Decizia civilă nr. 3483/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3483/2011
Ședința publică din (...)
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F. P. A M. T. prin D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 923 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe intimata SC R&D B. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 alin. 2 din L. nr. 554/2004. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 923 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins excepțiile tardivității si inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă. S-a admis acțiunea reclamantei SC R&D B. S., împotriva pârâtei A. F. P. A M. T., în consecință: A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2777 lei diferență taxă specială de primă înmatriculare cu dobânda legală de la data achitării, (...) până la data restituirii integrale. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată. În considerente se reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC R&D B. S. a chemat în judecată pârâta A. F. P. a M. T., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2777 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare auto în R., precum și dobânzile legale aferente acestei sume conform art.124 Cod Procedură Fiscală până la restituirea efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru si timbru judiciar. Reclamanta a cumpărat un autovehicul înmatriculat in U.E. iar în momentul in care a dorit să înmatriculeze autoturismul în R. i s-a prezentat o fisă de calcul - de stabilire a taxei auto de primă înmatriculare conform art. 214 ind.l si 3 din L. 3. pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal - în sumă de 5752 lei pe care a achitat-o cu chitanta Seria TS3A nr. 7073668/(...) la A. F. T. Ulterior i s-a restituit suma de 2975 lei rămânând neachitată suma de 2777 lei si apreciind-o ca nelegală, a formulat plângere prealabilă la A. F. P. a mun. T. prin care a solicitat restituirea însă în răspunsul comunicat pârâta si-a exprimat refuzul de a da curs cererii formulate. În drept, au fost invocate principiile fundamentale referitoare la libera circulație a mărfurilor pe teritoriul U. E. înscrise în: T.ul de la R. de constituire a C. E., art. 6-12, art. 30-37; T.ul privind U. E. - art. 3 lit.a; T.ul de la A. - art. 3 lit.a ; T.ul de aderare a R. la U. E. interpretările C. E. de J. coroborate cu dispozițiile art.148 al.2 art.15 al.2 din Constituție, art.90 paragraf din T.ul UE. Pârâta prin întâmpinare (f.15-16) a invocat excepțiile tardivității acțiunii întemeiată în drept pe prev. art.11 din L. nr. 554/2004 și a inadmisibilității acțiuni întemeiată în drept pe prev.art. 11 din O.U.G. 5.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând în acest sens prevederile Deciziei C. Constituționale nr.499/2009, arătând că reclamanta a achitat taxa specială pentru autovehicule in temeiul unor dispoziții legale in vigoare la data plății, respectiv art.1141-2143 C.fisc. coroborat cu art.311-2 din HG 44/2004, dispoziții care nu contraveneau prevederilor tratatelor europene invocate de reclamantă. Excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost respinsă, deoarece: Potrivit prev.art. 11 pct.l lit.a din L. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea unui drept pretins si repararea unei pagube cauzate se pot introduce in termen de 6 lui de la data primiri răspunsului la plângerea prealabilă, sau după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat de soluționare a cererii";. Conform art. 11 pct.2 din L. 554/2004 „ pentru motive temeinice în cazul actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă si peste termenul prev. la alin.l, dar nu mai târziu de l an de la data emiterii actului";. In speță, așa cum rezultă din actele de la filele 9,5 cererea de restituire a fost înregistrată la data de (...), iar răspunsul i-a fost comunicat la data de (...) si acțiunea fiind înregistrată la data de (...) este în termenul prevăzut de art. 11 pct.1 lit.a din L. 554/2004. Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de aceeași pârâtă, a fost respinsă, deoarece OUG 5. a intrat in vigoare la data de (...), iar prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate la data de (...), dată la care nu pot retroactiva prevederile acestui act normativ, conform principiului de drept al neretroactivității legii. Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Pârâta A. F. P. a M. T. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f.10, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îiconferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a achitat la data de (...) suma de 5752 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare din care i s-a restituit suma de 2975 lei, rămânând neachitată diferenta de 2777 lei. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a C. de J. a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a C. de J. a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, daracestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, va admite acțiunea formulată, astfel: pârâta va fi obligată să restituie reclamantei suma de 2777 lei reprezentând diferentă taxă primă înmatriculare cu dobânda legală de la data achitării (...) până la data plății integrale, în conformitate du prev.art. 2,3 alin.l si 3 din Ordonanța nr. 9/2000 actualizată. Potrivit prevederilor art.274 C.pr.civ., pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei și 0,3 lei timbru judiciar. