea pevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privinta analizei taxei prin prisma art. 90 din T.ul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, se arată că instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
Art. 90 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar. precum transparența. neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă. criteriile obiective. caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art.1 din OUG nr. 5. sunt stabilire coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și , se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de prima înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta in vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T.ul
C. E.
A., după cum se poate constata, determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr. 4. Cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acorda te reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonantei.
Pe de altă parte, art. 8 stipulează că: (l)Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
Concluzionând, se poate afirma că, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ. câtă vreme pentru acestea taxa nu a fost plătită ~i. evident. nici nu se pune problema restituirii ei.
Totodată se critică soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ decizia de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul chematei în garanție de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, acesata nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titular a vreunei obligatii în raport de contribuabil, astfel încât nu pot fi obligați la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată.
În considerarea celor ce preced, s-a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CE, dar și textului propriu-zis al T. CE.
Prin recursul său A. F. P. T. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că taxa pe poluare a fost perceputa sub incidenta O.U.G. nr.5. in forma modificata prin OUG nr.2. si OUG nr.7. in baza actestei forme a OUG nr.5. fiind emisa si decizia mai sus amintita. Ca atare aceasta decizie si dreptul pretins de rec1amant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG nr.5. in forma sus indicata.
A., OUG nr.5. stabileste potrivit dispozitiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art.4, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R..
Analizand compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar apreciem ca, in speta, nu sunt incalcate dispozitiile art.25,28,30 si 90 din T.ul de instituire a C. E. intrucat din modul în care este reglementată taxa pe poluare, rezultă în mod clar că, cuantumul taxei este direct proporțional cu gradul de poluare a mediului.
A., potrivit dispoziilor enuntate mai sus, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor tari membre ale C. unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Or, taxa de poluare instituita de dispozitiile OUG nr.5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in R., inteleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel, la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in Roamnia autoturisme second hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei, Caracterul taxei prevazute de dispozitiile OUG nr.5. ca fiind unul de poluare rezulta din dispozitiile art.l alin.2, care enumera categoria de programe si proiecte pentru protectia mediului care urmeaza a fi finantate din sumele colectate potrivit actului normative. Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a gasit o formula foarte potrivita prin conditionarea inmatricularii autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme intr-o taxa deprima inmatriculare cum era cea prevazuta de dispozitiile art.214 ind.1 Cod fiscal si apreciata ca nelegala de catre instanta. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. si C. E., astfel incat nu se poate aprecia ca ar contravene legislatiei comunitare.
In ceea ce priveste dispozitiile art.25,28 din T.ul de instituire a C. E., acestea nu sunt aplicabile in speta, in conditiile in care au in vedere taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent (art.25), respective restrictiile cantitati ve Ia import precum si orice alte masuri cu efect echivalent.
Or, o taxa de poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restrictie cantitativa Ia import.
De asemenea, nu se poate vorbi in speta de o dscriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neaflandu-se intr-o situatie similara. A. in cazul celei de a doua categorie mai sus mentionata nu se mai poate stabili o taxa de poluarein vederea admiterii in circulatie cata vreme ele deja au fost admise in circulatie anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa.
Chiar daca in preambulul OUG nr.2. se arata ca ea este adoptata avand in vedere criza financiara si economica care a dus Ia scaderea pietelor auto, marirea taxei de poluare - ulterior diminuata - nu urmareste un motiv economic acela de a ajuta industria auto autohtona ci unul neeconomic, respectiv acela de a mentine locurile de munca in aceasta industrie si implicit locurile de munca din industria fumizoare. In contextual crizei mondiale financiare si economice mentinerea locurilor de munca poate fi considerate ca fiind una vitala pentru a asigura supravietuirea locuitorilor si functionarea institutiilor statului. A. cresterea numarului de someri in conditiile in care statul raspunde cu greu obligatiilor sale sociale (fiind obligat sa contracteze imprumuturi exteme, sa reduca salariile bugetari lor etc.) poate accentua aceasta situatie lipsind o parte importanta a locuitorilor de veniturile lor obisnuite si ducand statul la imposibilitatea indeplinirii obligatiilor sale de plata. A. motive se circumscriu unor motive de securitate publica, motiv ce permite o derogare de la principiul liberei circulatii a marfurilor.
