Decizia civilă nr. 2228/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2228/2011
Ședința publică de la 20 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. S. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr.1171/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimata V. I. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
H. G. în substituirea SPRL F. și Asociații, în reprezentarea intereselor intimatei V. I., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 17 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentantul intimatei depune la dosar delegația de substituire și arată că nu are alte cereri de formulat. La solicitarea Curții de a furniza informații cu privire la stadiul procedurii pe fond, acesta arată că cererea de anulare a D. nr. 6. emisă de pârâtă se află pe rolul T. C., cu termen de judecată la data de 17 octombrie 2011. După deliberare, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată, conform argumentelor prezentate în cuprinsul întâmpinării. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr.1171 din 4 martie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. s-a admis cererea formulată de reclamanta S. I. S., în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. C., și în consecință, s-a dispus suspendarea executării D. de impunere nr. 62/(...) emisă de A. D. până la pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond în acțiunea in anularea actului administrativ. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin Decizia de impunere nr. 62/(...) emisă de D. s-a stabilit în sarcina reclamantei T. suplimentar datorat de 48.421 lei constând din 11.282 lei T. suplimentar aferent lunii decembrie 2009 si 37.139 lei T. suplimentar reprezentând diferența dintre cota standard de 24% si cota redusă de 5%. S- au mai stabilit penalizări de întârziere de 15.699 lei. Potrivit acestei decizii T.-ul suplimentar ar fi datorat urmare a aplicării greșite de către reclamantă a cotei de 5% pentru T.V.A la livrarea a două apartamente: apartamentul nr. 7 situat în județul C., comuna F., str. Muzeul Artei nr. 2, parter, cu factura nr. 41/(...) si apartamentul nr. l, situat în județul C., comuna F., str. Someșului nr. 5B, parter, factura nr. 31/(...), nr. 43 din (...) și respectiv 44/(...). Reclamanta a depus în cauză cauțiunea cerută de art. 215 Cod Procedură F.ă, respectiv suma de 12.824 lei, fiind consemnată această cauțiune prin recipisa de consemnare nr. 6. a CEC B. - S. C. Cu privire la fondul problemei, s-a reținut că pe lângă dovada achitării cauțiunii, textul art. 215 Cod Procedură F.ă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiționează admisibilitatea unei cereri de suspendare de existența unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și promovarea plângerii prealabile în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004. In speță, reclamanta a făcut dovada formulării plângerii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, promovând contestația împotriva deciziei de impunere nr. 62/(...) emisă de D., către autoritatea emitentă a actului atacat, aceasta fiind înregistrată sub nr. 7270/(...) (f.26). Cu referire la existența unui caz bine justificat, tribunalul a reținut că si această condiție este îndeplinită, organele fiscale considerând că este incidentă cota de T. de 24% în privința contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.426/(...) pe considerentul lipsei declarației notariale a soțului cumpărătoarei B. L., atât la momentul facturării avansului cât si la momentul livrării bunului imobil. Prin contractul anterior menționat societatea reclamantă a vândut un apartament cumpărătoarei B. L., aplicând cota de TVA de 5% în condițiile in care cumpărătoarea a declarat in chiar cuprinsul contractului autentic că îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 140 alin.2 pct.l din C. F., referitoare la aplicarea acestei cote de T. (f.10). Chiar dacă la momentul încheierii acestui contract a lipsit declarația notarială a soțului cumpărătoarei, tribunalul a apreciat că, în speță, în privința declarației soției este aplicabil art. 35 din C. Familiei care instituie regula mandatului tacit reciproc de reprezentare între soți. In raport de această prezumție legală, declarația dată de cumpărătoarea B., în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentic prin care a certificat că sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 140 alin.2 pct.l Cod F. referitoare la aplicarea cotei de 5% este prezumată a fi dată numele ambilor soți. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere si faptul că ulterior soțul a dat la rândul său o declarație notarială privind îndeplinirea condițiilor impuse de C. F. pentru aplicarea cotei de TVA de 5%. S-a mai reținut un motiv de aparentă nelegalitate a deciziei de impunere contestate si anume faptul că organele fiscale au stabilit ca TVA suplimentar datorat diferența dintre cota de 5% aplicată si cea de 24% pe care a considerat-o incidentă, în condițiile în care în luna mai 2010 cota de TVA în vigoare era de 19%. A. aspect este recunoscut de intimată în chiar cuprinsul întâmpinării, apreciind că indicarea cotei de 24% este doar o eroare materială, calculele fiind efectuate în raport de cota standard de 19% în vigoare la data contractului. Avându-se în vedere că în această fază procesuală instanța nu poate să cerceteze fondul problemei deduse judecății,s-a apreciat că stabilirea cotei de 24% creează o aparență de nelegalitate a deciziei nr. 6., aspect care se circumscrie art. 2 lit.t din Legea nr. 554/2004 și care definește cazul bine justificat. In privința contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 937/(...), s-a constatat că și aici s-a strecurat aceeași greșeală făcută de intimată, în sensul că s-a aplicat cota de TVA de 24%, cu toate că TVA-ul in vigoare la data contractului si a facturilor emise in baza acestuia era de 19%. In raport de argumentele anterior menționate, s-a apreciat că si în privința acestui contract ne aflăm în prezența unui caz bine justificat. Cu referire la cea de-a doua condiție cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, si anume prevenirea unei pagube iminente, s-a reținut că si aceasta este îndeplinită. S-a apreciat astfel că obligația fiscală principală stabilită în sarcina reclamantei în cuantum de 48.421 lei si penalități de întârziere de 15.699 lei, respectiv executarea acesteia ar afecta activitatea reclamantei în condițiile în care pretinsul debit este incontestabil mai mare decât profitul net al societății pe anul 2009 - 18.775 lei. Față de toate argumentele anterior expuse și în condițiile în care au fost îndeplinite și cerințele formale cerute de art. 14 din Legea 554/2004 si anume achitarea unei cauțiuni si depunerea plângerii prealabile, tribunalul în temeiul textului de lege anterior menționat a admis cererea formulată de reclamanta V. I. S. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. C.-N.solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensulrespingerii cererii reclamantei. În motivele de recurs se arată că în conformitate cu prevederile art.215 din OG 92/2003 republicată și modificată, în ceea ce privește suspendarea executării actului administrativ fiscal (1) introducerea contestației pe calea administrativă de atac, nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. Având în vedere că la primul termen de judecată a fost admisă cererea reclamantei, recurenta consideră că nu au fost respectate prevederile legale mai sus enunțate referitoare la stabilirea și depunerea cauțiunii. Pârâta consideră că, în conformitate cu prevederile legale menționate, instanța de contencios administrativ trebuia să aprecieze cu obiectivitate aparența de ilegalitate a actului administrativ și să hotărască suspendarea actului cu mare atenție și numai în acele cazuri în care ea se impune cu evidență. Precizează că, în doctrina și practica judiciară s-a subliniat faptul că „motivele suspendării trebuie să apară, de la prima vedere, ca fiindtemeinice, să creeze de la început o îndoială asupra legalității actului suspendat și să fie cuprinse în considerentele hotărârii"; Pârâta-recurentă apreciază că măsura suspendării actului administrativ atacat intervine doar în cazuri de excepție, în cazuri limită, iar neexecutarea lui ar fi contrară unei bune ordini juridice, legalitatea actului administrativ unilateral fiind prezumată. Arată că, din verificarea documentelor puse la dispoziția echipei de inspecție fiscală a rezultatul faptul că societatea a aplicat eronat cota redusă de 5% la livrarea apartamentului nr.1 situat în jud.C., com.F., str.Someșului nr.43/(...) (4857,14+TVA 5%) și respectiv 44/(...) (153.846,67 lei + TVA 5%) - beneficiari: B. L. căsătorită cu B. A. F. - contr. de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.426/(...) la BN O. B. În acest caz, la data de (...), momentul emiterii facturii de avans, nu exista declarația pe proprie răspundere atât a lui B. L. cât și a soțului acesteia, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art.140 alin.2/1 lit.c) pct.1 și 2 din C. fiscal pentru justificarea cotei de 5%. La data de (...), data livrării bunului imobil, nu exista în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și nici distinct de contract declarația pe proprie răspundere a soțului B. A. F., autentificată de un notar referitor la faptul că au fost îndeplinite condițiile stabilit ela art.140 alin.2/1 lit.c), pct.2 din C. fiscal, pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%. Ulterior, încheierii contractului de vânzare-cumpărare, B. A. F. a prezentat o astfel de declarație, autentificată sub nr.53/(...) la BN O. B. Tinând cont de constatările efectuate și de faptul că la pct.23 alin.10 din Normele de aplicare a C. fiscal, se precizează faptul că în vederea îndeplinirii condiției prevăzute la art.140 