Decizia civilă nr. 2154/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 2154
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI: M. H.
M. B.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. B. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civilă nr. 4846 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata SC D. S. B. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă, OG nr.92/2003 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 4846 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins excepția invocată de către pârâte vizând inadmisibilitatea acțiunii și lipsa procedurii prealabile ca neîntemeiate. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC D. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M. și M. M. - A. F. pentru M. și, în consecință: S-a dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.44121/(...) emisă de pârâta A. F. P. B. M. S-a constatat nelegalitatea încasării sumei de 4170 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu OP nr.1 din (...). Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 4170 lei, cu dobânda legală, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei precum și la plata sumei de 1043,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele: Reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al U. E. autovehiculul menționat mai sus pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P. B. M., prin D. nr. 44121 din (...) a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 4170 lei. Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de I. al C. E., nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG NR. 5. modificată, este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită înmatricularea fără plata taxei de poluare. După aderarea R. la U. E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea la (...) a unei proceduri de „. de către C. E., în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, C. consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, C. a motivat declanșarea procedurii infrigement pe următoarele argumente, respectiv criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Din perspectiva celor arătate, tribunalul a considerat că decizia pârâtei privind obligarea reclamantei la plata sumei de taxei de poluare este nelegală, împrejurare ce determină admiterea acțiunii cu consecința anulării actului administrativ, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând, onorariu avocațial taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a judetului M. prin A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul respingerii actiunii reclamantei. În motivare s-a arătat că: Cuantumul si obligatia de plata a taxei pe poluare instituita prin O. nr. 50 / 2008 au fost stabilite prin deciziile de calcul emise de organul fiscal A. F. P. B. M. Prin urmare, actul de impunere intruneste exigentele si trasaturile actului administrativ fiscal in sensul prevazut de art.41 din Codul de P. F. De aici si concluzia ca solutionarea unui conflict in legatura cu decizia de calcul al taxei pe poluare este guvernata de normele procesual fiscale care prevad un termen procedural de 30 de zile pentru contestarea actului de impunere, sub sanctiunea decaderii. Ori reclamanta nu a urmat in termen procedura prevazuta de legea procesual fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei pe poluare, astfel incat legalitatea actului administrativ nu poate fi verificata de catre instanta facand abstractie de neindeplinirea in termen a procedurii prealabile. In concluzie, nedepunerea contestatiei in termen echivaleaza cu lipsa procedurii prealabile, si pe cale de consecinta se impune respingerea actiunii ca inadmisibila. In cazul in care se va mentine sentinta cu privire la celelalte capete de cerere, solicită instanței sa aiba in vedere ca organul fiscal a avut doar atributii in calculul taxei pe poluare, taxa fiind virata in contul A. F. de M. conform Normelor metodologice emise in aplicarea O. nr. 50 / 2008, iar restituirea taxei pe poluare( si dobanda legala) ar trebui sa se faca tot de la bugetul A. F. de M., conform art. 124 alin. 2 Cod P. F. Nu se poate retine vreo culpa procesuala in sarcina organului fiscal, prin urmare nici dobanda legala nici cheltuielile de judecata nu pot fi suportate de organul fiscal. In plus, dobanda legala fiscala pe care o solicita reclamantul nu se circumscrie situatiilor prevazute de art. 117 Cod P. F., astfel incat, nici reclamanta nu a facut plata in temeiul unui titlu de creanta care sa fi avut un termen scadent de plata si care, prin nerespectarea lui sa atraga impunerea de majorari de intarziere. Pe de alta parte, caracterul de creanta decurge din sentinta civila nr. 4393 / (...), pana la aceasta data taxa pe poluare era achitata legal potrivit dispozitiilor O. nr. 50 / 2008. Daca insa instanta de recurs are in vedere acordarea de despagubiri sub forma dobanzii legale, aceasta nu poate fi acordata altfel de cat ca daune - interese prevazute de art. 1088 alin.2 Cod Civil, de la data cererii de chemare in judecata. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ, chemata în garanție a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privința analizei taxei prin prisma art. 90 din Tratatul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, recurenta opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CE relevanta cu privire la înțelesul si întinderea art. 90 din Tratatul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Astfel, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativnațional de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din Tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar. precum transparența. neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că sunt fondate pentruurmătoarele considerente: Reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand, iar în cadrul demersurilor în vederea înmatriculării în România a plătit suma stabilită cu titlu de taxe de poluare. În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care sădescurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). În ceea ce privește critica referitoare la soluția dată de instanța de fond excepției inadmisibilității și lipsei procedurii prealabile, susținerile recurentelor nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). De asemenea, trebuie subliniat faptul că se atacă refuzul nejustificat de restituire, nepunându-se în acest caz problema procedurii prealabile. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, 20 din l.554/2004, Curtea va respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. M.prin A. F. P. A M. B.-M., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr.4846 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. A M. B.-M., A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 4846 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. T. M. H. M. B. G., M. ȚÂR R ed.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./ Jud.fond: S. O.
| ← Sentința civilă nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3323/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