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A. F. P. T., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii, in principal pentru tardivitate si inadmisibilitate, in subsidiar pentru netemeinicie. În motivarea recursului arată că prin sentinta . atacata, au fost respinse exceptiile tardivitatii si inadmisibilitatii invocate de recurentă si a fost admisa actiunea reclamantei SC R&D B. S. , iar parata A. F. P. T. a fost obligata la restituirea sumei de 2777 lei, reprezentand diferenta taxa de prima inmatriculare, precum si la plata dobanzii legale de la data platii pana la restituirea integrala Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca taxa speciala de prima inmatriculare achitata de reclamant face parte din categoria taxelor interzise de dispozitiile art. 90 din T.ul C. E., astfel ca, in contextul in care reglementarile comunitare sunt direct aplicabile, avand prioritate fata de dispozitiile nationale, refuzul Administratiei F. P. T. de a dispune restituirea taxei, este nejustificat. In primul rand, considera neintemeiata solutia de respingere a exceptiilor invocate de catre aceasta. In motivarea solutiei, instanta arata ca ceea ce se contesta in cauza este refuzul de restituire, fata de care reclamantei nu i se pot opune exceptiile invocate, cererea fiind admisibila si formulata in termenul legal. Nu se poate pune problema unui refuz nejustificat din partea organului fiscal. Nu se poate solicita restituirea sumei achitata cu titlu de taxa poluare fara desfiintarea in prealabil a deciziei prin care aceasta este stabilita, decizie care, potrivit insesi mentiunilor din cuprinsul ei, constituie titlu de creanta. Contrar celor retinute de prima instanta, cererea de restituire a unor sume fara desfiintarea deciziei prin care acestea au fost stabilite, este inadmisibila. Diferenta nerestituita a taxei de inmatriculare a fost perceputa ca taxa pe poluare, conform dispozitiilor art. 11 din OUG 5012008, anume: " ART. 11 Taxa rezultata ca diferenta între suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgentă. " Restituirea s-a facut in procedura administrativa necontencioasa indicata la capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 5., aprobate prin H. nr.686/2008, in urma cererii formulate de reclamant. Pentru a se da curs cererii de restituire, s-a procedat in prealabil la determinarea cuantumului taxei pe poluare, comunicandu- i-se reclamantului instiintarea de restituire si decizia restituire nr. 26441/(...). Asadar, suma nerestituita a dobandit regimul taxei pe poluare, fiind determinata in conditiile OUG 5.. Potrivit dispozitiilor art.7 din O.U.G. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonantei G. nr. 92/2003 privind Codul de procedurâ fiscalâ, republicată, cu modificările și completările ulterioare". Art. 205 din O.G. nr.92/2003 reglementeaza posibilitatea de contestare pe cale administrativa a titlului de creanta precum si a altor acte administrative fiscale iar art. 209 din acelasi act normativ reglementeaza competenta de solutionare a acestor contestatii. D. mentionata (D. nr. 26441 din (...) a AFP T.) trebuia atacata in procedura reglementata de titlul IX din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, in termen de 30 de zile de la emiterea ei. Atata timp cat D. de calcul al taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003, reclamanta nu se putea adresa direct instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. T. Potrivit opticii instantei de fond, in contextul analizei cererii de restituire a compatibilitatii dispozitiilor care stabilesc obligatia de plata a taxei cu cele comunitare, autoritatea fiscala ar fi fost pusa in situatia de a analiza legalitatea si temeinicia stabilirii taxei pe poluare, altfel spus, aceasta ar fi fost in situatia de a incalca dispozitiile art.207 si urm. din Codul de procedura fiscala care confera autoritatea de a statua asupra contestatiei in materie administrativa organului de solutionare prevazut anume de lege, din cadrul Directiei Generale a F. P. a judetului C.. Prin urmare, calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel, daca s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Pe de alta parte, inregistrarea cererii reclamantului la instanta s-a facut in data de (...), cu depasirea termenului de prevazut de art.ll din L. nr.554/2004. Are in vedere atat termenul de 6 luni, cat si cel de 1 an, stabilit pentru introducerea actiunii. Taxa de prima inmatriculare, in suma de 5752 lei, a fost achitata de catre reclamant la data de (...). În speta, termenul la care a facut referire mai sus incepe sa curga din august 2008, de cand i s-a raspuns cererii reclamantului, emitandu-se decizia de restituire, si i-a fost restituita doar partial suma solicitata. In consecinta, in mod gresit au fost respinse de prima instanta exceptiile invocate de catre recurentă. In ce priveste fondul cererii reclamantei, considera ca nu este intemeiata solutia de admitere a actiunii, neputandu-se retine incalcarea normelor comunitare. Taxa pe poluare pentru autovehicule a fost instituita prin OUG 5012008, astfel, persoana fizica sau juridica ce face inmatricularea are obligatia platii taxei cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R., facand