Decizia civilă nr. 2259/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2259
Ședința publică din 20 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: AL H. S.
JUDECĂTORI : A.-G. N.
D. M.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul V. A. împotriva Sentinței civile nr.6508 pronunțată în data de (...) în dosarul nr.(...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. S., A. F. P. Z., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentului, dovada în original a achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 22 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,6 lei.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2011 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.6508 din 9 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului V. A., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. Z.
S-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.
și a fost respinsă excepția invocată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achitat la
T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 3254 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței TS5 nr. 4116499 (fila 10).
Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5..
Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, C. europeană-D. G. Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat:
„La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentruînmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării.
R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sa stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, otaxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";.
Prin urmare, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie sa se faca prin raportare la art..90 din T., precum si la jurisprudența C.
C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17).
De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de J. a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52).
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C.
Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din T. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de J. a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth , par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad.
Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
Se respectă astfel exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei in care a statuat că „articolul 90 par. 1 din T.ul instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristiciletehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata f ăr ă a se l u a in c a lcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta.";
Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T.ul CE.
Pentru motivele arătate, instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată.
Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea sa de chemare în garanție a A. F. de M. a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. A. solicitând admiterea recursului și anularea în totalitate a sentinței atacate și, rejudecând cauza pe fond, anularea deciziei de stabilire a taxei nr.11925/(...) ce a fost achitată cu chitanța nr.4121970/(...) și restituirea sumei de 1704 lei cu dobânda aferentă d ela data achitării acesteia și până la restituireaintegrală a sumei.
În motivele de recurs se arată că principala critică asupra hotărârii instanței de fond, se referă la modificările aduse OUG 5. în care, scopul nu mai este de protejare a mediului ci, de protejare a industriei auto interne și de păstrare a locurilor de muncă.
Astfel, din preambulul ordonanței de urgență nr.2. rezultă faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare auto și a producției instrucției furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională, faptul că Guvernul României ia măsuri pentru păstrarea locurilor de muncă.
Recurentul consideră că prin ultimele modificări aduse OUG 5., taxa de poluare încalcă prevederile art.110 din T.ul U.E. De asemenea, arată că modificările aduse taxei de poluare prin OUG 2. și OUG nr.7/2009 sunt incompatibile cu art.110 din TUE.
În acest sens, edificatoare este și practica Curții de A. C. dispozițiile OUG 5. (în forma inițială) sunt compatibile cu art.110 din TUE (dos.nr.(...)), iar modificările aduse acestei ordonanțe sunt incompatibile cu dispozițiile T.ului (dos.nr.(...)).
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor se face prin raportare la art.90 din T. precum și la jurisprudența C. Cu alte cuvinte, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în baza unor principii fundamentale de drept comunicare, cum ar fi principiul criteriilor obiective. Aplicând aceste criterii, constată că OUG nr.5. cu modificările ulterioare, respectă doar parțial cerințele stabilite cu C. E. dar și condițiile stabilite de CEJ în jurisprudența sa. Criteriul primei înmatriculări, introdus de legiuitorul român face ca această taxă să fie discriminatorie.
Un alt motiv de critică este incompatibilitatea taxei de poluare
(respectiv modificările aduse acesteia prin OUG nr.2. și nr.7/2009) cudreptul comunitar este pusă în discuție și prin emiterea unei scrisori de somare împotriva R. (prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar) de către C. E., la data de (...), în temeiul art.226 din TCE.
Recurentul mai invederează faptul că, așa cum însuși legiuitorul român recunoaște că modificările aduse OUG 5. încalcă legislația comunitară, se impune în mod obligatoriu să se înlăture aceste dispoziții din legislația națională și pe cale de consecință, să se dispună restituirea taxei de poluare.
În concluzie, arată că, judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin ala cestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale prin care s-ar îngrădi sau împiedica repararea prejudiciilor prin impunerea de termene, condiții, lăsându-le neaplicate prin propria putere de decizie, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 15 februarie 2011 D. G. a F. P. S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței T.ui S. ca temeinică și legală, cu respingerea acțiunii reclamantului cainadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate,
Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E.
(TFUE) creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale
U. le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234
CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de
Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I.
T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar dacă din paragraful 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare.
Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5..
Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială.
Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum
și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal).
Din această perspectivă, având în vedere dezideratul asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității.
Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizeazăacțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18).
Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de J., respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și aprincipiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facăimposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Raportat la considerentele menționate o soluție de admitere a acțiunii formulate de reclamant ar fi fost pe deplin justificată, soluția primei instanței fiind dată cu aplicarea greșită a legii motiv pentru care se impune a fi reformată.
Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. D. particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le-a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9..
Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept.
În privința modului de soluționare a cererii de chemare în garanție
Curtea apreciază că în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art. 60-63
C.pr.civ., întrucât textul OUG nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare.
Art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M..
Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul
A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privindaprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezultă din chitanța atașată la dosarul cauzei. În același sens sunt și prevederile HG
686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.
5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței.
Aceeași este situația si in cazul restituirii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestării taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. Adresa prin care reclamantului i s-a răspuns la cererea nr. 1. nu este un act administrativ tipic, ci unul asimilat, expresie a refuzului constatat nejustificat de restituire a taxei, neimpunându-se anularea lui, această împrejurare nu poate determina o soluție de respingere, de plano, a tuturor petitelor, pretenția concretă a reclamantului fiind cea de restituire a taxei încasate în baza unui act normativ contrar dreptului comunitar
Pentru aceste motive Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din
Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile art. 312 C.pr.civ. să admită recursul conform dispozitivului.
Culpa procesuală a pârâtelor fiind dovedită în baza prevederilor art. 276 C.proc. civ. acestea vor fi obligate în solidar să plătească reclamantului suma de 43,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul V. A. împotriva sentinței civile nr.6508 din 9 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamant în parte.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 3254 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța nr.4116499/(...), cu dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea integrală.
Obligă pârâtele să achite reclamantului 43,3 lei cheltuieli de judecată la fond.
Respinge restul capetelor de cerere.
Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă A. F. pentru M. să restituie pârâtelor suma de 3254 lei reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant.
Respinge excepțiile invocate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, S. AL H. G. A. N. D. M. M. ȚÂRred.S.Al H./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.C. C.
| ← Decizia civilă nr. 1009/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4249/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
