Decizia civilă nr. 2322/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2322/2011
Ședința publică din 24 mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. O. V., împotriva sentinței civile nr. 3993 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului Cluj, cauza privind și pe intimata A. F. P. A M. T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
P. de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei A. F. P. A M. T., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 31 alin. 3 C.pr.civ. În baza actelor și a probelor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3993 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj s-a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă. S-a admis în parte acțiunea reclamantului S. O. V., împotriva pârâtei A. F. P. A M. T. și în consecință : A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.126,5 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare. S-a respins petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente conform art. 124 Cod procedură fiscală. În considerente se reține că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamantul S. O. V. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. a M. T., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.126,5 lei, plătită cu titlu de diferență taxă de primă înmatriculare, cu dobânzile aferente de la data achitării taxei de primă înmatriculare până în momentul restituirii efective a sumei conform art.124 C.pr.fiscală. Reclamantul a arătat că a cumpărat autoturismul marca Opel Astra, înmatriculat în Germania, iar în momentul în care a dorit înmatricularea în R. a fost obligat la achitarea sumei de 5.003,50 lei pe care a plătit-o la T. M. T., conform chitanței seria TS4A nr.2072355 la data de (...) în favoarea Administrației Financiare a M. T.. Ulterior, s-a adresat pârâtei pentru restituirea acestei sume, însă i s-a restituit doar o parte respectiv suma de 1.967 lei în conf. cu prev. OUG nr.50/2008 rămânând o diferență neachitată din taxa nedatorată respectiv suma de 3.126,5 lei, După achitarea taxei menționate apreciind că este nelegală a înaintat plângere prealabilă a A. F. P. T. iar în răspunsul primit pârâta și-a exprimat refuzul restituirii motiv pentru care a promovat prezenta acțiune. În drept, au fost invocate principiile fundamentale referitoare la libera circulația a mărfurilor pe teritoriul U. E. înscrise în: Tratatul de la R. de constituire a C., art.6-12, art.30-37; Tratatul privind U. E. art.3 lit.a; Tratatul de la A. - art.3 lit.a; Tratatul de A. a R. la U. și interpretările Curții E. de Justiție, corob. cu prev. art.1,2 și 8 alin.1 din Lg. nr.554/2004. Pârâta A. F. P. a M. T. prin întâmpinare a invocat excepțiile tardivității acțiunii întemeiată în drept pe prev. art.11 alin.2 din Lg.554/2004, corob. cu art.205 din O.G nr.92/2003 privind C. de P. F.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehicule în temeiul unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv art.1141-2143 C.fisc. coroborat cu art.311-2 din HG 44/2004, dispoziții care nu contraveneau prevederilor tratatelor europene invocate de reclamant. Excepția tardivității invocată de pârâtă prin întâmpinare, a fost respinsă, deoarece obiectul juridic dedus judecății nu-l constituie anularea unui act administrativ-fiscal, ci obligarea pârâtei la restituirea sumei menționate, urmare a refuzului nejustificat al acesteia de a o restitui, în cauză fiind incidente prev. art. 19 din L. 554/2004 iar reclamantul a cunoscut nelegalitatea taxei doar după apariția OUG nr.50/2008 astfel încât în raport de aceste dispoziții se află în termenul de promovare al acțiunii. Pe fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Pârâta A. F. P. a municipiului T. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f. 12, T. M. T. fiind o entitate în cadrul acesteia, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Instanța a constatat că reclamantul a achitat la data de (...) suma de 5.003,50 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ori la acea dată nu erau în vigoare prevederile OUG nr. 50/2008, prevederi care potrivit principiului neretroactivității legii nu puteau fi aplicate. Considerând nelegală perceperea acestei diferențe de taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune. Așa cum rezultă din actele de la filele 7 și 8 reclamantului din suma totală de 5.003,50 lei i s-a restituit suma de 1.967 lei, rămânând o diferență de 3.126,5 lei din cuantumul total al taxei achitate și apreciată ca nedatorată. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare dinlegile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în C. fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din C. fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității E.. Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-ar afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea formulată și a dispus în consecință. Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente în conf. cu art.124 C.pr.fiscală a fost respins pentru următoarele considerente: Este de principiu că potrivit disp. art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot așa, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai așa se poate realiza o justă reparație a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv O. nr.9/2000 - art.2, art.3 alin.1 și 3 astfel încât temeiul de drept invocat de reclamant - art.124 C.pr.fiscală nu este incident speței. Împotriva sentinței a declarat recurs S. O. V., solicitând admiterea recursulul in sensul modificarii in parte a sentintei recurate in ceea cepriveste dobanda legala, admiterea capatului de cerere privind obligatia accesorie,cu consecinta obligarii paratei A. F. P. T. la plata dobanzii legale de la data achitarii sumei nedatorate si pana la plata efectiva a diferentei de taxă de prima inmatriculare si mentinerea restului dispozitiilor sentintei recurate. În motivarea recursului recurentul arată că atât prin plangerea prealabila inaintata AFP T. cât si prin actiunea imtroductiva a solicitat acordarea dobanzii legale accesoriu obligatiei principale de restituire a taxei de prima inmatriculare. In mod nelegal instanța de fond a respins acordarea dobânzii legale. Indiferent de temeiul juridic invocat instanta are obligatia de a se pronunta asupra fiecarui capat de cerere, respectiv dobanda legala. A admite altfel ar insemna incalcarea accesului justitiabilului la un proces echitabil in sensul ca neindicarea corecta a temeiulul de drept ar duce implicit la respingerea cererii fara a mai fi cercetat fondul, opinie contrazisa de practica judiciara unanima. În materie fiscala sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 si art. 124 din C. de procedura fiscala potrivit carora în cazul în care se constata ca plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective si a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de C. de procedura fiscala. Prin Hotarârea C.J.C. din (...), pronuntata în cauzele conexate C- 10/97-C-22/97, s-a stabilit ca obligatia pentru instanta nationala de a elimina aplicarea unei norme din legislatia nationala prin care s-a constituit o impunere contrara dreptului comunitar trebuie sa conduca instanta nationala la aprobarea cererilor de rambursare a acestei impuneri. Aceasta restituire trebuie sa fie asigurata în conformitate cu dispozitiile dreptului sau national, întelegându-se ca acestea nu trebuie sa fie mai putin favorabile decât acelea care privesc actiuni asemanatoare de natura interna si nici sa nu faca imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite prin ordinea jurtdica comunitara. În par. 26 al acestei hotarâri s-a aratat ca stabilirea modalitatilor de rambursare aplicabile si calificarea, în acest scop, a raporturilor juridice stabilite între administratia fiscala a unui stat membru si societatile din acest stat intra sub incidenta dreptului national. Asa fiind, rambursarea integrala a sumelor de bani platite necuvenit si a dobânzilor aferente trebuie sa se faca potrivit dreptului national. Or, din aceasta perspectiva, în materie fiscala sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 si art. 124 din C. de procedura fiscala potrivit carora în cazul în care se constata ca plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fara temei legal, cel care făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective si a dobânzii corespunzatoare majorarilor de întârziere prevazute de codul de procedura fiscala. Cu toate acestea, instanta de fond, prin exercitarea rolului activ, in cazul in care constata existenta unor elemente care sa justifice recalificarea raporturilor juridice stabilite între administratia fiscala si reclamant din raporturi de natura fiscala în raporturi de drept civil, trebuia sa acorde dobanda legala, in materie civila conform OG. nr.9/2000.Mai mult, trebuie luat in considerare cererea de restituire inaintata de recurent, unde a solicitat acordarea dobanzilor legale, iar in contencios administrativ a atacat refuzul AFP T. de a solutiona favorabil aceasta cerere. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată recurentul a solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzii, conform art. 124 Cod proc.civ. (articol care reglementează dobânda fiscală). În materia fiscală sunt incidente prevederile art. 21 alin. 4 și art. 124 Cod proc. fiscală, potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de C. de procedură fiscală. În cauză însă își găsesc aplicabilitatea prevederile cuprinse în OG nr. 9/2000, privind dobânda legală. Or, instanța se pronunță privind acordarea dobânzii legale doar în limitele în care a fost investită prin cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat acordarea dobânzii fiscale. Orice cerere formulată în recurs, pentru prima dată, în sensul acordării dobânzii legale este inadmisibilă. În cauză prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a solicitat acordarea dobânzii legale. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamantul S. O. V., împotriva sentinței civile nr. 3993 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 24 mai 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. A. I. A. C. I. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1597/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
