Decizia civilă nr. 2105/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 2105
Ședința publică din 17 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTORI: D. P. A. A. I.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de S. C. împotriva Sentinței civile nr.3826 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. T. L., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă apărătorul recurentului, av. D. M. Contra cu împuternicire avocațială aflată la fila 22 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
43 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, D. M. în nume propriu și pentru AFP T. L. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.3 pct. 3 C.pr. civilă și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul intimatului care la rândul său depune contractul de asistență judiciară, notă de cheltuieli, însoțită de bon fiscal. Instanța solicită reprezentantului părții litigante să precizeze, în raport de petitele 1 și 2 și de creanța preluată de la H. A., cine este titularul dreptului de a solicita restituirea taxei.
Reprezentantul intimatului arată că instanța de fond a considerat că reclamantul are calitate procesuală activă rezultată din contractul de cesiune de creanță, astfel că excepția, invocată la instanța de fond este neîntemeiată. Acest contract de cesiune de creanță vizează o chitanță cu caracter fiscal, fiind îndeplinită procedura publicității.
Se mai relevă că deși ne aflăm în prezența unei creanțe fiscale nu există motive de nulitate a creanței, a fost notificat titularul creanței și i s-a adus la cunoștință, neexistând astfel motive de nulitate. Sub aspectul fondului suntem în prezența restituirii unei taxe și nu se poate vorbi de o nulitate absolută cel mult de o nulitate relativă, sub aspect de excepție. A. cesiune este legală și temeinică. Întrucât nu au fost formulate critici, calitatea procesuală activă a recurentei a intrat în puterea de lucru judecat, neputând înrăutății starea juridică a recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea recursului formulat, în principal modificarea sentinței recurate, deși motivele de recurs vizează casarea hotărârii, înțelege să susțină modificarea sentinței recurate. În susținere se arată că invocarea neîndeplinirii procedurii prealabile este neîntemeiată ; recursul fiind motivat premergător pronunțării CJUE în cauza T. vs. R.. Deși această hotărâre nu are efectobligatoriu ulterior, toate normele ulterioare și toate argumentele sunt valabile, aceste argumente trebuie avute în vedere. Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3826 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. împotriva pârâtelor A. F. P. T. L., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M., având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cesiunea de creanță au fost depusă 4 contracte de cesiune: 33/(...),
66/(...), 49/(...) și 3/(...).
Contractele de mai sus nu cesionează creanță propriu zisă, deoarece aceasta nu a fost stabilită încă, cesionează doar dreptul de a acționa în vederea stabilirii și apoi a recuperării sumelor plătite cu titlu de taxă pe poluare. O astfel de cesiune care îmbracă și caracterul unui mandat dat reclamantului nu este contrară nici unei dispoziții legale. Cu alte cuvinte, tribunalul a apreciat excepția lipsei de calitate a reclamantului ca nefiind întemeiată.
Cu privire la tardivitatea demersului făcut în fața organelor administrativ jurisdicționale, tribunalul a constatat că această excepție a fost corect reținută de către B. pentru soluționarea contestațiilor din cadrul D. M..
Susținerea reclamantului, în sensul că dată fiind încălcarea legislației comunitare nu trebuie ținut cont de termenele procesuale prevăzute de art. 207 (1) din OG 92/2003 nu este întemeiată.
T. a considerat că fiecare stat membru al U. E. are dreptul să stabilească condițiile în care cetățenii ei își pot asigura accesul la justiție, instituind norme de drept procesual de la care nu se poate deroga.
Având în vedere cele de mai sus, instanța de fond a apreciat că este dispensată în analiza condițiilor de admisibilitate pe fond a cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul S. C. a declarat recurs, solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii sale, cu consecința anulării următoarelor acte administrativ-fiscale: decizia nr. 281/(...) emisă de AFP T. L., deciziei nr.185/(...) emisă de B. pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul D. M. și obligarea A. T. L. la restituirea taxei pe poluare în sumă de 5498 lei cu dobânzi legale; decizia nr. 1004/(...) emisă de AFP T. L. și D. nr.183/(...) emisă de B. pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul D. M., obligarea A. T. L. la restituirea taxei pe poluare în sumă de 2671 lei cu dobânzi legale; decizia nr. 1516/(...) emisă de AFP T. L. și decizia nr.176/(...) emisă de B. pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul D. M., obligarea A. T. L. la restituirea taxei pe poluare în sumă de 1774 lei cu dobânzi legale; decizia nr. 1759/(...) emisă de AFP T. L. și D. nr.220/(...) emisă de B. pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul D. M., obligarea A. T. L. la restituirea taxei pe poluare în sumă de 2671 lei cu dobânzi legale, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 5 și art. 3041 C.pr.civ., reclamantul a susținut că, în principal se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece aceasta nu a cercetat fondul cauzei și în mod greșit a admis excepția tardivității, în condițiile în care această excepție nu a fost pusă în discuția părților și astfel, fiind în situația de a nu putea formula apărări și de a depune dovezile privind îndeplinirea procedurii contestării în termenul legal a deciziilor de calcul a taxelor de poluare. Din această perspectivă, reclamantul a arătat că decizia nr. 1759/(...) a fost contestată la data de (...), decizia nr. 1516/(...) la data de (...), iar decizia nr. 1004/(...) a fost contestată la data de (...). În ceea ce privește decizia nr. 281/(...), reclamantul arată căaceasta a fost depusă din eroare la A. B. M., iar după restituirea acesteia de către acest organ fiscal, a formulat o nouă contestație la A., situație în care apreciază că atâta timp cât contestația a fost depusă inițial în termen, chiar și la o instituție necompetentă, ea trebuie considerată a fi făcută în termenul legal, cu atât mai mult cu cât soluționarea revenea D. M.. Cu toate acestea, reclamantul invocă excepția de nelegalitate a deciziei nr. 281/(...), în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu consecința anulării acesteia și restituirea taxei de poluare achitată. Pe fondul cauzei, reclamantul a invocat nelegalitatea taxei de poluare instituită de O. nr. 5. cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, prioritară față de dreptul național. Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul C.E., care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență și prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurg din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului. În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispoziții art. 148 alin. 2 din Constituția R., cât și Legea nr. 157/2008 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Reclamantul este cesionarul unor creanțe, conform contractelor de cesiune de creanță depuse la dosarul cauzei, constând în restituirea taxei de poluare în valoare de 5.498 lei, 2.671 lei, 2.671 și 1.774 lei, achitate prin chitanțele T. nr. 1055487 din (...), seria T. nr. 1078030/(...), seria T. nr. 1078782/(...) și chitanța seria T. nr. 1078331/(...) pentru mai multe autovehicule second-hand achiziționate din spațiul U. E.. Prin cererile înregistrate la pârâta A. T. L., reclamantul a solicitat restituirea taxelor pe poluare achitate și stabilite prin deciziile de calcul a taxei de poluare, dar prin deciziile emise de către D. M. - B. soluționarea contestațiilor s-au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de reclamant. Instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului recurent deoarece acesta are calitatea de cesionar al drepturilor de restituire a taxei de poluare, iar raportul de drept fiscal în baza căruia se cere restituirea taxei de poluare nu are un caracter ,,intuitu personae,,. Dreptul la restituirea taxei de poluare este un drept patrimonial care poate fi cesionat în baza raporturilor dintre contractanți, mai ales în condițiile în care dreptul la restituirea taxei se înscrie într-o jurisprudență constantă a instanțelor după pronunțarea deciziei de către C. în cauza T. împotriva R.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie însă enunțată starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecatii si plecând de aspectele concrete ale speței trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul comunitar. Referitor la excepția inadmisibilității, derivată din neexercitarea de către reclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, excepție invocată in fața instanței de fond și apreciată ca fiind întemeiată de către prima instanță, în opinia redactorului acestei decizii, aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având caobiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O. 5. are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea R. la U. E., taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de R. prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva R., reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a U. E., judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. O. apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R., actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a U. E., așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis. Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură F. este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, a ce a stă p roce d u ra nu ma i e ste p rivită d e că tre o rg a nu l fisca l ca o mo d alita te în sp rijin u l con trib u ab ilu lui p rin ca re s e o fe ră șan sa a d ministraț iei să -și revo ce a ctu l a d ministrat iv fisca l n e leg a l to ta l sau p a rția l ci e ste invo cată ca o b a rie ră în ca lea rest itu irii u n e i ta xe p e rcep u tă cu î n că lcarea d reptu lui comu n ita r, ta xă ca re a r tre b u ie restitu ită d in o ficiu d e către o rga n ul a d ministraț iei ca re a pe rcep u t -o subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R.. Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție alautorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumelor în litigiu a avut loc sub imperiul ultimei forme a taxei pe poluare, în anul 2010. Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțării prezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., exact varianta taxei analizată în cazul concret dedus judecății. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aferentă anului 2010 în materia taxei de poluare aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială, avută în vedere de către C. la pronunțarea deciziei în speța T.. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este pe deplin valid și aplicabil și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Pentru toate aceste considerente, întemeiate pe dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 304 alin. 1 punctul 9 C.pr.civ. si art. 312 C.proc.civ., instanța va admite recursul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 3.826 din 13 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în judecată împotriva A. F. P. T.L., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B. și, în consecință, va dispune restituirea taxelor în cuantum de 5.498 lei, 2.671 lei 2.671 lei și 1.774 lei, cu dobânda legală în materie civilă de la data plății și până la restituirea efectivă, pentru repararea integrală a prejudiciului. În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâtele, căzute în pretenții, vor fi obligate să plătească reclamantului suma de 1449,6 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul S. C. împotriva sentinței civile nr. 3.826 din 13 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată împotriva A. F. P. T.L., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. B. și, în consecință, dispune restituirea taxelor în cuantum de 5.498 lei, 2.671 lei 2.671 lei și 1.774 lei, achitate prin chitanțele T. nr. 1055487 din (...), seria T. nr. 1078030/(...), seria T. nr. 1078782/(...) și chitanța seria T. nr. 1078331/(...), cu dobânda legală în materie civilă de la data plății și până la restituirea efectivă. Obligă pârâtele la plata sumei de 1449,6 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. G., M. ȚAR R ed.A.A.I. Dact.H.C./3 ex./(...) Jud.fond: St.S.;
| ← Decizia civilă nr. 6044/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 589/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
