Decizia civilă nr. 2668/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2668/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
G. : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de H. C. M. B. M., împotriva sentinței civile nr. 5201 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza privind și pe intimata D. G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 5201 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins contestația promovată de reclamantul H. C. M. B. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., având ca obiect contencios administrativ fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin D. nr. 93/(...) a fost respinsă ca nedepusă în termen contestația formulată de reclamantul H. C. M. B. M. împotriva Deciziei de impunere nr. 2522/(...) și a Raportului de inspecție fiscală generală nr. 9266/(...). Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. În situația de față D. de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 2522/(...), a fost comunicată contestatorului la data de (...), prin poșta cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit susținerilor pârâtei aceasta este semnată de președintele executiv R. B. M. - persoana care, de altfel, a și semnat contestația inițială și care a reprezentat contribuabilul pe durata desfășurării inspecției fiscale. Articolul nr. 103 alin. 1 Cod procedură civilă dispune că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Prevederile art. 103 Cod procedură civilă, potrivit cărora, decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze actul de procedură, actul de procedură urmând a se îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării, sunt prezentate în literatura de specialitate și în practica judiciară ca reglementând instituția repunerii în termen. Pentru a se putea dispune, de către instanță, repunerea în termen, trebuie întrunite, cumulativ, următoarele cerințe: parte care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu să facă dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința ei, deci a unei împrejurări ce exclude culpa părții respective; împrejurarea ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal peremptoriu în care trebuia exercitat dreptul procedural, iar nu să se fi ivit după expirarea termenului respectiv; în termenul de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac ori cererea prin care solicită încuviințarea îndeplinirii unui alt act de procedură. În situația de față, s-a susținut că raportul de inspecție fiscală a fost adus la cunoștința membrilor organelor de conducere abia la data primei ședințe a C. de A. al reclamantului H. C. M. B. M. pe anul 2010, respectiv la data de (...), dată la care se presupune că a încetat împrejurarea care l-a împiedicat pe reclamant să conteste actele administrativ fiscale, or în termen de cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării acesta trebuia să exercite atât contestația cât și să solicite repunerea în termen, contestația fiind înregistrată însă la data de (...) iar repunerea contribuabilului în termenul legal de 30 de zile s-a solicitat numai la data de (...), dată la care a fost înregistrată o completare a contestației fiind depășit astfel termenul de 15 zile reglementat de dispozițiile art. 103 alin. 2. Pe de altă parte, neconvocarea consiliului de administrație nu poate fi considerată ca fiind o împrejurare mai presus de voința reclamantei în înțelesul dispozițiilor legale sus menționate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs H. C. M. B. M., solicitând casarea sentinței, repunerea în termenul de contestație și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul administrării probei cu expertiza de specialitate finanțe- contabilitate. În motivarea recursului a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată de instanța de fond cu aplicarea greșită a prevederilor legale privind termenele de exercitare a căilor de atac împotriva actelor administrativ-fiscale, respectiv cu aplicarea greșită a prevederilor legale privind motivele temeinice de repunere în termenele procedurale de decădere. Tribunalul Maramureș nu a soluționat pe fond contestația fiscală formulată și s-a pronunțat doar asupra problemei procedurale a termenului de exercitare a contestației fiscale. Considera ca cererea de repunere în termenul de contestație este temeinic motivată și că termenul de atac curge de la data luării la cunoștința