Decizia civilă nr. 752/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 752/2011
Ședința 22 februarie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. C. S., împotriva sentinței civile nr. 2767 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., cauza privind și pe intimații C. A.-V. și A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauă nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului C. A.-V., prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 din C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 2767 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă. A fost admisă acțiunea reclamantului C. A.-V., în contradictoriu cu D. G. a F. P. a J. S. și A. F. P. C. S.. S-a dispus anularea adresei nr. 914/(...) a pârâtei și a fost obligată aceasta să restituie reclamantului suma de 5148,0 lei reprezentând taxă de poluare. A fost respinsă cererea privind plata majorărilor de întârziere și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. pentru M.. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Prin chitanța seria TS5 nr. 1945485 din (...), reclamantul a achitat la T. municipiului C. S. suma de 5148,00 lei cu titlu de taxă de poluare prevăzută de O. nr. 5.. Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție caredecurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de J. E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Întrucât tribunalul a constatat că suma de 3409 lei reținută de pârâtă cu titlu de taxă poluare nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Excepția privind inadmisibilitatea invocată a fost apreciată nefondată, întrucât reclamantul a solicitat anularea actului prin care s-a dispus a achita taxa nedatorată și ca urmare a acesteia a solicitat restituirea sumei. Cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice, a M. M. - A. F. pentru M. ca în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, a fost respinsă, întrucât nu această instituție încasează suma din litigiu și nici nu se varsă în contul acesteia. Suma respectivă a constituit venit la bugetul de stat și nu la bugetul fondului pentru mediu, aceasta nefiind virată la acest din urmă fond. Reclamantul a solicitat însă majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății și până la restituirea efectivă. Penalitățile de întârziere curg conform art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, termen ce în speță nu a expirat până la darea răspunsului către reclamant de către pârâtă, condiție în care acestea nu au putut fi acordate. Împotriva sentinței a formulat recurs D. G. a F. P. a județului S., solicitând admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile nr. 2767 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M., respingerea acțiunii formulată de C. A. V. in principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, respingerea cererii privind acordarea majorărilor de întârziere. În motivarea recusului, recurenta consideră criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct.7, 8.9 Cod Procedura Civila si in considerarea dispozitiilor art. 304l deoarece instanta de fond in mod nelegal a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate, retinind ca reclamantul a solicitat anularea actului prin care s-a dispus achitarea taxei. Cu privire la acesta retinere arată că taxa de poluare a fost stabilita de organul fiscal prin D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 5000/(...) comunicata sub semnătură cu reclamantul in data de (...) si nu prin adresa nr. 914/(...) asa cum in mod eronat a retinut instanta de fond in motivarea respingerii exceptiei inadmisibilitatii actiunii invocate in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. D. de C. al T. pentru Poluare este asimilată deciziilor de impunere fiind susceptibila de a fi atacata în conformitate cu art 207 cod procedura fiscală. Procedura administrativ fisccala prevazuta de art. 205, 218 Cod procedura fiscala este asimilata cu o cale administrativa care este obligatorie prin prisma prevazuta de art. 7 din L. nr. 554/2004 si nu cu o cale de atac administrativ jurisdictionala lăsată la latitudinea persoanei vatamate prevazuta de art. 6 din L. nr. 554/2004. Reclamantul a sesizat instanta de judecata cu o cerere prin care solicită anularea adresei nr. 914/(...) si obligarea restituirii taxei de poluare. R. la aceasta adresa arată urmatoarele: aceasta adresa nu este un act administrativ, in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala. In acest sens, retinerea instantei este eronată, deoarece decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule trebuia atacata cu contestatație administrativa si doar decizia pronuntata in contestatia administrativa putea fi atacata cu actiunea in contencios fiscal conform art. 218 cod procedura Fiscala. Reclamantul nu a urmat aceasta procedura, deci, actiunea sa este inadmisibila. (In acest sens s-a promnuntat Curtea de A. C. - dosar nr. (...)- D. nr. 1435/(...)). Recurenta critică sentinta instantei de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemareî garantie a Administratie F. pentru M.. Textul O. nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectarea speciala a sumelor de bani rezultate din plata taxei pe poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor siproiectelor pentru protectia mediului. Totodata, alineatul 2 al aceluiasi articol prevede programele si proiectele pentru protectia mediului finantate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plateste de catre contribuabil într-un cont distinct deschis la unitatile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Aceeasi este situatia si in cazul restiturii sumelor reprezentând diferentele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei. In concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al platii, si prin urmare nu are obligatia legala de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant. Din prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., rezulta ca această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M.. În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, aspecte care au fost ignorate de instanța de fond, iar hotărâreă astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru M.. Pe fondul cauzei solicită respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei în concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței civile nr. 2767 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul admiterii cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M., respingerea acțiunii formulată de C. A. V. in principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată, menținerea respingerii cererii privind acordarea majorărilor de întârziere. Prin întâmpinarea formulată imtimatul C. A.