Sentința civilă nr. 764/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 764/2011
Ședința ta de 21 D. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B. Grefier D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.-G. E. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. N. P. R. P. și C. C. P. S. D., având ca obiect - despăgubire în baza L. nr. 2..
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la (...), înregistrată sub nr. (...), pe rolul T. C., reclamanta B.-G. E., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. N. P. R. P. și C. C. P. S. D., s-a solicitat
1. Sa fie obligati paratii la plata sumei de 162.500 E., echivalentul a
682.500 Ron la cursul de 4,2 ron/euro la data de 20 iulie 2011, reprezentand contravaloarea despagubirilor, a dobanzilor ce curg si a majorarilor, de la data ramanerii definitive a hotararilor si pana la plata efectiva, pentru imobilul de pe strada A. nr. 44, in suprafata de 650 mp, imobil preluat abuziv de catre S. R.
2. Cu cheltuieli de judecata, in caz de opunere.
În motivare s-a arătat că:
Prin Notificarea nr. 1. din data de (...) a Biroului Executorului
Judecatoresc Cimpean Mihai R. reclamanta a solicitat restituirea in natura sau oferta la despagubire pentru imobilul de pe strada A. nr.44 cu suprafata de 650 mp inscris in CF nr. 21582. cu nr. TOPO 21585/23.
Ca raspuns la notificare se emit doua dispozitii ale primarului: Dispozitia nr. 1377/7 aprilie 2003 si Dispozitia 1189/17 mai 2005, prin ambele respingandu-se cererea de restituire in natura, aceasta nefiind posibila, imobilele aflandu-se in zona sistematizata, si se face oferta de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent.
La data de 28 noiembrie 2005 formulează o noua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului de pe strada A. nr. 44, cerere adresata P. M. C.-N., in baza legii 2.. Ca raspuns la aceasta cerere, i se comunica faptul ca dosarul a fost inaintat Comisiei Centrale pentru S. D., comisie ce functioneaza pe langa A.
Prin urmare dosarul a fost inaintat A. si Comisiei Centrale pentru plata despagubirilor, dar plata efectiva a despagubirilor nu s-a facut.
Apreciază ca in cauza procedura instituita prin T. VII din legea 2. si HG
890/2005 nu garanteaza reclamantei plata efectiva a despagubirilor intr-un timp rezonabil, iar potrivit hotararii CEDO "R. c. RO" din 2 iulie 2006, F. P. nu functioneaza de o maniera susceptibil a de a conduce la acordarea efectiva aunei indemnizatii datorate de stat reclamantei pentru preluarea abuziva a imobilelor aratate mai sus.
In vederea stabilirii valorii de piata, actuale a despagubirilor solicita efectuarea unei expertize de evaluare de catre un expert A.
Prin sentința civilă nr. 832 din (...), Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii și a declinat competența în favoarea Curții de A. C., constatând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile dreptului comun, ci cele ale T. VII din L. nr. 2., statuări care au fost confirmate de către reclamantă în fața Curții, care, la termenul din (...), a relevat că acestea sunt temeiurile legale în baza cărora solicită să îi fie analizată cererea.
Pe rolul acestei instanțe, cererea a fost înregistrată sub nr. de mai sus, la
(...).
Pârâții au depus la dosarul cauzei întâmpinări, prin care solicitarespingerea acțiunii, înțelegând să invoce excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant al M. F. P. pentru S. Român, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. P. S. D., a prematurității și a inadmisibilității cereri.
Analizând demersul reclamantei, prin prisma incidentelor proceduraleinvocate de către pârâți, Curtea constată următoarele:
In esență, reclamanta solicită, in contradictoriu cu S. Roman prin M. F. P., A. N. P. R. P. si C. C. P. P. D., obligarea acestora la plata sumei de 162.500 E. echivalentul a 682.500 Ron, reprezentand contravaloarea despagubirilor, a dobanzilor ce curg si a majorarilor de la data ramanerii definitive a hotărârilor si pana la plata efectiva, pentru imobilul de pe strada A., nr. 44, in suprafata de
650 mp, imobil ce a trecut in proprietatea S.ui Roman prin D. de expropriere din
1974.