de către organul de conducere a clubului sportiv, adică data primei ședințe pe anul 2010 a C. de A. Totodată, susține și cererea subsidiară de modificare a sentinței în sensul repunerii contribuabilului în termenul de contestație și admiterea contestației în sensul anulării în parte a actelor administrativ fiscale mai sus indicate, respectiv C. pct.4 referitor la taxa pe valoare adăugata suplimentarăîn cuantum de 190.104 lei, precum și a majorărilor calculate în cuantum de 64.101 lei și recalcularea T. Referitor la cererea de repunere în termenul de contestație arată că deși raportul de inspecție fiscală împreună cu toate anexele sale a fost comunicat pe cale poștală la sediul contribuabilului la data de (...), această împrejurare nu a ajuns la cunoștința membrilor organelor de conducere decât la data de (...), cu ocazia primei ședințe pe 2010 a C. de A. al HC M., astfel cum rezultă din cuprinsul Hotărârii nr.1/(...) al organului de conducere a clubului sportiv. Motivele de repunere în termenul de contestație invocate de către contribuabil nu au fost examinate de către B. de S. a C., care în motivarea deciziei de respingere ca nedepusă în termen a contestației, arata doar ca termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal este un termen de decădere, iar acest termen nu a fost respectat. Apreciază că este dreptul contribuabilului de a beneficia de repunerea în termenul legal de contestație, pentru ca ulterior sa aibă parte de o reexaminare pe fond a motivelor pe care își fundamentează contestația. Referitor la constatările organului de inspecție fiscală arată că prin raportul de inspecția fiscală generală nr.9266/(...), echipa de inspecție fiscală a stabilit pentru perioada (...) - (...) un TVA suplimentar în cuantum de 190.104 lei și majorări de întârziere aferente în suma de 64.101 lei, astfel cum rezultă din cap.III pct.4 al Raportului de inspecție fiscală. In baza Raportului de inspecție fiscala a fost emisa D. de impunere nr.2522/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala. Echipa de inspecție fiscală a constatat examinând perioada verificată (...)-(...), că în semestrul III 2007 contribuabilul a depășit cifra de afaceri de 35.000 Eur, respectiv plafonul de plătitor de TVA , și nu s-a declarat plătitor de TVA conform art.152 alin. 1 și 2 din Codul fiscal. Pentru aceasta, echipa de inspecție fiscală a luat în calcul toate veniturile realizate de H. C. M. - entitate non-profit, fără a distinge între categoriile de venituri care compun plafonul de 35.000 Eur. Împotriva celor două acte administrativ fiscale a fost depusă contestație la data de (...), iar ulterior la data de (...) a fost depusă o completare a contestației prin care s-a solicitat în mod expres repunerea contribuabilului în termenul legal de 30 de zile. Contestația promovată a fost respinsă ca nedepusă în termen prin D. D. M. nr.9..04.201O, comunicată la data de (...). In realitate însă, unitatea inspectată nu a depășit plafonul de 35.000 euro, deoarece a realizat în perioada verificata mai multe categorii de venituri: venituri din chirii, venituri din publicitate, venituri din penalități contractuale pentru rezilierea înainte de termen a contractelor cu doi jucători - toate aceste sume fiind luate în calcul la stabilirea bazei de impunere, deși în cuprinsul raportului de inspecție fiscală nu sunt menționate categoriile de venituri care compun plafonul de plătitor de TVA și nici ponderea acestora. Cu privire la venitul realizat din contractul de închiriere cu V. R. S., menționează ca acesta s-a achitat cu titlu de avans și că dintr-o eroare contabilă a fost înregistrat în contul de venituri și nu în contul de avansuri cum ar fi fost corect. Potrivit art.152 alin. 2 Cod fiscal, avansurile nu intră în cifra de afaceri care reprezintă baza de stabilire a plafonului de plătitor de T. Arată că echipa de inspecție fiscală a luat în calcul pentru stabilirea bazei TVA și veniturile obținute de HC M. cu titlu de daune contractuale, respectiv penalități contractuale, generate de transferarea înainte de termenul contractual a 2 jucători către un alt club. Apreciază că aceste taxe de reziliere în cuantum de 20.000 euro/jucător achitate de HC M. C. la data de (...) reprezintă daune contractuale încasate de HC M. pentru neîndeplinirea totala a obligațiilor contractuale de către jucători și, prin urmare, aceste venituri sunt exceptate de la stabilirea bazei de calcul