Decizia civilă nr. 2420/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2420/2011
Ședința publică de la 26 Mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător D. M.
Judecător M. H.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta C. G. și pârâții C. LOCAL AL M.C. N. și P. M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect obligația de a face REJUDECARE - (...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat F. M., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul pârâților este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar recursul reclamantei este legal timbrat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, obligarea la atribuirea uni spațiu, cu o suprafață cât mai apropiată de 100 mp.
În ceea ce privește recursurile pârâților, solicită respingerea acestora ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3538 din 22 octombrie 2010 a T.ui C. s-a admis acțiunea reclamantei C. G. împotriva pârâților C. LOCAL AL M. C.-N. și P. M. C.-N. și, în consecință au fost obligați pârâții să atribuie reclamantei prin închiriere spațiul situat în C.-N., str. Memorandumului nr. 10, în suprafață de 9,82 m.p. înscris în CF nr. 1., nr. top 363/1/XXXI. Totodată au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.514,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că există anumite spații disponibile a fi închiriate reclamantei în calitatea sa de titular a drepturilor conferite de L. nr. 3..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâții.
În motivarea recursului reclamanta arată că instanța de fond nu a motivat soluția acordării unui spațiu comercial cu o suprafață de 10 ori mai mică față de cea la care legea specială îi acordă dreptul reclamantei.
A mai arătat reclamanta că a depus la dosar dovezi referitoare la disponibilitatea a încă două spații comerciale cu o suprafață mult mai mare.
Întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. reclamanta a arătat că nu au fost respectate de către instanța de fond principiile cetrebuie avute în vedere pentru a se asigura respectarea și aplicarea corectă a legii și anume respectul și gratitudinea față de eroii martiri și luptătorii participanți la acțiunile desfășurate pentru V. Revoluției Române, dar și echitate în acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Susține recurenta că acordarea spațiului de 9 m.p. nu respectă nici principiile și nici scopul legii, ci dimpotrivă golește de conținut dreptul conferit de lege.
Cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. reclamanta a arătat că instanța de fond nu a motivat în nicio modalitate care sunt considerentele care au format convingerea ca dintre spațiile aflate în portofoliul pârâților să-i fie atribuit spațiul cu suprafața cea mai mică.
Recursurile P.ui municipiului C.-N. și a C. Local al municipiului C.- N., deși au fost formulate pe înscrisuri diferite sunt identice ca și conținut astfel încât vor fi prezentate împreună.
Recurenții au solicitat modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului recurenții arată că L. nr. 3. instituie o serie de drepturi în favoarea deținătorilor de certificate de revoluționari, însă nu instituie obligația imperativă și corelativă a acestor drepturi în sarcina autorității publice locale.
Susțin recurenții că individualizarea atât de exactă a unui spațiu comercial care i-ar putea fi atribuit reclamantei sunt de natură a crea acesteia o situație mult mai avantajoasă în comparație cu alte persoane beneficiare ale drepturilor conferite de L. nr. 3..
Susțin recurenții că legea cuprinde o normă permisivă și nu una imperativă de obligare la vânzarea sau închirierea spațiilor comerciale, legiuitorul lăsând la latitudinea unităților administrative opțiunea de a dispune de imobilele aflate în proprietatea sa privată.
Recurenții au criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale.
Pârâții, prin întâmpinări filele 14-17 au solicitat respingerea recursului reclamantei.
Reclamanta prin întâmpinarea depusă la fila 26 a solicitat respingerea recursurilor pârâților.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Art. 5 alin. 1 lit. c din L. nr. 3. instituie dreptul pentru persoanele beneficiare ale acestui act normativ de a cumpăra sau de a închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat un spațiu comercial sau să concesioneze ori să închirieze cu prioritate, fără licitație, o suprafață de 100 m.p. din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii.
Textul legal oferă mai multe posibilități alternative de exercitare a acestui drept, ele fiind enumerate în textul legal.
Astfel art. 5 lit. c) din L. prevede:" cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii;";
Nu există ordine de prioritate în privința modului de organizare efectivă a acestui drept iar legea nu prevede o procedură prin intermediul căreia să se realizeze acest drept.
Rămâne deci la latitudinea autorităților locale gestionarea domeniului public local, să identifice modalitățile cele mai potrivite pentru a se asigura exercitarea dreptului, cu respectarea cerințelor art. 2 alin. 1 lit. a și f din L. nr. 3..