În motivare s-a arătat că prin notificarea nr. 1. din data de (...) a Biroului Executorului Judecatoresc Cimpean Mihai R., reclamanta a solicitat restituirea in natura sau oferta la despagubire pentru imobilul de pe strada A. nr.44 cu suprafata de 650 mp inscris in CF nr. 21582. cu nr. top. 21585/23.
Ca raspuns la notificare se emit doua dispozitii ale primarului: Dispozitia nr. 1377/7 aprilie 2003 si Dispozitia 1189/17 mai 2005, prin ambele respingandu-se cererea de restituire in natura, aceasta nefiind posibila, imobilele aflându-se in zona sistematizata, si se face oferta de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent.
S-a mai relevat, conform explicaților date instanței în ședința publică din (...), că întrucât aceste două dispoziții vizau doar cota de ¾ parte din imobil, cuvenit reclamantei în calitate de fiică a fostului proprietar tabular, la data de
28 noiembrie 2005, a formulat o noua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra imobilului de pe strada A. nr. 44, cerere adresata P. M. C.-N., in baza legii 2., pentru cota ce i-a revenit mamei sale. Ca răspuns la aceasta cerere, i se comunica faptul ca dosarul a fost inaintat Comisiei Centrale pentru S. D., comisie ce functioneaza pe langa A.
În cadrul procedurii administrative reglementate prin T. VII al L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în condițiile O. nr. 8., a fost emisă decizia nr. 8098/(...) a Comisiei Centrale pentru S. D., prin care s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei, pentru suma de 259.289,9 lei, aferentă cotei de ¾ parte din imobil.
În baza procedurii privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamanta, în calitate de titular a formulat cererea de opțiune nr. 19720/(...), prin care a solicitat emiterea titlului de plată pentru suma de 259.289,90 lei.
Fiindu-i solicitate de către Curte explicații cu privire la diferența dintre acest cuantum și cel ce face obiectul prezentei acțiuni, reclamanta a relevat că aceasta este aferentă cotei care i-a revenit mamei sale, a cărei unică succesoareeste, dar cu privire nu a fost finalizată, până în prezent, procedura prevăzută de
L. nr. 1., în sensul în care nu s-a emis vreo dispoziție a primarului prin care să-i fie recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin raportare la cele mai sus redate, Curtea apreciază că sunt întemeiate excepțiile invocate de pârâți, care vor fi admise, cu consecința respingerii acțiunii, cu luarea în considerare, în primul rând, a faptului că, în astfel de litigii, derulate sub imperiul titlului VII al legii nr. 2., M. F. P. nu are calitatea de reprezentant pentru S. R.
Astfel, prin lege specială, S. Roman si-a ales un alt reprezentant, în persoana Comisiei Centrale pentru S. D. constituită În subordinea Cancelariei Primului-Ministru, si a Autorității Naționale pentru R. P.
De altfel, potrivit art. 25 din D. nr. 31/1954, statul este persoana juridica in raporturile in care participa nemijlocit, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligații. El participa in astfel de raporturi prin M. F. P., afara de cazurile in care legea stabileste anume alte organe in acest scop. In cazul de fata, au fost stabilite alte organe, respectiv cele mai sus amintite, prevăzute in T. VII din L. nr. 2..
A. N. pentru R. P. este cea care coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării legii nr. 2., incluzând emiterea titlurilor de plată, a titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
Având în vedere aceste aspecte, precum și împrejurarea că, în speță, a fost emis titlul de despăgubire pe numele reclamantei, Curtea apreciază că pârâta C.
și-a îndeplinit atribuțiile stabilite de legiuitor în sarcina sa, prin aplicarea prev. art. 13 alin. 1 lit. a din T. VII al L. nr. 2., astfel încât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Singura instituție care este competentă să emită titlurile de plată și să acorde despăgubirile este A., în acest sens fiind înființată, în subordinea sa, conform art. 14 indice 1 din același act normativ, D. pentru Acordarea D. în
Numerar.
Este întemeiată și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta A., Curtea constatând că L. nr. 2. este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entităti diferite, cu atributii și responsabilități clar stabilite de lege. P. emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune și termenul de 15 de zile de la data existenței disponibilităților financiare, după ce, în prealabil, a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de C. C. pentru S. D.
