Decizia civilă nr. 2550/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2550/2011

Ședința publică de la 02 I. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Judecător D. M.

Judecător A. C.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. C. B., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A R., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent,m consilier juridic I. Ș. E., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

C., din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare, comunicată cu reprezentantul recurentului.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

C. reține cauza în pronunțare.

C.

Prin sentința civilă nr. 184 din 14 ianuarie 2011 a T.ui C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. com. B. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

De asemenea s-a respins și cererea de suspendare a actelor atacate formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că în temeiul contractului/acordului colectiv de muncă nr. 7347 din 26 noiembrie 2007 încheiat la nivelul C. B., precum și în temeiul HCL nr. 81/2008, HCL nr.

64/2007 și HCL nr. 42/2007 funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al P. com. B. li s-au acordat în cursul anului 2009 diverse sume de bani care reprezentau spor de dispozitiv (de permanență) îndemnizație și de ținută, spor de calculator, primă de vacanță, premiul anual (pentru primar și viceprimar) și primă de crăciun.

În urma unui control al Camerei de C. C. s-a încheiat procesul- verbal nr. 2289 din 28 iunie 2010 prin care au fost constatate diverse disfuncționalități și abateri de la legalitate și regularitate care au afectatacuratețea și credibilitatea situațiilor financiare la P. com. B., iar pentru înlăturarea consecinței a fost emisă decizia nr. 23/2010.

Contestația reclamantei a fost respinsă prin Î. nr. V. față de care s- a formulat prezenta acțiune în instanță.

A constatat instanța de fond în privința drepturilor salariale acordate că în mod corect s-a stabilit obligația de restituire, sumele fiind acordate nelegal în condițiile în care salariul și celelalte drepturi salariale ale funcționarilor publici sunt stabilite numai prin lege, iar sumele plătite in plus evidențiate anterior exced dispozițiilor legale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii.

Referitor la suspendarea deciziei reclamantul arată că sunt îndeplinite cerințele art. 14 la care face trimitere art. 15 din Legea nr.

554/2004.

Referitor la fondul cauzei reclamantul arată că instanța de fond nu a fost legal investită pentru a analiza legalitatea acordului colectiv de muncă în privința căruia potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996 se poate pronunța dosar instanța judecătorească competentă la cererea părții interesate.

Referitor la drepturile salariale acordate reclamantul arată că există posibilitatea încheierii acordului colectiv de muncă în baza cărora sunt acordate drepturi salariale, legislația națională permițând acordarea acestor drepturi.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Pârâta a solicitat respingerea recursului - fila 20.

Analizând recursul formulat, C. l-a apreciat nefondat din următoareleconsiderente:

Drepturile salariale în privința cărora s-a dispus restituirea în urma controlului efectuat de către C. de C. C. au fost stabilite prin acorduri colective de muncă sau contracte colective de muncă.

În fața instanței de fond au fost evidențiate punctual drepturile salariale suplimentare acordate de către reclamantă în calitatea sa de angajator, în contradicție cu dispozițiile legale ce reglementau salarizarea funcționarilor publici angajați ai primăriei sau a personalului contractual al acestei autorități publice locale.

Acordarea acestor drepturi trebuie să se facă doar prin raportare la salarizarea specifică funcționarilor publici și a personalului contractual angajat în cadrul autorităților publice locale.

În privința funcționarilor publici se reține aplicarea principiului legalității în privința salarizării acestora, principiu stabilit de dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999.

Referitor la alte drepturi salariale, tot in privința funcționarilor publici, corect s-a reținut că prin acordurile colective de muncă se pot lua măsuri referitor la aspecte de ordin social (condiții de muncă, sănătate și perfecționarea profesională a funcționarilor publici).

Această împrejurare exclude posibilitatea negocierii salariilor prin acorduri colective de muncă sau cea a acordării unor sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici.

Aceleași considerente pot fi reținute și în privința indemnizației pentru hrană care poate fi acordată numai sub forma tichetelor de masă și a uniformei de serviciu care este primită gratuit (Legea nr. 142/1998, Legea nr. 188/1999).

Sub acest aspect, de prioritate a principiului legalității, în privința salarizării nu pot fi primite apărările reclamantei din recurs referitoare la caracterul intangibil al clauzelor cuprinse în acordul colectiv de muncă ce stabilesc aceste drepturi suplimentare pentru funcționarii publici. Nulitatea acestor clauze este vădită și îi este astfel permis organului de control, în speță curtea de conturi să constate nelegalitatea din perspectiva actelor normative ce reglementează salarizarea funcționarului public că plățile salariale făcute de către angajator către aceștia sunt nelegale sumele plătite neavând temei în legislația specifică funcționarilor public, temeiul lor contractual nu este valid deoarece contravine dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea funcționarilor publici.

Potrivit art. 970 alin. 2 cod civil contractele produc consecințele pe care legea însăși le prevede. În această situație acordul colectiv de muncă este în contradicție flagrantă cu legea, singura sancțiune fiind cea a nulității absolute și a acordării priorității actului normativ de salarizare.

Aceleași considerente pot fi reținute și în privința personalului contractual a cărui libertate de negociere este limitată de dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 unde se prevăd interdicțiile de negociere, respectiv drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

În speță este vorba despre sporul de dispozitiv, îndemnizație de

ținută și sporul de calculator care sunt prevăzute de lege pentru alte categorii de personal bugetar sau în alte condiții.

În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul formulat.

Referitor la motivele de recurs formulate împotriva soluției de respingerea a cererii de suspendare C. constată că nu se mai impune analiza acestora față de împrejurarea că recursul împotriva fondului urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE R espinge recursul declarat de reclamantul P. C. B., împotriva sentinței civile nr. 184/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).{ F. |

PREȘEDINTE,

L. U.

JUDECĂTOR,

D. M.

JUDECĂTOR,

A. C.

GREFIER, M. T.

}

Red.D.M./dact.L.C.C.

2 ex./(...)/Jud.fond: C. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2550/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal