Decizia civilă nr. 2248/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 2248/2011
Ședința publică de la 20 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. S. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și de către chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 6. a T. S., în contradictoriu cu intimatul T. F., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 19 mai 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr.6982 din 17 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., s-a admis excepția ridicată de D. G. a F. P. S. privind inadmisibilitatea cererii de anulare a adresei nr.56204/2010 și s-a respins ca inadmisibilă această cerere. S-a respins excepția inadmisibilității cererii de restituire. S-a admis cererea formulată de reclamantul T. F. pentru restituirea sumei de 3031 lei achitată cu titlu de taxă specială. S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P. S. în contradictoriu cu A. F. pentru M. și a fost obligată A. F. pentru M. să achite A. F. P. Z. suma de 3031 lei. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: In vederea efectuării primei înmatriculări in R. a autovehiculului VOLKSWAGEN nr. WVWZZZBZ1E221242 reclamantul T. F. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit plata suma de 5.464 lei.(f.9) A solicitat restituirea acesteia și prin decizia nr. 7. AFP Z. a stabilit cuantumul sumei de restituit ca fiind de 2433 lei, iar cel reprezentând taxa de poluare de 3031 lei (fila 9). C. de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă de poluare a fost respinsă, refuzul pârâtei fiind comunicat cu adresa nr. 56204 /2010 (fila 5). T. a reținut că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O. nr. 5., care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Perceperea taxei de primă înmatriculare sub imperiul art. 2141 - 2143 Cod fiscal a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în speță prevederilor art. 90, paragraful 1 din T.ul C. E.. Taxa instituită prin O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și o altă destinație. Cu toate acestea, nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior la bugetul de stat și sumele ipotetic datorate în temeiul O. nr. 5., din perspectiva prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția R.. O altfel de interpretare ar echivala cu retroactivarea legii civile, deoarece s-ar valida, chiar și numai în parte, un act normativ inexistent la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal. Pentru cele ce preced, cererea de restituire a sumei de 3031 lei urmează să fie admisă cum a fost formulată. Conform art. 1 din O. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare: (1) „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ,iar potrivit HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5., art. 3, (5) Taxa se achită în lei la contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile T. S. din cadrul organului fiscal la acre aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 „disponibil de taxe pe poluare pentru autovehicule";, codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. Aceeași este situația și în cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxă pe poluare rezultate în urma contestării taxei. Astfel la art.8 se prevede : (1) În cazul contestării taxei plătite, contribuabilul poate solicita restituirea diferenței de taxă față de cea plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului în R., (5) C. de restituire se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut de lege, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă se face din bugetul F. pentru mediu. Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată în cauză și a obligat chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei A. F. P. Z. suma de 3031 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S. în numele și ca reprezentant al A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului șimodificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M. și menținerea ca temeinică și legală aactului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de A. F. P. Z. În motivele de recurs se arată că, instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., a admis în mod nelegal actiunea reclamantului T. F. și a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de A. F. P. Z. și obligarea instituției recurente, să-i restituie reclamantului suma achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare, taxa instituită de dispozitiile O. N., instanța de fond dispunând și obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitate de reciamant. 1.Referitor la critica adusă de subscrisa sentinței civile nr.6982 pronunțată de Tribunalul Sălaj sub aspectul respingerii cererii de chemare: în garantie a A. F. Pentru M., pârâta invederează următoarele: Art.1 alin.1 din OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare dispune următoarele:"Prezenta ordonanță de urgență stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului ... ". De asemenea, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din O. nr. 5. "Taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de A. F., ..... ". Astfel, având în vedere continutul textelor legale invocate, rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speță D. S. - AFP Simleu Z. are doar atributii de calculare a taxei, iar banii lncasați de către organul fiscal constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.. Recurenta consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5. și a reținut în mod eronat faptul că suma a fost încasată și administrată de către A. N. de A. F. prin unitățiile sale fiscale, aspect față de care arată faptul că această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărârea judecătorească astfel pronunțată de către instanta de fond, nu este opozabilă și A. F. pentru M.. 2. Referitor la pronuntarea de către Tribunalul Sălaj a sentintei civile nr.6982 prin care s-a admis actiunea formulată de către reclamantul T. F., pârâta solicită instantei de recurs modificarea sentintei recurată de subscrisa în sensul respingerii actiunii formulată de reclamant ca fiind nefondată pentru următoarele: Având în vedere faptul că, prin actiunea înregistrată pe rolul T. S. reclamantul T. F. a solicitat anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare și restituirea sumei de 3.031 lei, invederând instanței de recurs că în cauză sunt aplicabile prevederile O. nr.5. privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. I.ucat taxa nu a fost calculată conform art.214 Cod fiscal - abrogat la data achitării taxei, ci conform O.nr.5..aceasta reprezintă un instrument de protecție a mediului ce este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină. Departe de a da eficienta textelor din OUG nr. 5., instanta de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 1 din același act normativ, această solutie fiind nelegală, deoarece, actulnormativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare și anume: Precizează faptul că atâta timp cât cadrul legislativ a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă DE POLUARE acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Raportat la dispozitiile legale (în vigoare în momentul formulării actiunii) invocate în intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă În mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Recurenta mai arată că, instanta de fond, referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat în întâmpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozitiile art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozitiile art.15 alin (2) din C., având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate în curs de judecată (D. C. C. nr.628/2006). Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice, (respectiv obligația achitării taxei, care atât în noul act normativ, se achită și respectiv mtervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte T. S. în speta de fața, trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei. A. că instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia R.. Referitor la acest aspect intelege să reitereze în fața instantei de recurs motivele pentru care OUG nr. 5. este de imediata aplicare si nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile în timp, asa cum greșit a retinut instanta de fond, astfel: dacă legea nouă nu poate fi interpretată în sensul retroactivității cu privire la aceste raporturi ea este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi; toate aceste situații privesc aplicarea imediată a dispozițiilor OUG nr.5.. Or, aplicarea imediată a legii noi constituie principiul,iar supraviețuirea legii vechi, excepția; fără a admite că OUG nr.5. poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune intrarea În vigoare a noilor dispoziții pentru toate situații ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. Ca urmare, având în vedere că pentru satisfacerea unui interes de ordine publică, OUG nr.5. modifică efectele aplicării achitării taxei specia le pentru autoturisme și autovehicule reglementate de L. nr.571/2003, în sensul că modificarea de calcul a taxei de poluare instituită prin noul act normativ este alta în conformitate cu normele europene și se dispune de asemenea și modificarea de restituire a diferenței între suma achitată de contribuabil și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții privind taxa pe poluare, rezultă că dispozițiile OUG nr.5. raportat la art.15, alin1 din Constituția R., care prevede:"Cetățenii beneficiază de drepturile ...consacrate prin C. și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea (invocarea dispozițiilor constituționale am înțeles să le facem în sensul că obligația achitării taxei există chiar dacă prin actul normativ s-a abrogat taxa specială de autoturisme, care se achită tot cu ocazia primei înmatriculări) se aplică și la efectele actului anterior nerealizate încă sub vechea reglementare, în speță proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată- conform art. 725 alin. 1 Cod procedura civilă, întrucât ordinea publică trebuie să aibă în esența ei un caracter de unitate și uniformă aplicabilitate pentru toți. Tot raportat la dispozițiile constituționale invocate mai sus, prin respingerea recursului si admiterea acțiunii reclamantului și obligarea unității fiscale din cadrul D. S. la restituirea taxei de poluare, s-ar încălca dispozițiile legale din noul act normativ și din Constituția R., creându-se o situație favorizată și diferențiată pentru acesta față de contribuabilii care achită în prezent taxa de poluare. În jurisprudenta sa ,Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de activitate. În acest sens sunt, de exemplu D. C. C. nr.330/2001, nr.288/2002) Conform art.4 din O. nr.50 /2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Obligatia de plată a taxei intervine a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.; Art.5 1 )Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă 2)pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumită în continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. De asemenea cuprinsul O. prevede o singură modalitate de a contesta taxa și anume atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate să facă dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr.4. Recurenta mai arată că motivele invocate de către reclamant în cuprinsul acțiunii sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că în Infograma nr.5899/(...) trimisă de R. P. a R. pe lângă UE -B., se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informație a fost transmisă D. S. de Ministerul Finanțelor Publice- C. S. de stat. Pârâta-recurentă precizează că O. nr.5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă în statele membre ale U.E.,s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei ,care se referă la gradul de poluare, este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va implementa în altele." Măsurile stabilite prin O. sunt compatibile cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârile C. E. DE JUSTIȚIE și anume: C. nr.112/84 H., hotărârea din 09.mai 1985; cauza nr.C-47/88 Comisia În contradictoriu cu Danemarca, hotărârea din (...);cauza nr.C-345/93 Nunes Tadeu, hotărârea din (...);cauza nr.C-375/95 Comisia în contradictoriu cu Grecia,hotărârea din (...); cauza nr.C-393/98 Gomes Valente, hotărârea din (...); cauza nr.C313/05 Brzezinsk, hotărârea din (...); cauza nr.C-74/06 Comisia în contradictoriu cu Grecia, hotărârea din (...). Caracteristicile fiscalită aplicata autovehiculelor sub incidenta dreptului comunitar, astfel cum sunt acestea determinate prin jurisprudența C. de Justiție, se regăsesc în trăsăturile taxei stabilite prin actul normativ menționat mai sus. Alt document care a fost relevant în fundamentare actului normativ (respectiv O.) este și Rezoluția parlamentului European din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținănd seama de politicile europene în domeniul energiei și a mediului, în care se subliniează că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piață pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii, pentru care s-a recomandat adoptarea deirectivei privind taxarea autovehiculelor. Măsurile stabilite de O. sunt compatibile cu prevederile art.90 din T.ul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Prin noua taxă de poluare se asigură condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prevăzute în Protocolul de la K., al cărui semnatare este și R.. În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice. Această este și explicație faptului că încă 16 State Membre practică sisteme de taxare a mașinilor (printre care: Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul. În concluzie, având în vedere că raporturile juridice în speta de față nu sunt pe deplin constituite în momentul intrării în vigoare a OUG nr. 5., aceste raporturi nu se pot consolida decât în limitele determinate de noul act normativ și nu vor putea produce decât efectele prevăzute prin acesta referitor la restituirea taxei de primă înmatriculare, astfel ca solutia instantei de fond trebuia pronuntata in raport de noile prevderi ale OUG nr. 5.. 