În acest sens, relevante sunt prevederile art. 18 indice 2 pct. 1 lit. a din H.G. nr. 128/2008 și art. 18 indice 2 lit. a, din T. VII al L. 2., cu modificările și completările aduse prin O. 8., potrivit cărora „emiterea unui titlu de plată și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoanele îndreptătite se va dispune în ordinea depunerii cererilor de opțiune, în termen de 15 zile de la existenta disponibilităților financiare în contul A.";.
În acest context, se relevă de către pârâtă că cererea de optiune a reclamantei a fost înregistrată cu nr. 19720/(...), iar până în prezent despăgubirile în numerar au fost acordate până la cererea de opțiune înregistrată cu nr. 03967/(...).
Reclamanta susține, în esență, că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, născut ca urmare a recunoașterii îndreptățirii sale la despăgubiri, apreciind și că procedura instituită prin T. VII al legii nu este una care să-i asigure un remediu rapid și eficient.
Ca atare, Curtea este chemată să analizeze dacă refuzul autorității de a proceda la emiterea titlului de plată și la plata efectivă a despăgubirilor este justificat sau nu.
Dreptul de creanță născut prin emiterea D. 8., neatacată, reprezintă o valoare patrimonială și are prin urmare caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art. 1 alin.1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO care nu are caracter revocabil si care îi conferă reclamantei dreptul de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute de exercițiul dreptului de proprietate.
Pornind de la acest considerent, ținând și cont de practica administrativă constantă a emiterii titlurilor de plată doar după parcurgerea procedurilor judiciare, Curtea a apreciat că exercitarea unei acțiuni al cărui obiectiv final îl constituie tocmai recunoașterea și respectarea acestui drept într-un termen rezonabil, prin implicarea tuturor autorităților cu atribuții în domeniul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de L. nr. 2., nu este prematură, doar prin aceea că titlul de plată nu a fost încă emis.
Dar din perspectiva prevederilor art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6.,abordarea diferă..
Art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...) stipulează că pe perioada de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din L. nr. 2. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente, este suspendată ". De asemenea conform alin. 2 și 3 din art. 3 "valorificarea titlurilor de despăgubire emise de C. C. pentru S. D. se va face doar prin conversia lor în acțiuni emise de F. P., corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Dacă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, persoanele îndreptățite la despăgubiri au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu au fost emise de A. N. pentru R. P., pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. P. care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de F. P. vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin.l".
Trebuie lămurit dacă termenul de 2 ani adăugat la durata procedurilor urmate până în prezent de către aceasta prin OUG 6., este sau nu este compatibil cu existența unui remediu rapid și eficient și dacă prin instituirea lui exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean sunt respectate. Dacă este ori nu îndeplinită cerința existenței unui just echilibru.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată de clarificareaunui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...).
Art. 6 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță Convenția). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.pene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" .
Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, CEDO 2002-II și Jantner).
În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, CEDO 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, CEDO 1999-II).
Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, CEDO 2000-I).
În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de C. trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul „justului echilibru";, inerent însuși art.1 din
Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității.
Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de „. publică";.
În mecanismul de protecție instituit de C., acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile C.i.
În plus, noțiunea „. publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupune, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele
„utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi văditlipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie
1986 & 46, seria A nr.98)
Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ).
În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alțiiîmpotriva României Curtea E. a D. omului a reținut următoarele:
„În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911/08 și
13.136/07 & 55, 28 iulie 2009)…
Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită…
În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare….
Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. (Broniowski menționată mai sus, & 182)…
Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri
- inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie „în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale
(Broniowski, menționată mai sus, &186)….
…Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, &
183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO
2007-XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenuaconsecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, P. și P. împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";.
G. a relevat Curții că o serie de probleme dintre cele mai grave au condusla încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate.
Ea a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă la legile în vigoare.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti acestedespăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. G. a precizat că că PIB-ul României pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. S. despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro.
Curtea, hotărând să suspende analiza tuturor cererilor rezultate din aceeașiproblematică generală, pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României a reținut că :"; S. pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus) .Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsurilegislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (Viașu, menționată mai sus, & 83).
