Decizia civilă nr. 2249/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2249/2011
Ședința publică de la 20 Mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. S. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul S. S. împotriva sentinței civile nr. 5. pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimata I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite înmatriculare auto fără taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului declarat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.
Se mai învederează faptul că la data de 15 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA P rin sentința civilă nr. 5927 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea reclamantului S. S. formulata impotriva paratei I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A A. privind obligarea paratei săînmatriculeze, în condițiile legii, fără plata taxei pe poluare, autovehiculul DAIMLER CHRYSLER serie sașiu wdb2100071b299336 proprietatea reclamantului. F. cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut in esenta următoarele: Starea de fapt susținută de reclamant este reală în ce privește dobândirea de către acesta a autovehiculului identificat cu datele menționate în acțiune, precum și refuzul organului administrativ de specialitate de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei de poluare. Cu toate acestea, instanța constată că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă, deoarece taxa de poluare este datorată de reclamant dacă ne raportăm la data când acesta a cumpărat autoturismul și la data când solicită înmatricularea. În cauza dedusă judecății instanța este obligată să facă aplicabilitatea principiului tempus regit actum, și să constate că pentru perioada 1 iulie 2008-15 decembrie 2008 și după data de 1 ianuarie 2010 taxa de poluare nu putea fi apreciată decât ca o taxă legală deoarece nu există diferențe de tratament legal între autovehiculele importate din statele membre UE înmatriculate prima dată în România și autovehiculele produse și comercializate în România, înmatriculate - de asemenea - pentru prima dată în România, astfel încât OUG.5. (în forma în care actul apare în perioadele indicate) este compatibil atât cu disp.art.23-25 cât și cu disp.art.90 din TCE. Este real că în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 ce constituie perioada de aplicare a O. decembrie 2008, taxa de poluare a dobândit evident un caracter discriminatoriu, care rezultă atât din expunerea de motive a acestor ordonanțe cât și din scutirea de plata taxei a autovehiculelor cu capacitate cilindrică mai mică de 2000 mc ce sunt preponderent produse în România. Cum autovehiculul proprietatea reclamantului nu a fost introdus în țară și nici nu se cere a fi înmatriculat în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009, taxa de poluare se impune a fi achitată, astfel încât acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată și urmează să fie respinsă cu motivarea că, conform disp.art.4 din OUG.5. obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar plata acestei taxe constituie condiție prealabilă a înmatriculării. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal,reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, în temeiul art.312 C., raportat la art.304 pct.9 C., și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C., reclamantul a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece în mod greșit s-a reținut în considerentele hotărârii atacate că susținerile sale sunt neîntemeiate. În acest context, reclamantul a arătat că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei de poluare este în contradicție cu dispozițiile T.ului U.E., respectiv art. 90, parag. 1, din punctul de vedere al autovehiculelor înmatriculate în România după ce anterior mai fuseseră înmatriculate și în alte țări membre ale U.E., astfel că dispozițiile O. nr. 5. încalcă prevederile T.ului U.E. În acest sens, art. 90 pct. 1 din T.ul de instituire a C. E. prevede că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor statemembre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Noțiunea de taxă cu efect echivalent a fost dezvoltată în jurisprudența C.J.C.E. în sensul că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE și 25 CE (a se vedea, în special, hotărârile din 17 iulie 1997, Haar Petroleum, C-90/94, Rec. p. I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec. p. I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi-Nameth). După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul T.ului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, încă republicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, citată anterior, punctul 45). De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (a sevedea hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, Rec. p. I-4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi si Nemeth, citată anterior,punctul 46). Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand, iar la data de (...), a adresat o cerere recurentei pârâte, I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. prin care a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare. Cererea a fost respinsă, invocându-se faptul ca nu se poate proceda la înmatricularea autoturismului in lipsa dovezii achitării taxei de poluare, cu motivarea ca prima înmatriculare a vehiculelor in România se poate efectua doar daca sunt respectate dispozițiile art. 7 din OMAI 1501/2006, atât în sensul prezentării documentelor cât și în sensul achitării tuturor taxelor prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, stabilita de OUG 5. argumente pe care se bazează și recursul promovat. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Cu toate acestea insa raportat la imprejurarea ca intre timp reclamantul a inmatriculat autoturismul acesta avand in prezent nr de inmatriculare (...) recursul formulat este lipsit de interes. Nu mai exista un folos practic, actual pe care l-ar putea trage reclamantul. A. poate formula separat o actiune in restituirea taxei de poluare prelevata cu incalcarea normelor dreptului comunitar. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C. să respinga recursul declarat de reclamant impotriva sentinței civile nr. 5927 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F. G. împotriva sentinței civile nr. 5927 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2011.{ F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, M. S. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: L. M.
| ← Decizia civilă nr. 752/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 371/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
