Decizia civilă nr. 3238/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
D. CIVILĂ Nr. 3238/2011
Ședința publică de la 15 S. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul M. F. P., A., D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 4295/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC A. P. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ suspendarea efectelor /executării Deciziei de impunere - art. 15 din L. nr. 554/2004.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), intimata SC A. P. S. a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4295 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M., a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de către pârâta D. G. a F. P. a J. M..
A fost admisă cererea formulată de către reclamanta SC A. P. S. B. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. M. și în consecință s-a suspendat efectele executării Deciziei de impunere nr.1176/(...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ fiscal privind anularea Deciziei de impunere nr.1176 din (...), obiect al dosarului nr.(...).
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.15 din L. nr. 554/2004 pentru motivele prevăzute de art.14 din acest act normativ poate fi dispusă suspendarea executării actului administrativ. Astfel art.14 alin.1 menționează că „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral";.
Actul administrativ, în speță decizia organului fiscal, se bucură de prezumția de legalitate care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
P. legalității actelor administrative presupune pe de o parte, că autoritățile administrative să nu încalce legea, iar pe de altă parte, ca deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune în același timp, ca respectarea acestor exigențe de către autorități, să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un anumit echilibru precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fidiscreționate iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative, trebuie considerate a fi în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității eminente sau a instanței de judecat că pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efectul asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie: al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie însă o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Prevederile art.14 din L. nr.554/2004, impun pentru eventualitatea suspendării actului administrativ, îndeplinirea cumulativă a două condiții respectiv existența cazului bine justificat și eventualitatea producerii unei pagube iminente, definită ca fiind un prejudiciu material viitor și previzibil (art.2 lit.s din L. nr.554/2004).
În ceea ce privește prima condiție cerută de lege, existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Instanța trebuie să analizeze actele dosarului constatând sau nu o eventuală aparență de nelegalitate a actului contestat.
Conform art.2 din L. nr.554/2004, prin caz bine justificat se înțeleg împrejurări legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în ce privește legalitatea actului administrativ.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Reclamanta a arătat că D. de impunere nr.1176/(...) ca și D. nr.759/(...) nu respectă dispozițiile legale incidente în materie.
Astfel anterior emiterii Deciziei de impunere nr.1176/(...) au existat decizii de reverificare cu nr.3776/(...) și nr.4691/(...), decizii care nu au fost comunice reclamantei potrivit art.105 alin.3 Cod procedură fiscală și art.4 din
Cartea drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul inspecției fiscale.
Cât privește D. nr.759/(...), aceasta a fost emisă în lipsa unui proces verbal de sesizare a organelor de urmărire penală, cerință prevăzută de art.108
Cod procedură fiscală și fără o motivare argumentată care să justifice luarea unei asemenea măsuri de suspendare.
În aceste condiții, până la administrarea probatoriului care să contureze eventuale rea credință a reclamantei în evidențierea în contabilitate a documentelor justificative utilizate instanța a apreciat ca echitabilă suspendarea executării actului administrativ atacat.
Cât privește condiția „pagubei iminente"; instanța o apreciază ca fiind îndeplinită raportat la suma mare ce ar urma să fie plătită și care ar putea să destabilizeze echilibrul financiar al societății și așa precar datorată perioadei de criză.
P. aceste considerente instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei și admis-o potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. C.solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative ca fiind neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că sentința este criticabilă având în vedere faptul că instanța a admis în mod eronat cererea de suspendare formulată de către S. A. P. S., suspendând executarea actului administrativ, respectiv D. nr.1176/(...) până la pronunțarea instanței de fond.
Învederează instanței de recurs faptul că a început executarea împotriva debitoarei în baza prevederilor legale fiind emise decizii în care sunt determinate toate creanțele debitoarei față de bugetul de stat. P. recuperarea acestora organele de executare au îndeplinit toate formele de executare conform legii.
