Sentința civilă nr. 232/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 232/2011
Ședința publică din data de 11 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. K. L. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., având ca obiect anularea hotărârii nr. 27855 din (...) emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat S. L. J. pentru reclamantă și martora Z. E., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei solicită înlocuirea martorului C. A., care a decedat, cu martora POP A.
Curtea, după deliberare încuviințează cererea de înlocuire a martorului C. A. cu martora POP A. și a procedat la audierea martorilor Z. E. și POP A., sub prestare de jurământ a căror declarații s-au atașat la dosarul cauzei la filele (43-46).
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei atacate și constatarea calității de refugiat a reclamantei, fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că a demonstrat cu înscrisurile existente la dosar și depozițiile martorilor că reclamanta a fost refugiată în C. și că nu s-au putut întoarce în Zlatna. Mai mult, se arată că și din certificatul de naștere reiese că reclamanta s-a născut în refugiu.
C U R T E A
Reclamanta B. K. L. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de (...) promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 27885 din data de (...) emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza L. nr. 1..
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de L. nr. 1..
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile L. nr. 1. întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la V.
Pârâta C. J. DE P. C. prin înscrisul de înaintare a documentelor care au stat la baza emiterii actului contestat a menționat că nu s-areușit încadrarea în situațiile enumerate de legiuitor.
Probatoriul administrat în cauză cu respectarea principiului nemijlocirii relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) înregistrată sub nr. 24624 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul L. nr. 1. depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public.
Pârâta prin hotărârea nr. 27885 din (...) urmare examinării cererii înregistrate sub nr. 24624/2009 analizând actele de stare civilă , adeverințele eliberate de A. N. sub nr. C/843/A din (...) și declarațiile autentificate a doi martori a respins cererea reținând că au fost prezentate date contradictorii în dovedirea calității de beneficiar.
Analiza prevederilor art. 1 din L. nr. 1. relevă că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Condițiile pentru acordarea drepturilor instituite în cuprinsul L. nr. 1. privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri sunt așadar enumerate în textul legal enunțat și impun ca persoana respectivă să fie cetățean român fără a se face vreo distincție în raport de etnia acesteia , ca persoana să fi suferit persecuții etnice provenind de la autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie
1945.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin H. din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva României a reamintit: Convenția nu impune statelor contractante nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau prejudiciile cauzate înainte de a ratifica Convenția însă Cu toate acestea, dacă statele decid mai întâi să adopte legi pentru a despăgubi victimele nedreptăților comise în trecut, acestea trebuie să fie puse în practică cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați. În această privință trebuie subliniat că incertitudinea, indiferent dacă este legislativă, administrativă sau jurisdicțională, este un factor important care trebuie luat în calcul pentru a aprecia conduita statului (a se vedea, mutatis mutandis, Broniowski împotriva
Poloniei [GC], nr. 31443/96, paragraful 151, CEDO 2004-V și Păduraruîmpotriva României, nr. 63252/00, paragraful 92, CEDO 2005-... (extrase)).
Legiuitorul în cuprinsul textului de lege indicat anterior a determinat în mod distinct persoanele cere pot fi beneficiarele dispozițiilor legale enunțate respectiv persoana care a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Reclamanta s-a prevalat de împrejurarea că s-a născut în refugiul părinților , actele sale relevând că a fost născută în C. , teritoriu aparținând Ungariei , la data nașterii sale , deși domiciliul legal al părinților săi , respectiv al tatălui , era în Cărpiniș , jud Alba , astfel că situația sa a apreciat-o ca fiind sun incidența prevederilor art 1 lit c .
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite de dispozițiile art. 129 alin
5 Cod procedură civilă a pus în discuție necesitatea audierii nemijlocite de către instanță a martorilor a căror declarații autentificate de către notarul public au fost prezentate în probațiune în procedura urmată în fața comisiei pentru aplicarea prevederilor L. nr. 1.iar în ședința publică din (...) s-a procedat la audierea martorilor Z. E. și POP A., sub prestare de jurământ .
Declarațiile martirilor audiați , atașate la dosarul cauzei la filele (43-46) au relevat aceeași stare de fapt invocată și de reclamantă , tatăl său s-a căsătorit în C. , în anul 1941 , unde a absolvit și Facultatea de drept.
Din căsătoria menționată la data de (...) s-a născut reclamanta , naștere care apreciază aceasta s-a produs în refugiu . .
Prima din condițiile ce rezultă din textul de lege invocat este aceea a existenței persecuțiilor etnice care să fi determinat strămutarea voluntară .
Reclamanta a relevat, iar martorii audiați au confirmat , că motivul prezenței tatălui reclamantei în C. era efectuarea studiilor, astfel că nu se poate reține că acesta a părăsit domiciliul datorită persecuțiilor etnice , și de altfel nu s-a realizat această schimbare după semnarea dictatului .
Înalta Curte de Casație și Justiție , în practica s-a constantă a reținut că nu pot fi circumscrise sferei de acoperire a dispozițiilor art 1 litc nici situațiile în care motivul părăsirii domiciliului era doar situația de război ,respectiv împrejurarea că linia frontului se afla într-o anumită localitate în lipsa persecuțiilor etnice și nici motivele economice .
Existența unor persecuții etnice exercitate de autoritățile regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 este în concluzie o condiție esențială iar refuzul autorităților de a permite părăsirea teritoriului nu poate fi încadrat în această categorie .
Pentru a putea fi considerată refugiu perioada indicată de persoanele care susțin că au fost strămutate , la sfârșitul perioadei stabilită de legiuitor , de la
6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, trebuia să i se pună capăt prin întoarcerea în localitatea de domiciliu, ori așa cum au relevat martorii familia reclamantei a locuit în continuare la C., întregirea familiei realizându-se prin mutarea în același oraș și a bunicului patern .
Așadar nici condiția existenței unei perioade determinate în intervalul de referință nu este îndeplinită întrucât după încetarea presupuselor persecuții nu s-a procedat la întoarcerea la un domiciliu afirmat ca fiind în zona neocupată .
Intenția afirmată și confirmată de corespondența dintre părți nu a fost materializată prin cereri adresate autorităților care să manifeste refuzul explicit și nici nu a devenit realitate la epuizarea perioadei de referință , (...) astfel că aceste simple intenții nu pot califica prezența părinților reclamantei în C. ca fiind una contrară voinței acestora .
Probatoriul administrat nu a confirmat îndeplinirea nici unei dintre condițiile instituite de legiuitor pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1. respectiv faptul că reclamanta sau părinții acesteia , deși cetățean român ar fi fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de unul din regimurile instaurate în intervalul 6 septembrie 1940-6 martie 1945.
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra netemeiniciei acțiunii formulată de reclamantă astfel că apreciind-o ca neîntemeiată în temeiul dispozițiilor art. 18 din L. nr. 554/2004 va respinge acțiunea reclamantei B. K. L. în contencios administrativ împotriva pârâtei C. J. DE P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. K. L. cu domiciliul ales în C.-N. str. N. nr.2, ap.23, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. cu sediul în C.-N. str. G.C. nr.2 jud. C.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F.
Red/dact A .C./M.S.
4EX/(...)
| ← Decizia civilă nr. 1949/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 6024/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
