Decizia civilă nr. 2106/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2106
Ședința publică din 17 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTORI: D. P. A. A. I.
GREFIER :M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele A. F. P. A M. C. N. și A. F. P. A M. T. și reclamantul P. G. T. împotriva Sentinței civilă nr. 4435 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate de către pârâte sunt scutite de plata taxelor de timbru, iar recursul promovat de către reclamant este timbrat cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea A. F. P. C. - un script.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.3 pct.3 C.pr. civilă și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța constată că în cauză sunt formulate 3 recursuri, unul promovat de către reclamant, unul promovat de către A. F. P. C. N. și unul promovat de către A. F. P. T.
În ceea ce privește recursul promovat de către A. F. P. T., Curtea constată că din dispozitivul hotărârii recurate acțiunea față de această parte litigantă a fost respinsă în totalitate.
Motiv pentru care, din oficiu invocă excepția lipsei de interes a A. F. P. T., în promovarea recursului și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții, în raport de recursul formulat de pârâtă.
Iar în ceea ce privește celelalte două recursuri formulate de către reclamant și pârâta A. F. P. C. N. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4435 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. C.-N. și s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de ambele pârâte.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea reclamantului P. G. T., împotriva pârâtelor A. F. P. C. N., și A. F. P. A M. T., în consecință a fost obligată pârâta A. M. C.-N. să restituie reclamantului suma de 4.444,65 lei cu titlu de diferență taxă primă înmatriculare.
S-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente în conformitate cu prevederile art. 124 Cod procedură fiscală și s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei A. F. P. a M. T.
Prealabil analizei fondului pricinii, tribunalul a analizat excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinări și le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente :
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta de rândul 1 a fost respinsă deoarece competența teritorială este determinată de sediul organului fiscal în contul căruia a intrat suma a cărei restituire se solicită.
În speță această sumă intrând în contul pârâtei de rândul 1 care are sediul în C.-
N. și în contul căreia a fost achitată suma cu titlu de taxă de primă înmatriculare, competența aparține Tribunalului C..
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de ambele pârâte prin întâmpinări și întemeiată în drept pe aceleași dispoziții legale-art. 205 și următoarele din OG nr.
92/2003 republicată și modificată, a fost, de asemenea, respinsă deoarece obiectul juridic dedus judecății nu îl constituie anularea unui act administrativ fiscal care să impună această procedură prealabilă.
Din aceste considerente, excepțiile invocate de ambele pârâte prin întâmpinări au fost respinse ca nefondate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că pârâta A. F. P. a M. C.-N. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f.45, dosar fond, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Reclamantul P. G. T. a cumpărat un autoturism marca VOLKSWAGEN GOLF înmatriculat în Germania, iar pentru înmatricularea acestuia în R. a fost obligat să plătească la A. F. P. C. N. suma de 6.286, 65 lei, sumă pe care a achitat-o cu chitanța seria TS nr. 2247985 din data de (...).
Ulterior i s-a restituit o parte din sumă în temeiul OUG nr. 5., respectiv suma de
1.842 lei rămânând un rest neachitat în sumă de 4.444, 65 lei, pe care apreciind-o nelegală s-a adresat cu plângere prealabilă la A. F. P. a M. C. N., iar urmare refuzului de restituire s-a adresat instanței.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la
1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din acestedispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E..
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ar fi într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea formulată, în sensul că a dispus obligarea pârâtei de rândul 1 să restituie reclamantului suma de 4.444, 65 lei cu titlu de diferență taxă primă înmatriculare.
Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente în conformitate cu prevederile art. 124 Cod procedură fiscală a fost respins de tribunal pentru următoarele considerente :
Este de principiu că potrivit disp. art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot așa, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai așa se poate realiza o just reparație a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv O. nr.9/2000 - art.2, art.3 alin.1 și 3 astfel încât tribunalul a apreciat că temeiul de drept invocat de reclamant - art.124 C.pr.fiscală nu este incident speței.
Acțiunea reclamantului împotriva pârâtei de rândul 2 a fost respinsă pentru lipsa unei identități între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și cel chemat în judecată în calitate de pârât.
Din considerentele expuse, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamantul P. G. T. și pârâtele A. F. P. A M. T. și A. F. P. A M. C.-N.
În recursul reclamantului P. G. T. se solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în ceea ce privește dobânda legală, admiterea capătului de cerere privind obligația accesorie, cu consecința obligării pârâtei A. T. la plata dobânzii legale de la data achitării sumei nedatorate și până la plata efectivă a diferenței de taxă de primă înmatriculare.
