Decizia civilă nr. 6074/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6074/2011
Ședința publică de la 16 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2577 din (...) pronunțată de T. C., privind și pe intimatul P. M. C. N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) Dispoziția P. M. C.-N. nr. 3372/2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A, Prin sentința civilă nr. 2577 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. M. C., împotriva pârâtului P. M. C. N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - „Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";; Art.4 alin.1 din OUG 1. - „Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009";; Art.5 alin.1 din OUG 1. -„Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 3., care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b";; Art.10 din OUG 1. - „În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.";; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, instanța reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/ (...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, tribunalul a apreciat ca fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceluiași reclamant, conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța mai reține și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, a constatat tribunalul, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr. 3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantului a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar totîn aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamantului prin care solicită atât anularea, cât și suspendarea executării Dispoziției P. nr. 3372/(...) este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe, reclamantul P. M. C. a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale și anulării dispoziției P. mun. C.-N. nr. 3.151/(...), întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. O primă critică formulată de reclamant se referă la faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că sporurile de stabilitate și de dispozitiv ar excede L. 3. întrucât acestea sunt confirmate de notele din anexele I/2 și III/2 pentru salariații funcționari publici, iar faptul că instanța de fond a statuat cu privire la nelegalitatea acordului colectiv de muncă contravine principiului securității raporturilor juridice de vreme ce prin sentința civilă nr. 1. a T. C., rămasă irevocabilă, s-a stabilit legalitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C. N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curti de C. si Justiție și a C. C. a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. De asemenea, se arată și faptul că Agenția Județeană de P. S. C. nu are atribuții legale de control asupra activității și actelor autorităților Administrației P.e Locale, așa încât activitatea de control efectuată în baza Ordinului MMFPS și MFP nr. (...) s-a situat în afara legii, în plus acest ordin, indicat ca temei legal, era abrogat la data emiterii dispoziției. În continuarea motivării recursului, reclamantul a învederat că funcționarii publici nu trebuiau să înregistreze o diminuare a salariului brut prin trecerea la noul sistem de salarizare. Ca atare, legea a consacrat principiul luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială, a drepturilor recunoscute până la data intrării în vigoare a L. 3. prin hotărâri judecătorești, acte de negociere colectivă și alte acte specifice ale autorității locale. Recurentul-reclamant invocă și o practică a C. Europene a D. O. în sensul celor susținute, arătând că salariul este un bun în sensul art.1 alin.1 din Primul Protocol la C., care se bucură și de protecția juridică europeană, iar încălcarea acestui drept nu poate fi justificată de o opinie exprimată de o instituție care nu are atribuții legale în acest sens. Prin întâmpinare, P. M.. C.-N. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și, pe cale de consecință, menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate, dezvoltând pe larg motivele pentru care apreciază că a procedat în mod legal la eliminarea sporurilor de stabilitate și dispozitiv din salariul de bază cuvenit funcționarilor publici din aparatul de specialitate, sporuri acordate anterior, în anul 2009. În argumentarea acestei poziții, pârâtul a invocat atât dispozițiile legale incidente, respectiv C. muncii, L. nr. 3. și O.U.G. nr. 1., cu referire la art. 12 alin. 2 din L. nr. 130/1996, concluzionând că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prev. L. cadru și nu pot și luate în considerarela stabilirea salariului de bază al recurentei, deoarece nu pot fi negociate prin acorduri/contracte colectiv e de muncă, la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În acest sens, a mai precizat pârâtul și D. I. nr.3. cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr. 138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale, statuându-se că dispozițiile articolelor menționate se interpretează in sensul ca indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Principala critică pe care recurența o aduce hotărârii pronunțate de prima instanță vizează împrejurarea că dispoziția primarului nr. 3372 din (...) contravine acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...) care conferă recurentei dreptul la sporul de stabilitate și la cel de dispozitiv, sporuri a căror legalitate a fost confirmată de Tribunalul Cluj prin sentința nr. 1.. Prin dispoziția nr. 3372 din (...) ce formează obiectul controlului de legalitate, P. municipiului C.-N. a modificat dispoziția P. nr. 1260 din (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantei prin dispoziția P. nr. 1260 din (...) și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) au fost generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Articolul 30 din L. nr. 3. stabilește că „ Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, însoldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere";. Acest text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: „ la stabilirea salariilor personaluluibugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.";. Concluzia ce se poate desprinde din acest text de lege este că în anul 2010, ca prim an de aplicareetapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Tocmai pentru a da eficiență acestor din urmă prevederi legale, prima instanță a analizat pe cale incidentală legalitatea clauzelor din Acordul colectiv de muncă înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...) care a acordat recurentei sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, reținând că acestea contravin art. 31 și 72 din L. nr. 1., concluzie la care achiesează și Curtea. Art. 31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Totodată, potrivit art. 72 alin. 1 din L. nr. 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale. Așadar, obiect al negocierii dintre autoritatea publică și funcționarul public nu pot fi decât măsurile referitoare la segmentele expres și limitativ enumerate și nimic dincolo de acestea. Cele două categorii de sporuri ce au fost stabilite prin acordul de muncă, se situează în mod evident în afara enumerării și de aceea, este corectă concluzia primei instanțe privind încălcarea legii de către C. local prin aprobarea acordului colectiv de muncă. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere colectivă nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Curtea subliniază faptul că sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii, iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1., fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități. Nu se poate fi primită teza confirmării legalității sporului de fidelitate în anul 2003 prin hotărâre judecătorească, susținută de recurentă, deoarece nu a fost pus în discuția instanței acordul colectiv de muncă din anul 2009 pe care recurenta își întemeiază pretențiile în cauza de față, ci un alt acord colectiv de muncă, iar din 2003 au survenit o serie de acte normative și de decizii ale instanței supreme date pentru interpretarea și aplicarea unitară a legii, cu aplicare imediată, care sunt de natură a conduce la o concluzie contrară celei reținute prin sentința nr. 1. a T. C. Mai departe, instanța va înlătura și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr. (...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție, respectiv primarul, dar prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoanafiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. În plus, Curtea notează că Ordinul comun nr.(...) a fost anulat de instanța de contencios administrativ pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. A. spus, afirmata nelegalitate a acestui ordin nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Nici cea din urmă critică susținută de reclamantă nu poate fi primită, întrucât diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului nu reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate și nici o restrângere nejustificată a acestui drept. Curtea subliniază în acest sens că reclamantul nu beneficia de un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 al CEDO constând în dreptul de a încasa cele două sporuri în discuție întrucât sporul de dispozitiv era reglementat prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, iar sporul de stabilitate, nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabile la 31 decembrie 2009, pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice, motiv pentru care aceste drepturi nu putea fi acordate reclamantei în anul 2010 în baza noii legi de salarizare. Or, Curtea E. a D. O. este constantă în jurisprudența sa și validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, ceea ce nu este și cazul reclamantei. Prin urmare diminuarea drepturilor salariale este consecința aplicării corecte a prevederilor L. nr. 3.. Față de toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ. urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul P. M. C. F. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamantul P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2577 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, S. AL H. JUDECĂTOR, M.-I. I. JUDECĂTOR, G.-A. N. GREFIER, A. B. } Red.M.I.I./(...) Dact..H.C./2 ex. jud.fond: A. R.lescu.
| ← Sentința civilă nr. 696/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3326/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