-V. solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la inadmisibilitatea actiunii, apreciază ca aceste sustineri trebuie respinse deoarece potrivit art. 205 C.pr.fisc., impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrativ-fiscale se poate face contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune a celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii. Tot astfel art. 6 (2) din L. nr. 554/2004 spune ca actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, sa fie obiectul unei judecati speciale administrative pot fi atacate la instanta de contencios administrativ, cu respectarea dispozitiilor art.7(1), daca partea intelege sa nu exercite procedura administrativ - jurisdictionala. Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare in plan legislativ a principiului fundamental privind accesul liber la justitie prevazut in art.21 din Constitutia R. in sensul ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept. În acest context, si dispozitiile art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura recursului grațios, în materie de contencios administrativ, trebuie analizate si aplicate cu multa atentie, tocmai pentru a nu se incalca dreptul fundamental prevazut de articolul 21 din Constitutie si care se completeaza cu dreptul la un proces echitabil prevazut de art.6 din Conventia E. a Drepturilor Omului. Dincolo de aceste aspecte care se refera la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publica, arată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 (1) din L. nr. 554/2004 pentru simplul motiv că obiectul actiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său, situatie prevazuta de art.8(1) teza II, din legea contenciosului administrativ. Cu alte cuvinte, simplul refuz de a i se restitui taxa pe poluare, pe care o consideră că nu trebuia datorată, îl indreptățește să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indica recurenta pe care intimatul le-ar fi putut urma si care daca nu sunt urmate paralizează demersul judiciar de față nu poate să conduca la inadmisibilitatea actiunii privind restituirea taxei pe poluare. I. in mod legal a ales să se supună legislatiei interne in materie si apoi a decis sa apeleze la organulfiscal pentru a recupera taxa, considerand ca a fost platita fără temei legal, procedeul urmat de acesta fiind perfect legal, deoarece orice plata facuta din eroare sau fără sa existe debit este considerata nedatorata si astfel este supusa restituirii. In concluzie, potrivit art. 8 (1) din L. nr.554/2004, atâta timp cât se află în posesia actului din care rezultă refuzul de solutionare favorabilă a cererii, apreciază că are deschisă calea prevazută de art. 1 (l) din L. nr. 554/2004, respectiv de a se adresa instantei de contencios administrativ competente. Cât priveste dobânzile neacordate de prima instanță, apreciază că și acestea trebuiau acordate, existand temei legal. S-a statuat că în cazul in care o taxă a fost încasată în baza unei legislatii interne contrară normelor comunitare, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin incalcarea acestuia. In astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie sa asigure rambursarea taxelor colectate cu incalcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiului ce guvernează autonomia procedurală și îmbogatirea fără justă cauza, hotărându-se și plata de daune pentru pierderile suferite. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată următoarele: Reclamantul C. A. V. a investit prima instanță cu anularea adresei nr. 914/(...) emisă de A. F. P. a municipiului Z. din cadrul Direcției Generale a F. P. a județului S. și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.148 lei actualizată cu majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei. Suma a fost achitată de către reclamantul intimat la data de (...) în baza unei decizii de calcul, cu titlul de taxă de poluare, în baza dispozițiilor O. 5.. În ciuda acestui temei juridic evident, prima instanță a analizat cererea reclamantului pe un alt temei de drept, făcând o confuzie între dispozițiile cuprinse în OUG nr.5. și taxa de prima înmatriculare stabilită în art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal și pct.311 - 312 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal. Astfel, deși prin dispozitiv se dispune restituirea sumei cu titlul de taxă de poluare, întreaga motivare face referire exclusivă la compatibilitatea dreptului comunitar cu taxa de primă înmatriculare reglementată prin dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Codul fiscal, în ciuda faptului că aceste dispoziții au fost abrogate expres la momentul întrării în vigoare a O. 5.. Prin urmare întreaga argumentație a instanței de fond are în vedere un alt act normativ decât cel cu care reclamantul a investit prima instanță și care este incident în cauza dedusă judecății. În consecință, instanța nu a analizat cererea cu care a fost investită prin prisma temeiului de drept invocat și incident așa încât în consecință sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 5 C.p.c. deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Drept consecință se impune astfel admiterea recursului declarat de pârâta D. C. cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a se analiza compatibilitatea taxei de poluare reglementată prin O. nr. 5. așa cum a fost ea modificată prin OUG nr.218/2008 și respectiv OUG nr.7/2009 cu prevederilor cuprinse în art. 110 din T.C.E (fostul art. 90 din T.ul CE). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L EGII, D E C I D E : Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2767 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A.-IRNINEL A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 3 ex/(...) Jud.primă instanță: P. R. M.
| ← Decizia civilă nr. 1783/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2249/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