pentru impozitul pe profit și pentru T. Potrivit art.15 din Codul fiscal care stabilește categoriile de venituri exceptate de la stabilirea bazei de calcul pentru impozitul pe profit și pentru TVA, "organizațiile non profit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive". Potrivit art.137 alin.3 lit.b) Cod fiscal referitor la ajustarea bazei de impozitare, "sumele reprezentând daune-interese, penalizări și alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totala sau parțiala a obligațiilor contractuale" sunt exceptate de la stabilirea bazei de impozitare pentru TVA și prin urmare nu exista obligația întocmirii facturii pentru penalitățile contractuale încasate. Analizând recursul promovat prin prisma motivelor invocate și având învedere prev.art.304, 3041 C.proc.civ. Curtea constată următoarele: În baza raportului de inspecție fiscală generală 9266 din (...) s-a stabilit în sarcina reclamantei recurente pentru perioada (...) - (...) un TVA suplimentar în cuantum de 190.104 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 64.101 lei. În baza acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr.2522 din (...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală. Împotriva acestor două acte administrativ fiscale reclamanta recurentă a depus contestație la data de (...) iar ulterior la data de (...) s-a depus o completare a contestației prin care s-a solicitat în mod expres repunerea în termenul legal de 30 de zile. Prin decizia nr.93 din (...) contestația formulată de reclamanta recurentă a fost respinsă ca nedepusă în termen, iar aceasta la rândul său a fost atacată. Recurenta critică modalitatea în care prima instanță a analizat excepția tardivității și totodată cererea de repunere în termenul de exercitare a contestației. Din perspectiva recurentei această cerere de repunere în termen este întemeiată întrucât deși raportul de inspecție fiscală a fost comunicat pe cale poștală la sediul contribuabilului la data de (...) această împrejurare nu a ajuns la cunoștința membrilor organelor de conducere decât la data de (...) , cu ocazia primei ședințe a C. de administrație, astfel cum rezultă din însăși cuprinsul hotărârii nr.1 /(...) al organului de conducere a C. sportiv. În concluzie cererea de repunere în termenul de exercitare a contestației de 30 de zile se fundamentează în opinia recurentei pe un motiv temeinic, respectiv aducere ala cunoștința membrilor organelor de conducere. Acest aspect de nelegalitate a hotărârii nu poate fi primit întrucât după cum în mod temeinic a arătat și analizat prima instanță decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare și raportul de inspecție fiscală cu actele anexe a fost comunicată recurentei la data de (...), prin poștă cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, fiind semnată de președintele executiv R. B. M. - persoană care, de altfel, a și semnat contestația inițială și a reprezentat recurenta pe durata desfășurării inspecției fiscale. Prevederile legale care reglementează repunerea în termen impun dovedirea unor împrejurări mai presus de voința părții care au determinat neexercitarea căii de atac sau neîndeplinirea actului de procedură în termen legal. Împrejurarea că raportul de inspecție fiscală a fost adus la cunoștința membrilor de conducere abia la data primei ședințe a consiliului de administrație al recurentei nu poate fi calificată ca fiind o împrejurare mai presus de voința părții în sensul dispozițiilor art.103 alin.1 C.proc.civ. Întrucât atât contestația cât și hotărârea pronunțată au avut în vedere excepția tardivității, iar soluția pronunțată de către prima instanță este în conformitate cu prevederile art.207 alin.1 din OG nr.92/2003 în raport de prevederile art.103 alin.1 C.proc.civ., Curtea urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. să respingă recursul declarat. C. critici vizând fondul litigiului nu vor mai fi analizate, de vreme ce contestația formulată de către recurentă în mod întemeiat a fost respinsă ca fiind tardivă, iar cererea de repunere în termen ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de H. C. M. B. M. împotriva sentinței civile nr.5201 din (...),pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI P. D. A. I.-A. I. C. G. D. V. Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 481/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2248/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