Dreptul prevăzut de lege în favoarea reclamantei trebuie să fie respectat de către autoritățile publice locale, justificat pe de o parte de obligația acestora de a respecta dispozițiile actelor normative în vigoare, iar pe de altă parte de obligația de a respecta în concret dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 3., respectiv de a manifesta respect și gratitudine față de beneficiarii acestui act normativ.
Pârâții, în calitate de reprezentanți ai administrației publice locale, au obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestui act normativ în forma prevăzută de lege.
Întârzierea soluționării cererii reclamantei de acordare a drepturilor stabilite în favoarea sa de actul normativ, generate de calitatea sa specială, are valoarea unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri întemeiate pe un drept prevăzut de lege.
Pârâții nu pot refuza aplicarea actului normativ motivat de faptul că nu ar cuprinde o obligație imperativă și nici că ar încălca dreptul de proprietate privată al statului.
Fiind stabilit dreptul în favoarea reclamantei este stabilită și implicit și obligația autorității locale de a lua măsurile necesare pentru realizarea efectivă a dreptului.
Referitor la acordarea în concret a unui anumit spațiu comercial
Curtea constată următoarele:
Intervenția instanței de judecată la acest moment al raporturilor juridice dintre părți este inoportună.
În lipsa unei proceduri concrete de identificare a spațiului trebuie lăsată la latitudinea organului administrativ teritorial determinarea în concret a spațiului ce poate fi oferit reclamantei pentru satisfacerea drepturilor sale.
Pârâții sunt gestionari ai bunurilor imobile aflate în domeniul public, calitate în care au dreptul de a lua toate măsurile necesare pentru o bună administrare a acesteia, de a armoniza interesul public cu cel privat.
Individualizarea spațiului nu se impune în acest moment deoarece instanța s-ar implica într-o chestiune legată de administrarea domeniului public în condițiile în care autoritatea publică este obligată să realizeze propria analiză cu privire la spațiul comercial ce poate fi oferit reclamantei în raport și de interesul public prezent în cauză.
Cu toate acestea, Curtea arată că pârâții vor avea o singură alternativă, respectiv de a identifica în termenele prevăzute de art. 25 din L. nr. 554/2004, un anumit spațiu comercial pe care să îl ofere, cu caracter definitiv reclamantei, într-una dintre modalitățile prevăzute de lege.
Curtea reține că din probatoriul administrat în fața instanței de fond există cel puțin 3 spații comerciale care pot fi oferite spre închiriere reclamantei și înțelege în același timp că este necesar ca autoritatea publică locală să ia propria decizie, cântărind asupra interesului public și a celui privat și atenționând că pârâții sunt obligați să acorde satisfacție reclamantei, în considerarea drepturilor stabilite de lege în favoarea acesteia.
Curtea reține raportat în principal la recursul reclamantei că modul de respectare a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a) și f) din L. nr. 3. vor putea fi analizate de către instanță dacă este cazul, numai atunci, când cu respectarea termenului prevăzut de lege, autoritatea locală va oferi reclamantei un anumit spațiu comercial concret.
În același timp reclamanta trebuie să rețină că autoritatea publică trebuie să respecte atât interesul public cât și pe cel privat, atunci când fie decide în privința bunurilor aflate în administrare.
Față de această stare de fapt nu se impunea ca instanța de fond să individualizeze spațiul și deci implicit să arate la acest moment care sunt argumentele pentru alegerea unuia sau altuia dintre spațiile disponibile.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. va admite recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3538 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea și va obligă pârâții să atribuie reclamantei, prin cumpărare sau închiriere cu prioritate, fără licitație, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o suprafață utilă de până la 100 mp. Va menține dispozițiile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele menționate anterior se va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și C. LOCAL AL M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3538 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții să atribuie reclamantei, prin cumpărare sau închiriere cu prioritate, fără licitație, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o suprafață utilă de până la 100 mp.
Menține dispozițiile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge recursul reclamantei C. G.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE,
L. U.
JUDECĂTOR,
D. M.
JUDECĂTOR,
M. H.
GREFIER, M. T.
}
Red.D.M./dact.L.C.C./3 ex./(...) Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2269/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5960/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