În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de C. și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale C.i, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o p er io ad ă mai lung ă ar
pu te a s ă reprez in te, de ase mene a, măsu r i c ap ab ile s ă p ăs tre ze un jus t ech il ibru î n tre in teresele f oștil or propr ie tar i ș i in ter esul gener al al colec tiv ităț ii.
Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asuprabugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform T. VII din L. 2., generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de U. nr. 6., prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către C. C. pentru S. D.
Instanța constată că obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile CEDO, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate acestea, în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui dreptcivil, dar aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența CEDO privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților
și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
În raport de toate aceste considerente instanța apreciază că nu existăneconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care R. este parte, și prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6., intrată în vigoare la data de (...).
Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG.6. s-a urmărit asigurareaunui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte și între stat și populație, pe de altă parte.
P. aceste considerente instanța a va aprecia că suspendarea pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a OUG 6. a procedurii de emitere a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin C. și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
În raport de premisele de fapt și de drept anterior expuse, apreciind că acțiunea exercitată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A. este prematură, va admite excepția prematurității invocată de această parte, în raport de prevederile art. 3 din Ordonanța de U. nr. 6..
Având în vedere că, până la această dată, reclamanta nu a solicitat schimbarea cererii de opțiune din despăgubiri în numerar în despăgubiri în acțiuni, urmează ca D. pentru Acordarea D. în Numerar să emită în favoarea reclamantei un titlu de plată, în ordinea cererilor de opțiune, după încetarea perioadei de suspendare prevăzută de O. nr.6..
Acțiunea reclamantei este și inadmisibilă, în contextul în care a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor sume de bani mai mari decât cele cuprinse în titlul de despăgubire și în care a cerut și contravaloarea dobânzilor și amajorărilor, constatându-se că, pentru această din urmă pretenție, nu există nici un temei legal.
Astfel, în cuprinsul H.G. nr. 128/2008, a L. nr.2., a O. nr.8., a H.G. nr.
1095/2005, nu sunt prevăzute reglementări pentru actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către C. C., de A. - D. pentru Acordarea D. în Numerar, în raport de rata inflației, de cursul E. etc.
Având în vedere că, valorile despăgubirilor acordate reclamantei au fost stabilite în mod definitiv prin titlul de despăgubire, între acest titlu și cel de plată nu pot exista neconcordanțe, A. neavând ca atribuție legală actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de C. C. pentru S. D.
Totodată, în măsura în care pretenția concretă a reclamantei ar fi aceea ca diferența dintre suma stabilită prin titlul de despăgubire și cea solicitată prin acțiune, precum și dobânzile să-i fie achitate pe cale directă, în temeiul unei hotărâri judecătorești, Curtea ia act de faptul că nu este posibilă „ocolirea"; procedurii prevăzute in T. VII din L. nr. 2., din moment ce nici cea întemeiată pe L. nr. 1. nu a fost finalizată, prin emiterea unei dispoziții a primarului pentru această diferență.
Pe de altă parte, luând în considerare și cele statuate de către Curtea E. a
D. O. în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, mai sus citată, apar a fi întemeiate apărările pârâtei conform cărora acordarea de despăgubiri în numerar pe calea unor hotărâri judecătorești care ar îndreptăți viitorii creditori sa încaseze dintr-o dată și nu eșalonat despăgubirile ce li se cuvin, în condițiile in care este de notorietate că veniturile ce se colectează la buget datorita scăderii activităților economice sunt tot mai mici, ar duce la colaps economic.
Ca armare a admiterii excepțiilor, văzând și prev. art. 1,8 și 18 din LCA, acțiunea va fi respinsă, constatându-se că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
Admite excepția lipsei calității de reprezentant al M. F. P. pentru S.
Român.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. P. S. D.
Admite excepția prematurității invocată de pârâta A. N. P. R. P. și a inadmisibilității, invocată de S. Român - prin MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B.-G. E. cu domiciliul în C.-N., str.S., nr.3, ap.10, jud.C. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., S.A., nr.17, sector 5, A. N. P. R. P. cu sediul în B., C. Floreasca, nr.202, sector 1 și C. C. P. S. D. cu sediul în B., C. Floreasca, nr.202, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, GREFIER, M. B. D. C.
Red.M.B./dact.L.C.C.
6 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4699/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 883/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