Față de stadiul acțiunii, reclamanta a formulat cerere de suspendare obținând suspendarea executării deciziei de impunere până la soluționarea fondului din cadrul contestației la executare, instanța considerând în mod eronat faptul că sunt îndeplinite condițiile art.14 și 15 din L. nr.554/2004.
Față de aceste prevederi legale consideră că debitoarea nu a făcut dovada în fața instanței de judecată a îndeplinirii condițiilor prevăzute de acestea, în cauza nefăcându-se dovada producerii unei pagube iminente care nu s-ar mai putea recupera.
Astfel, instanța a apreciat în mod greșit producerea unei pagube care nu s-ar mai putea repara justificând în acest sens caracterul de urgență, întrucât aceasta avea obligația de a stabili dacă urgența persista pe tot parcursul judecății, nefiind suficient ca să existe la data introducerii cererii, dar să dispară ulterior acestui moment.
Mai mult instanța de judecată a apreciat în mod greșit condiția existenței unei cauze bine justificată reținând că aceasta nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, iar interpretarea ei ar echivala cu prejudecarea fondului.
Pârâta mai arată instanței de recurs faptul că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv nu se face dovada unei cauze bine justificate și a unei pagube iminente.
Consideră că efectele suspendării executării deciziei de impunere este de natură a provoca o pagubă iminentă. În acest sens suspendarea executării deciziei pe calea acestei cereri nu este justificată având în vedere faptul că obligațiile bugetare stabilite în sarcina debitoarei trebuie urmărite potrivit prevederilor legale și încasate cu destinație la bugetul statului.
Prin concluziile scrise înregistrate la data de 13 septembrie 2011, reclamanta S. A. P. S. B. M. a solicitat respingerea recursului formulat depârâtă ca fiind nefondat, cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În ce privește fondul cauzei, reclamanta reiterează aspectele menționate în motivele acțiunii și invocă O.G. nr. nr.29/2011 privind modificarea Codului fiscal care permite contribuabililor eșalonarea datoriilor cu consecința anulării penalităților, dacă graficul de eșalonare a capitalului este respectat. Cu alte cuvinte, în condițiile în care societatea a beneficiat de suspendarea judecătorească a actelor de executare a deciziei de impunere atacată, considerent pentru care este exclusă de la beneficiul eșalonării, admiterea recursului ar crea o situație de discriminare cu consecința directă a încălcării principiului echității.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 215 C.pr.fisc. contestația administrativă împotriva actului administrativ fiscal nu-i conferă caracter suspensiv de drept, recunoscându-i- se dreptul contestatorului de a cerere suspendarea pe cale judecătorească prin formularea unei cereri în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosuluiadministrativ nr. 554/2004, suspendarea fiind condiționată de plata unei cauțiuni până la 20% din valoarea sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
Astfel fiind, corelând acest text legal cu dispozițiile art. 14 din L. nr.
554/2004, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite următoarele condiții: depunerea/consemnarea unei cauțiuni; existența unui act administrativ fiscal, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Prima cerință stipulată anterior este îndeplinită în speță, având în vedere că instanța de fond a fixat cu titlu de cauțiune 5% din cuantumul sumei contestate (f. 18 dos. fond) astfel că suma de suma de 7.100 lei a fost consemnată la dispoziția instanței la societatea bancară CEC Bank SA Sucursala B. M. așa cum atestă actul (recipisa de consemnare) emis de bancă seria TA sub nr. 1867641/(...) (f. 17 dos. fond).
În ceea ce privește a doua condiție este de notat că prin D. de impunere nr. 1176/(...) emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 162.348 lei impozit pe profit și respectiv 71.193 lei cu titlu de majorară de întârziere la impozitul pe profir, suma de 319.961 lei cu titlu de TVA adăugată lunar și 158.995 lei reprezentând majorări de întârziere la plata TVA precum și 75.000 lei cu titlu de vărsăminte de la persoanele juridice, pentru persoanele cu handicap neîncadrate și 6.000 lei majorări de întârziere (f. 92-95 dos. fond).
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 corelat cu art. 41, art. 43 și art. 86-87 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, decizia de impunere emisă de organul fiscal prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat este susceptibilă de regimul prevăzut de art. 41 și art. 205 și urm. C.pr.civ.