alin.2/1 lit.c) pct.2 din C. fiscal, cumpărătorii trebuiau să pună la dispoziția vânzătorului înainte sau în momentul livrării bunului imobil, declarațiile pe proprie răspundere, autentificate de un notar, din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru aplicarea cotei reduse de TVA, echipa de inspecție fiscală procedând la aplicarea cotei standard de 10% pentru această vânzare. Aceasta a calculat suplimentar un TVA de plată în sumă de 20.858 lei ca diferența dintre cota standard de 19% și cota de 5% aplicată de agentul economic. Invederează faptul că, speței îi sunt aplicabile prevederile art.140 alin.2/1 din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare. Recurenta mai arată că prezentarea unei declarații pe propria răspundere a lui B. A. F., autentificată sub nr.53/(...) la BN O. B., nu sunt de natură să conducă la admiterea prezentei, având în vedere că documentul a fost emis ulterior momentului livrării bunului imobil care a avut loc la data de 21 mai 2010, dată la care intervine faptul generator și exigibilitatea pentru livrarea de bunuri imobile în conformitate cu prevederile art.134/1 și ale art.1342/2 alin.1 din C. fiscal. Referitor la cota de TVA aplicată, menționează că s-a utilizat cota de TVA 19% și nu cea de 24% așa cum susține reclamanta. A. fapt rezultând și din anexa nr.2 la raportul de inspecție fiscală care cuprinde situația TVA colectat suplimentar în perioada (...)-(...). Într-adevăr, echipa de inspecție fiscală a folosit eronat expresia „cota standard de TVA 2. atunci când au fost explicate diferențele de taxa colectată stabilite suplimentar, calculele fiind efectuate având în vedere cota standard de TVA 19% în vigoare la data contractului. Referitor la impunerea cotei de T. 24% pentru contractul nr.937/(...), societatea a aplicat eronat cota redusă de 5% și la livrarea apartamentului nr.7 situat în F., str.Muzeul Apei nr.2 cu factura nr.41/(...) (111.429,58 lei + TVA 5%) - beneficiari Racoti F. și Racoti Adela V. contract de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.937/(...) la BN A. M. Recurenta arată că și în acest caz, echipa de inspecție fiscală a utilizat cota standard de TVA 19% în vigoare la data contractului atunci când a efectuat calculele privind diferentele de taxa colectată stabilite suplimentar și nu cota de TVA 24%, așa cum susține reclamanta, chiar dacă s-a folosit eronat expresia „cota standard de TVA 24% atunci când au fost explicate diferentele stabilite";. Prin întâmpinarea depusă la data de 17 mai 2011 intimata-reclamantă V. I. S. solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței recurate în totalitate ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea va rețineurmătoarele: Executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate, poate, în anumite condiții cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. Asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ. Instanța consideră că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative fiscale emise de pârâtă și care urmează a fi puse în executare sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, coroborând aceste susțineri cu materialul probator administrat în cauză. Un motiv de aparentă nelegalitate a deciziei de impunere contestate, apreciat ca atare și de instanța de fond, este faptul că organele fiscale au stabilit, în cazul ambelor apartamente ca TVA suplimentar datorat diferența dintre cota de 5% aplicată și cea de 24% pe care au considerat-o incidentă, în condițiile în care în luna mai cota de TVA în vigoare era de 19%. Această împrejurare este de natură a crea îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal atacat. Condiția cazului bine justificat poate fi reținută în ipoteza în care, la o privire sumară a actului, acesta apare ca fiind ilegal. În speță, prezumția de legalitate a deciziei de impunere nr.62/2010, este obturată, temporar de o aparență de nelegalitate. A. de nelegalitate derivă din aceea că organele fiscale au stabilit ca TVA suplimentar diferența dintre cota de 5% și cea de 24% în condițiile în care în luna mai 2010 cota de TVA în vigoare era 19%. În ceea ce privește condiția prejudiciului iminent, Curtea reține că executarea actului ar fi de natură să cauzeze intimatei pagube grave prin perturbarea activității sale întrucât capacitatea sa financiară este în prezent scăzută. Faptul executării creanței stabilite prin actul administrativ fiscal contestat, ar putea conduce la blocarea activității sale comerciale, prejudiciu pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului . PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. C. împotriva sentinței civile nr.1171 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, G. A. N. S. AL H. M. S. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. A.
| ← Decizia civilă nr. 5366/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2229/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
