Decizia civilă nr. 244/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 244/2011
Ședința { F. publică} de la 15 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M. GREFIER A. B.
S-a luat in examinare acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul S. N. AL L. DE P.- G. P. B. M. in contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, pârât ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL BAIA MARE, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut in ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. invederează} faptul că Tribunalul Maramureș a declinat competența de soluționare a prezentei cauze in favoarea Curții de A. C.
La data de 13 aprilie 2011 s-a inregistrat la dosarul cauzei intâmpinare formulată de pârâtul Penitenciarul Baia Mare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial in judecarea prezentei cauze, in temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza in stare de judecată, in temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară inchise dezbaterile și rămâne in pronunțare in baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr. (...) al Tribunalului M. reclamantul S. N. AL L. DE P. - G. P. B.-M. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și P. B.-M. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei directorului unității nr. 46/2010, a deciziei directorului general ANP nr. 4545/2010 și a Ordinului Ministrului J. nr. 1869/c/2010 prin care s-a dispus in mod unilateral diminuarea cu 25% a cuantumului brut al indemnizației lunare de incadrare, a sporurilor, indemnizațiilor și altor drepturi salariale ale membrilor de sindicat, cu obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariile cuvenite in luna iunie 2010 și cele plătite efectiv incepând din iulie 2010, la plata integrală a salariilor și actualizarea sumelor cu indicele de inflație. Pârâtul Ministerul Justiției a formulat intâmpinare in care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu are calitatea de parte in raport de drept material. Referitor la fondul cauzei a solicitat respingerea - f. 8 Pârâtul P. B.-M. a chemat in garanție Ministerul Justiției arătând că in condițiile legii aceasta instituție publică asigură fondurile necesare pentru funcționarea pârâtului - f. 14. Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii - f. 17. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând ca rolul esențial in procesul bugetar și in execuția bugetara revine Guvernului și Parlamentului, in condițiile art. 17 al.1 din Legea nr. 500/2002. In privința fondului a solicitat respingerea acțiunii - f. 20. În ședința publică din 15 februarie 2011 Tribunalul Maramureș a procedat la disjungerea capetelor de cerere având ca obiect anularea deciziilor nr. 4545/2010 și nr. 1869/2010 fiind declinată competența de soluționare a acestor capete de cerere in favoarea Curții de A. C. În fața Curții P. B.-M. a depus intâmpinare ( f. 11) prin care a solicitat respingerea acțiunii. Din actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele: Prin decizia nr. 4545 din 9 august 2010 emisa de către Administrația Națională a Penitenciarelor - f. 11 s-a dispus ca in perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010 cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale ale ofițerilor cu funcții de conducere din unitățile subordonate Administrației N.e a P. să se diminueze cu 25%. Prin ordinul nr. 1869/c/(...) Ministrul J. (f. 13) a dispus diminuarea cu 25% pentru perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010 a cuantumului brut al indemnizației lunare de incadrare per salarii inclusiv sporuri indemnizații și alte drepturi salariale ale directorului general și directorilor generali adjuncți ai Administrației N.e a P. precum și directorilor de unități penitenciare. Potrivit celor menționate in cele două acte atacate, măsurile au fost dispuse in condițiile Legii nr. 330/2009, ale Legii nr. 118/2010, precum și a OUG nr. 1/2010. Analizând cu prioritate excepțiile invocate in condițiile art. 137 C.pr.civ. Curtea reține următoarele: Față de împrejurarea că se solicită anularea unui act emis de către Ministerul Justiției, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții publice urmează a fi respinsă. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice va fi admisă motivat de faptul lipsei existentei raportului juridic de drept material (raport de serviciu intre funcționarii publici reprezentați de către reclamanta și pârâta chemată in judecată). Curtea reține și faptul că Administrația Națională a Penitenciarelor este o structură organizată, subordonată M.ui J., directorul general având calitatea de ordonator secundar de credite, conf. art. 7 al. 3 din H.G. nr. 1849/2004. Referitor la fond cauzei Curtea reține următoarele: Analiza pretențiilor reclamantului din perspectiva practicii C.: Principala problemă pusă in discuție de către reclamant este cea a posibilității judecătorului național de a aplica Conventia în mod direct, chiar în situațiile în care Curtea C. s-a pronunțat deja și a constatat constituționalitatea unei modificari legislative. Astfel, este în primul rând de determinat dacă judecătorul național se poate pronunța cu privire la respectarea C., ca efect al aplicarii unei legi interne, în cazul concret cu care este sesizat, dupa ce Curtea C. a declarat deja ca legea în cauză este constituționala. A relevat jurisprudențapertinentă că asemenea probleme se pot ivi în situația în care standardul fixat de Curtea C. este mai mic decat cel fixat de C. astfel incât, desi legea este declarată constituțională, ea poate, totusi, în circumstante particulare, să încalce Convenția. Se constată însă că în concret exista o diferență fundamentală între abordarea Curții Constituționale și cea a Curții Europene. Astfel, Curtea Constituțională, conform propriei jurisprudențe, verifică doar conformitatea legii cu Constituția, în timp ce Curtea Europeană, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenția, ci se pronunță cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situație de fapt. Pentru a putea soluționa cauza cu care este învestit, judecatorul național trebuie sa determine dacă, într-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare C.. Acest lucru se poate face însă numai în functie de circumstantele concrete ale speței, nu în general și în abstract. Față de considerentele expuse instanța constantă că deși Curtea Constituțională s-a pronuntat deja cu privire la constituționalitatea unei legi, acest lucru nu va împiedica instanta de judecata să ajungă la concluzia că aplicarea acelei legi la o situatie determinata este de natura să producă efecte contrare C.. Reclamant a indicat ca și practică relevantă în susținerea demersului său judiciar cauza Muresanu c. Romaniei din 15 iunie 2010. Instanța constată însă că această cauză nu poate fi reținută ca un precedent în situatia dedusă judecății, dat fiind cadrul juridic fundamental diferit existent în cauza Mureșanu c. Romaniei din 15 iunie 2010, respectiv, reclamantul obținuse, în instanta, o hotarâre prin care angajatorul era obligat la plata unui anumit salariu, determinat în concret. "Bunul";, în sensul C. era creanța de natură salarială stabilită printr-o hotararea judecătorească, act ce constituie un titlu executoriu.