Din această perspectivă și această condiție este îndeplinită în cauză.
Cu referire la condiția exercitării procedurii administrative prealabile ținând seama de calificarea dată de instanța de contencios constituțional (D. nr. 409/2004) și practica judiciară a Î. C. se reține că în cauza procedura prealabilă a fost îndeplinită.
Astfel, Curtea reține că împotriva actului fiscal s-a formulat contestație întemeiată formal pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.fisc. (D. de soluționare a contestației nr. 759/(...) de la f. 6-25 dos. fond) astfel că și această condiție este îndeplinită.
Cât privește condiția existenței cazului bine justificat, Curtea are în vedere în analiză sensul acestei expresii ce comensurează această condiție dată de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel conform art. 2 alin. 1 lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Analizând această condiție prin prisma celor susținute de reclamantă și a dovezilor invocate în sprijinul acesteia, Curtea constată că stabilirea legalității actului administrativ fiscal ține de soluționarea contenciosului de legalitate.
Din această perspectivă, Curtea în aparență și în analiza acestei condiții poate statua că din împrejurările de fapt ori de drept ar rezulta aparența unei încălcări a legii cu atât mai mult cu cât reclamanta a invocat în sprijinul cererii de suspendare iar instanța de fond a reținut corect că prealabil emiterii deciziei de impunere au existat două decizii de reverificare necomunicate cu reclamanta așa cum impun dispozițiile art. 103 alin. 3 din Codul de procedurăfiscală și art.4 din Carta drepturilor și obligațiilor contribuabililor pe timpul inspecției fiscale.
Cât privește motivarea actului fiscal, Curtea are în vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale cu valoare de soft-law, respectiv R. C. de M. al C. E. nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, în special la P. IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.
Din această perspectivă, Curtea reține că decizia suspusă suspendării deși conține o anumită justificare legală și factuală a stabilirii obligațiilor fiscale statuarea instanței de fond cu privire la contextul emiterii decizie de impunere este corectă, aparent în speță încălcându-se disp. art. 108 C.pr.fisc.
Față de cele ce precedă, și dat fiind această îndoială, Curtea reține că cel puțin în aparență ar rezulta o stabilire greșită a stării de fapt cu prilejul controlului că este necesară o analiză aprofundată și a calificării corecte a mențiunilor din contabilitate sub aspectul reținerii relei credințe a reclamantei intimate.
Cât privește ultima condiție, Curtea are în vedere circumstanțiere legală a acesteia în art. 2 alin. 1 lit. ș) din L. nr. 554/2004 unde se arată că prin expresia pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamanta este obligată ca de îndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit, să plătească suma de 719.812 lei , sumă considerabilă pentru o societate comercială ce exercită activități comerciale în prezent.
Este real că din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Or, raportat la aparența de ilegalitate a actului administrativ fiscal analizat executarea de îndată a acestuia ar putea produce o pagubă în patrimoniul reclamantei, mai ales că iminența producerii acestui prejudiciu se datorează existenței în derulare a unui număr considerabil de obligații față de terți contând în angajarea unor credite pe termen lung, linii de credit și leasing (f. 7-17; 34-35).
Or, așa cum s-a arătat în jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limite rezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate în cauză.
Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, ar destabiliza justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte valabile și interesul contribuabilului - societate comercială - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul afectat comerțului fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul legalității și care nu are la îndemână o cale eficace de a întoarce executarea primind o reparație integrală, justă și echitabilă față de prejudiciul încercat.
Din această perspectivă, Curtea urmează să rețină că recursul formulat în cauză nu este fondat, sens în care întemeiat pe dispozițiile art. 14 și art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 215 C.pr.fisc. se va respinge ca atare.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 4295 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...)/a1 al T.ui M., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 septembrie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
R.-R. D.
JUDECĂTOR,
L. U.
JUDECĂTOR,
D. M.
G., M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. S. O.
| ← Decizia civilă nr. 5179/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