În recursul pârâtei A. F. P. A M. T. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6,7 și 9 și art. 3041 Cod procedură civilă. În motivarea recursului, pârâta a arătat că în instanța de fond ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului deoarece suma de 4.444,65 lei pentru care tribunalul a dispus restituirea a fost stabilită prin decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 23.991/(...) emisă de A. T., iar mai apoi, reclamantul a beneficiat de restituirea sumei de 1.842 lei în conformitate cu art. 11 din O. nr. 5., iar pentru suma de 4.092 lei a fost emisă decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 28.991/(...), astfel încât instanța a dispus, de fapt, restituirea unei taxe de poluare și nu a unei taxe de primă înmatriculare cum s-a reținut. Mai mult, inadmisibilitatea acțiunii este susținută și de faptul că decizia nr. (...) emisă pentru suma de 4.092 lei nu a fost contestată de reclamant, care avea obligația de a urma procedura prev. de C. VI din Normele metodologice de aplicare a O. nr. 5. aprobate prin H. nr. 6., dispoziții ce nu contravin prevederilor tratatelor europene. În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat și dispozițiile art. 90 din T.ul C.E., care interzic măsurile protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut dezavantajos economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În raport de cele de mai sus, pârâta a concluzionat că taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale U., ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, bazându-se pe principiul „. plătește"; acceptat la nivelul U. Pârâta A. F. P. C.-N. prin recursul său a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterii excepțiilor invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive a A. C.-N., și inadmisibilitatea acțiunii, în temeiul art. 3041 C.pr.civ. Referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâta apreciază că aceasta în mod greșit a fost respinsă de către tribunal, deoarece taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată la A. T., reclamantul are domiciliul în această localitate, iar în acțiunea sa introductivă a precizat faptul că a fost obligat să plătească acestui organ fiscal taxa de primă înmatriculare, situație în care, în conformitate cu art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 și C. I pct. 2 din O.M.F.P. nr. 1899/2004, instituția competentă să-i restituie reclamantului taxa solicitată este A.T., motiv pentru care între A. C.-N. și reclamant nu există nici un raport juridic. În al doilea rând, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă deoarece acesta nu a parcurs procedura prealabilă prev. de art. 7 din L. nr. 554/2004 și de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, refuzul de restituire a taxei fiindu-i dat de A. T. prin adresa nr. 14823/(...). Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, deoarece acesta nu a depus la dosar nici un act din care să rezulte că autovehiculul pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare ar fi înmatriculat anterior în vreun stat membru al U., astfel încât art. 90 din T.ul C.E. nu este aplicabil în speță. Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Referitor la recursul reclamantului P. G. T., Curtea învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,15 lei. În temeiul dispozițiilor art. 19 din L. nr. 146/1997 recurentul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997. Prin art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că reclamantul-recurent nu s- a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f. 11), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat. Cu privire la recursul declarat de către A. F. P. T., instanța reține că prin sentința civilă nr. 4435/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către pârâte. Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei A. F. P. A M. T. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte. În consecință, rezultă într-o manieră lipsită de echivoc faptul că sentința recurată este pe deplin favorabilă pârâtei recurente AFP T. care nu are nici un interes procesual legitim, născut și actual de a formula și susține o cale de atac împotriva acestei sentințe. Soluția este pe deplin favorabilă, astfel că pârâta nu a căzut în pretenții, condiția esențială care ar justifica interesul necesar promovării unei căi de atac. Pentru toate aceste considerente, instanța va admite conform dispozitivului excepția lipsei de interes pusă în discuție din oficiu și în consecință în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. va respinge cu această motivare recursul declarat de A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 4.435 din 17 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o va menține în întregime. Cu privire la recursul declarat de către A. F. P. C., instanța reține următoarele: A. F. P. C.-N. are calitate procesual pasivă în cazul concret analizat deoarece taxa de primă înmatriculare a cărei restituire o solicită reclamantul a fost achitată la T. M. C.-N. (f. 45 dosar fond). Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedităcontrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5. dar, pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Având în vedere faptul că taxa nu a fost percepută în baza unui act administrativ fiscal nu se poate solicita reclamantului să urmeze procedura prealabilă în această materie deoarece ar lipsi complet obiectul unui astfel de demers. N. adresa prin care organul administrativ fiscal comunică refuzul restituirii nu poate avea un astfel de caracter și în consecință nu se poate pune în discuție anularea acestui înscris în cadrul unei proceduri specifice contenciosului administrativ fiscal. Așadar față de cele arătate în baza art. 312 C.pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de D. G. A F. P. C., cu sediul în C.-N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul P. G. T., domiciliat în T., str. Lăcrămioarelor nr. 1, sc. B, et. 4, ap. 19, jud. C.. Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de A. F. P. T., cu sediul în T., P- ța R. nr. 15 B, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 4.435 din 17 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Respinge ca nefondat recursul declarat de D. G. A F. P. C., cu sediul în C.-N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C.. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. GREFIER, M. ȚAR R ed.A.A.I. Dact.H.C./3 ex./(...) Jud.fond:G.G.;
| ← Decizia civilă nr. 4967/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5529/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