3.De asemenea, prin sentinta civilă recurată de subscrisa, instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamant, având în vedere dispozitiile Codului de P. F. coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispozitii care prevăd: P. de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 (în prezent art. 70) alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din aceeași ordonanță. Recurenta precizează că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirărăii termenului prevăzut la pct. 1 sau a celuiprevăzut la cap I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelordiferențe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit. D. se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonana Guvernului nr. 92/2003, republicată. Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent. C. va cuprinde următoarele elemente: - datele de identificare a contribuabilului; - specificarea cererii la care se referă solicitarea de dobânzi, cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent (eventual data poștei, în cazul depunerii prin poștă); - felul impozitului sau taxei și suma solicitată la restituire ori rambursare. C. de plată a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent în termenul prevăzut la art. 199 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată.(în prezent art. 70 ) ART. 199 Dispoziții privind termenele (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal, în termen de 45 de zile de la înregistrare, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel. ART. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Față de aceste considerente, pârâta-recurentă consideră că instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentînd taxa de poluare. Avînd în vedere că organul fiscal din cadrul D. S. a respectat dispozițiile legale privind taxa de poluare care a fost în vigoare până în (...) (dată la care intrat în vigoare OUG nr. 5.) precum și a dispozițiilor art. 117 Cod procedură fiscală si de asemenea faptul ca aplicarea principiului prioritatii dreptului comunitar fata de dreptului national revine conform art. 148 alin. 4 din Constitutia R. "Parlamentul, Presedintele R., Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului (2)" solicită respingerea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata deoarece nu poate fi reținută culpa procesuală pentru a fi obligată instituția recurentă, la plata cheltuielilor de judecată. In concluzie, pârâta-recurentă solicită admiterea recursului, modificarea Sentintei Civile nr.6982 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza, menținerea Deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de A. F. P. Z. ca fiind temeinică și legală. Prin recursul declarat de A. F. pentru M. se solicită admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În motivele de recurs arată că acțiunea este inadmisibilă, motivat de faptul că reclamanta ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilorlegale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispoz.art.7 alin.1 din L. 554/2004. În privința analizei taxei prin prisma art.110 (fost 90) din T.ul C. E. atunci când și o astfel de exigență a fost supusă analizei, invederează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la înțelesul și întinderea art.90 din T.ul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea română ci la cea comunitară. Art.110 din T. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din T. citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar, precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. În privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție, s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din T.ul C. europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente. Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, recurenta consideră că nu poate fi obligată la plata acestora, în primul rând pentru că, nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ, D. de calcul, și în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul fondului pentru mediu se face în temeiul OUG 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa nefăcând nicio operațiune legată de acesta. A. că nu este titulara vreunei obligații înr aport de contribuabil, astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată. Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele: In vederea efectuării primei înmatriculări in R. a autovehiculului VOLKSWAGEN nr. WVWZZZBZ1E221242 reclamantul T. F. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționata prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit plata suma de 5.464 lei.(f.9) A solicitat restituirea acesteia și prin decizia nr. 7. AFP Z. a stabilit cuantumul sumei de restituit ca fiind de 2433 lei, iar cel reprezentând taxa de poluare de 3031 lei (fila 9). C. de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă de poluare a fost respinsă, refuzul pârâtei fiind comunicat cu adresa nr. 56204 /2010 (fila 5). 1. În susținerea excepției inadmisibilității, pârâta relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar Și nu a observat cadecizia de restituire constituie titlu de creanță iar aceasta nu a fost atacată în termenul și conform procedurii reglementate de O. 2008 . În opinia C., această apărare nu este pertinentă întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu schimbă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamantă, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța nr. 9561997/2008.Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. 2.Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurilenaționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). 3.Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că înastfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din C.. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție Curtea reține că aceasta a fost în mod corect admisă de prima instanță ,așa încât criticile de nelegalitate evocate de pârâtă D. S. vor fi înlăturate ca nefondate . de altfel recurenta nici nu justifică un interes în a obține reformarea hotărârii atacate sub acest aspect. De asemenea criticile referitoare la acordarea daunelor interese nu sunt fondate întrucât T. nu a obligat pârâtele la repararea prejudiciului patrimonial cauzat reclamantului căruia i-au fost aplicate prevederi fiscale ce contravin normelor comunitare. În consecință, Curtea va respinge recursurile declarate de către pârâtă și chemata în garanție menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de A. F. pentru mediu și D. G. a F. P. S. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr.6982 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. S., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, G. A. N. S. AL H. M. S. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.L. M.
| ← Decizia civilă nr. 2668/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1227/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