exceptie doar autovehiculele mentionate la art. 3 alin 2 si art. 9 alin. 1 din acelasi act normativ. Potrivit dispozitiilor art.8 si art.1O din O.U.G. nr.5., a art.7 si art.8 din Anexa la H. nr.68612008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.98612008, precum si ale art.117 alin.l din O.G. nr.9212003, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, dupa efectuarea platii taxei, la cererea contribuabilului, se restituie numai: sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare; sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate in urma contestarii taxei pe poluare; sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare. Dispozitiile OUG 5. nu contravin prevederilor tratatelor europene. In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora. Este binecunoscut faptul ca art.90 din T.ul C.E., reprezinta unul din temeiurile de baza ale consacrarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa, fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul U. E. Insa, asa cum rezulta in mod textual si expres din chiar continutul art.90 alin.l din T.ul C.E., citam "niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare". Norma indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminare negativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. In speta, taxa pe poluare nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U.E., ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U.E., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U.E. (Asia, America, etc), si, cel mai important, se aplica si autoturismelor noi din productia nationala a R.. Raportat la aplicarea in timp a actelor normative, momentul fata de care trebuie analizata aceasta este cel la care s-a facut retinerea diferentei cu titlu de taxa de poluare, adica luna septembrie 2008. La aceasta data, era in vigoare OG 5., astfel ca retinerea sumei reprezentand taxa pe poluare este perfect legala, reclamanta datorand aceasta taxa. Ca urmare, atata vreme cat, la data restituirii reclamanta avea sume datorate bugetului de stat, nu se putea proceda decat la restituirea diferentei fata de suma datorata. Invoca in acest sens prevederile cap. I pct . 6. din Ordinul ministrului finantelor publice 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget: "in cazul în care suma de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligațiile fiscale restante ale contribuabilului, organul fiscal competent va efectua compensarea până la concurența acestor obligații fiscale, iar diferența rezultată o va restitui acestuia". O alta critica pe care o aduce sentintei atacate este aceea ca A. F. P. T. a fost obligata si la plata dobanzii legale calculata de la data platii (...) pana la data restituirii efective. In principal, consideră nedatorata dobanda a carei plata i s-a dispus pentru aceleasi motive pentru care sustine ca nu este legala obligarea sa la restituirea sumei. In subsidiar, arată ca nu este legala stabilirea obligatiei de plata a dobanzii legale de la data platii, deci anterior cererii de chemare in judecata. Temeiul legal al obligarii la plata dobanzii legale il constituie art. 1088 C. civ. : " (1) La obligatiile care au avut obiect o suma oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala, afara de regulile speciale în materie de comert, de fiturdasiune și societate. (2) Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept". Dupa cum se poate observa, alin.2 al art.l088 C. civ. prevede in mod special ca daunele interese pentru neexecutare sunt datorate din ziua chemarii in judecata. De la aceasta regula exista exceptiile prevazute de lege, cand, fie ca dobanda legala este datorata de la data somarii prin executor judecatoresc (ex. in materia fiT.usiunii - art.l669 Cod civil), fie ca ea se datoreaza de drept, fara indeplinirea nici unei formaliati (ex. in materia contractului de mandat - art.1550 Cod civil), nefiind insa cazul in speta solicită ca instanta de recurs sa constate faptul ca nu este legala obligarea sa la achitarea dobanzii de la data platii, aceasta fiind instituita de art.1088 cod civil de la data cererii de chemare in judecata. In plus, nu i se poate retine vreo culpa, intrucat a facut in mod corect aplicarea textelor nationale in vigoare, nefiind indrituiti a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediata a taxei solicitate, si din acest punct de vedere fiind nejustificata obligarea sa la plata dobanzii legale de la data achitarii si la plata cheltuielilor de judecata. Examinând recursul, instanța constată următoarele: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv dea se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP Z. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C- 290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C- 290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații amărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel- 1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantei. În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de A. F. P. T. prin D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 9237(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dac. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: G.G.
| ← Decizia civilă nr. 425/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 699/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