(paragraful 26 din hotarare). Chiar dacă s-ar extinde analiza și din perspectiva cauzei Aurelia Popac. României, (hotarârea din 26 ianuarie 2010) s-ar constat că jurisprudența C., in cauze provenind din România, privește numai ipoteza neexecutarii unor hotarari judecatoresti și nu vizeaza situația diminuarii, prin lege, a cuantumului salariului funcționarilor publici. Daca în cazurile privind neexecutari ale unor creanțe salariale exista un temei clar stabilit alobligației de plata - hotararea judecatoreasca - în schimb, în cazul reducerii printr-o lege, pentru viitor, a salariilor, temeiul existenței „bunului"; ce trebuie protejat (salariul nediminuat) este mai puțin clar. Dimpotivă, analizând problema de drept în discuție din perspectiva practicii C. relevante, cum ar fi Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58, Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 sau Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005, se pot constata următoarele: "Conventia nu confera dreptul de a continua să primesti un salariu într-un anume cuantum (…) O creanță poate fi considerata o valoare patrimonială în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta în dreptul intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudența bine stabilită a instanțelor de judecată"; (par. 94 din Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007) sau "(…) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajatilor săi din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facând modificarile legislative necesare. Totusi, daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare."; (par. 23 din Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005). Analiza practicii C. nu a relevat existența unei practici a acestei Curți in privința diminuării salariilor ci doar a pensiilor. Asimilând cele două categorii, din perspectiva faptului că ambele asigură beneficiarului lor un venit lunar dobândit în baza unui raport juridic, instanța va proceda la analiza practicii C. pentru situația pensiilor, motivat de faptul că analiza realizată de către C. in spețele ce vor fi citate a privit tocmai tratarea pensiei cu un bun material iar analiza realizată a privit și proporționalitatea ingerinței statului in dreptul recunoscut. Astfel în hotararea Aizupurua Ortiz c. Spaniei din 2 februarie 2010, unde pierderea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor, Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerinta ar fi o "privare de proprietate";. De asemena, din analiza cauzelor Wieczorek c. Poloniei, hotarare din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarare din 19 decembrie 1989, se poate concluziona că îi este permisă statului o marja largă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu (pensii). C. a mai constat ca nu este rolul său de a verifica în ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. In cele ce urmează instanța va enunța câteva cauze din jurisprudența C., în materie de pensie, în care Curtea acceptă reduceri substantiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fără a ajunge la concluzia încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei - reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neîncalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din prețul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din prețul asigurarii pentru automobile - Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, și reducerea fusese necesară pentru ca suma celor 3 pensii să nu depașească un plafon maximal stabilit de lege pentru pensile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (A. C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005). În conclzie, sub aspectul proporționalității, lipsa despagubirii pentru diminuarea salariului nu poate conduce eo ipso la încalcare. T. avută în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în aceasta materie și, în același timp, se poate aprecia că această marjă este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezulta din consecințele pe care criza economica internațională le produce asupra deficitului bugetar. În analiza de proporționalitate trebuie ținut cont și de caracterul temporar al măsurii, rezultat din conținutul art. 16 din legea nr. 118/2010, trebuind a fi recunoscut dreptul statului, în calitate de angajtor, de a lua măsurile pe care la consideră necesare și care se circumscriu politicii salariale de la un moment dat. În consecință, față de cele menționate anterior, constatând legalitatea actelor administrative atacate, în condițiile art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004, se va respinge acțiunea formulată. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII { F. |HOTĂRĂȘTE} Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui J.. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. Respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca urmare a admiterii excepției. Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. N. AL L. DE P. - G. P. B.-M., cu sediul in B.-M., str. F., nr. 217, județ M. in contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul in B., str. A.. Nr. 17, sector 5, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul in B., str. M. G., nr. 47, sector 2 și PENITENCIARUL BAIA MARE, cu sediul in B.-S., str. F., nr. 217, loc. Tăuții de Sus, județ M.. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată in ședința publică din (...). Președinte, D. M. Grefier, A. B. } Red.D.M./dact.L.C.C. 6 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 4824/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3839/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