Totodata in masura in care s-ar putea conc1uziona ca motivul pentru care s-a emis OUG nr.2. este unul economic trebuie observat ca protectia industriei autohtone se face in mod indirect prin incercarea de a influenta optiunea cumparatori lor de a cumpara autoturisme noi produse in R. in dauna celor second hand aduse din spatial comunitar. Ori, nu exista in prezent nici o data care sa statueze in mod cert ca industria autohtona auto a fost in fapt favorizata de marirea taxei de poluare combinata cu scutirile acordate prin OUG nr.2..
Marirea taxei de poluare prin ea insasi nu incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, doar jocul combinat al acesteia insotit de scutirea mai sus mentionata ridica probleme din perspective acestui principiu. Regula este ca prevederea contrara dreptului comunitar se inlatura din aplicare si nu cea care ridica probleme sub acest aspect.
Taxa de poluare in cuntumul sau initial stabilit prin OUG nr.5. este asa cum s-a aratat mai sus - o taxa ce respecta dispozitiile dreptului comunitar. A. cuantum se regaseste insa in cuantumul actual al taxei de poluare intrucat nu este vorba de doua taxe de poluare cu doua cuntumuri diferite ci de aceeasi taxa a carui cu antum s-a marit. In acest sens sunt si prevederile art.II din OUG nr.2. care arata ca A. nr.I,2 si 3 Ia O. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,publicata in M.Of. al R., Partea1, nr.327 din (...), se modifica (deci nu se abroga) si se inlocuiesc cu anexele nr.l , 2 si 3 care fac parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta. In sensul acestei interpretari stau si prevederile art.57 din L. nr.24/2000.
Totodata, daca maine s-ar abroga OUG nr.2. este evident ca nu s-ar putea spune ca nu mai exista taxa de poluare cata vreme OUG nr.5. ramane in vigoare.
Daca am aprecia prin ipoteza ca marirea taxei de poluare este contrara dreptului comunitar atunci trebuie mentinuta cel putin taxa de poluare in cuantumul initial care, asa cum am aratat mai sus nu incalca prevederile dreptului comunitar, nu a urmarit un scop protectionist (acest scop poate fi sustinut doar pentru marirea taxei), nu a fost abrogate regasindu-se in cuantumul actual mai mare al taxei de poluare.
In masura in care reclamantul este indreptatit la restituirea unei parti din suma achitata in temeiul reglementarilor interne el trebuie sa urmeze procedura reglementata de lege pentru aceste restituiri, prezenta actiune neavand in vedere aceasta posibilitate.
Prin D. nr.802/19.0S.2009 (Monitorul Oficial nr. 428/23.06.20(9). Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de ncconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de U. nr. S., rcținând faptul că această ordonanță a fost adoptată pentru punerea de acord a legislației nationale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de infrigement în fața C. de J. și că taxa pe poluare este plătită de către "poluator" fiind stabilită în funcție de gradul prestabilit de poluare al vchiculului.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. pr.civ., Curtea reține următoarele:
1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și
/sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală .
Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate .
Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie
2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgereaprocedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5..
Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei.
De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe.
De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.
Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională".
A. prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev.de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L.
554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
2. Compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului comunitar , în speță art. 110 din TFUE, a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în procedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din TFUE din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similareînmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,,
Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie.
Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata.
Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă.
Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond.
3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5..
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele
112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de
J. a C. E.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 T(...)E) nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectuldreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legalpentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă,care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R..
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr.
157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E..
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelorinterne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului.
În concluzie, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele A. F. pentru M. B., A. F. P. T. și D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.4326 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. I. I. A. C. M. S.
L. F.
GREFIER R ed.A.C./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Sentința civilă nr. 546/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3946/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
