Decizia civilă nr. 2155/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2155
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTORI : M. H.
M. B.
G.: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. B. M. împotriva Sentinței civilă nr.4856 pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimatul A. A. C. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului - concluzii scrise prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă, OG nr.92/2003 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată apreciază recursul ca fiind în stare de judecată și rămâne în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.4856 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui M. a fost admisă acțiunea formulată de A. A. C. în contradictoriu cu D. G. a F. P. M. A. F. P. B. M.; constatată nelegalitatea deciziei nr.11498/2010 și a încasării sumei de 564 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria TS3B nr.2137089 din data de (...); obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 564 lei, cu dobânda legală de la data achitării și până la restituirea sumei precum și la plata sumei de 493 lei +43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă,instanța constată că acesta prevede că, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în R. Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale T.. Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a R. și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului. Suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare. Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. susținând că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, că în mod greșit a fost acordată dobânda legală. A mai susținut recurenta că instanța a omis că plata s-a făcut voluntar dispoziții în vigoare la data judecării cererii, OG nr.5. în raport de care reclamantul avea dreptul la restituire în cazul în care era plătită o sumă în plus. Prin concluziile depuse intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că taxa a fost percepută în mod nelegal, normele interne fiind în contradicție cu normele comunitare. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Un prim argument adus de recurentă constă în aceea că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției. Susținerea nu poate fi reținută deoarece în condițiile Ordinului nr.1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice singura condiție pentru restituirea sumelor din buget este aceea de depunere a cererii de restituire în cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire. R. la cele statuate se observă că în cauză cererea a fost formulată în termen. Prin urmare raportat la cele rezultate din acte reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite. Un alt argument adus de recurentă constă în aceea că restituirea nu se încadrează în cele instituite de art.117 din OG nr.92/2003. Cele reținute de organul fiscal nu pot fi primite. Astfel potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Cât privește prevederile OUG nr. 5., instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologicede aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar. De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni. Prin urmare în mod corect reține prima instanță că suma nu a fost datorată potrivit legislației comunitare. Cu toate acestea reținerile instanței cu privire la dobândă sunt greșite întrucât prin demersul său intimatul nu a solicitat dobânda legală ci dobânda fiscală prev. de art.124 C.. În privința taxei Curtea are în vedere ca repararea prejudiciului suferit pentru lipsirea de folosință nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii civile prevăzute de art.9/2000 însă aceste pretenții intimatul nu le-a formulat astfel că devine incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 C.pr.civ. instanța a dat altceva decât s-a cerut. Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul modificând hotărârea în parte conform dispozitivului. Totodată în considerarea că recursurile au fost admise parțial, că acțiunea inițiată nu prezintă complexitate iar soluția în această materie era previzibilă Curtea urmează a da eficiență art.274 alin.3 și va obliga recurentele la plata cheltuielilor parțiale în sumă de 100 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr.4856 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația privind plata dobânzii fiscale. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Admite cererea intimatului și obligă recurenta să achite intimatului A. A. C. suma de 100 lei cheltuieli de judecată parțiale. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. G. M. ȚAR R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.S. O.
| ← Decizia civilă nr. 5097/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 31/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
