Decizia civilă nr. 2151/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2151
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI : M. H.
M. B.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta I. P. J. M. - S. P. C., R. P. DE C. ȘI Î. V. împotriva Sentinței civile nr.4088 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatul C. P. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Recursul este declarat în termen.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă, OG nr.92/2003 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.4088 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui M. a fost admisă acțiunea reclamantului C. P. în contradictoriu cu I. P. M. - S. P. C. R. P. C. și Î. și în consecință a fost obligată pârâta să înmatriculeze în favoarea reclamantului fără achitarea taxei de poluare autovehiculul marca Opet Vectra cu nr. de identificare W., și la plata cheltuielilor în sumă de 1004 lei. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că Reclamantul a achiziționat autoturismul marca OPEL VECTRA dintr-un stat membru al Uniunii E., respectiv B. Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG nr. 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s- a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de „. de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Prin urmare concluzionează instanța acțiunea va fi admisă. Cu privire la cheltuieli Curtea reține că în cauză este incident art.274 C. nefiind aplicabil art.275 C.. Pe de altă parte între instanța ca apărarea pârâtei, potrivit căreia are obligația înmatriculării vehiculelor cu respectarea actelor normative în vigoare din dreptul intern motiv pentru care nu datorează cheltuieli de judecată, nu poate fi primită. Astfel, relația dintre dreptul comunitar și dreptul național este guvernată de principiul priorității normelor comunitare față de normele naționale contrare. Respectarea și aplicarea principiului revine nu numai instanțelor naționale ci și autorităților administrative. Jurisprudența fostei Curți E. de Justiție a statuat că, pentru a se supune acestei obligații, autoritățile administrative locale trebuie să se abțină, din proprie inițiativă, de la aplicarea prevederilor naționale adoptate de autoritățilecentrale, dacă încalcă dreptul comunitar (103/88, Fratelli Costanzo SpA c. Comune di Milano -1989). În concluzie, culpa procesuală a pârâtei constă în faptul că, deși a fost pusă în întârziere, nu a admis direct cererea de înmatriculare a autovehiculului fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta arătând că susținerile instanței cu privire la cheltuieli sunt greșite întrucât rolul instanței este de a pune în executare actele Guvernului nu de a abține din proprie inițiativă de la aplicare atât timp cât există un act normativ în vigoare care impune instituției o anumită conduită. Pe de altă parte se arată că reținerea instanței privind art.275 este greșită deoarece în această materie nu operează punerea în întârziere ci procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004. Ori pentru a se putea reține culpa procesuală actul administrativ emis de autoritatea publică trebuie să prezinte un refuz justificat de soluționare a cererii petentului în accepțiunea art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004. Astfel având în vedere că în conformitate cu prevederile art.5 din OUG nr.5., cu modificările și completările ulterioare, dovada plății taxei de poluare trebuie prezentată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și solicitantul face dovada că se încadrează în una din situațiile de exceptare de la plata acestei taxe refuzul de înmatriculare fără prezentarea dovezii plății acestei taxe nu poate fi considerat un refuz nejustificat. Analizând argumentele aduse de recurentă în raport de normele juridice incidente, de art.304 C., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii recurate. În acest sens se are în vedere că potrivit principiilor instituite de art.274 C. acordarea cheltuielilor se justifică în contextul culpei. În condițiile în care demersul în fața instanței a fost generat de refuzul de a fi proceda la înmatriculare nu se poate reține o lipsă a culpei. Legat de aceasta se susține de recurentă că avea obligația de a respecta normele de drept intern în vigoare respectiv doar de a verifica existența dovezii plății taxei de poluare și nu era obligată să înlăture neconcordanța normei. Susținerea nu poate fi reținută în considerarea lipsei culpei deoarece în condițiile în care nu avea abilitatea de a înlătura neconcordanța avea în același timp obligația în contextul reglementărilor în materie de petiții de a înainta sesizarea organului competent în speță organelor fiscale sau a îndrepta petiționarul către organele abilitate. Ori recurenta nu a procedat ca atare rezumându-se prin răspuns a spune că nu este de competență și că o eventuală scutire nu se încadrează în excepțiile prevăzute de OG nr.5.. Ca atare în condițiile în care nu a îndreptat petiționarul către organele abilitate nu a înaintat sesizarea acestora nu se poate retine lipsa culpei și respectiv de a incidență a art.275 C.. Așadar față de cele arătate în mod corect prima instanță a reținut aplicarea dispozițiilor C. Prin urmare în baza art.312 C. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va respinge recursul declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de I. P. J. M.- S. P. C. R. P. C. și Î. a V. împotriva sentinței civile nr.4088 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. G. M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. (...) Jud.fond.S. A.
| ← Decizia civilă nr. 6024/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 71/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
