Decizia civilă nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/2011
Ședința ta de 23 M. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamanta SC M. C. SRL împotriva deciziei civile nr. 2708 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. A O. C. S. PRIN D. G. A F. P. S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, contestație în anulare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 10120310002 din
(...), aflată la fila 44 din dosar și timbru judiciar de 1 leu.
Prin S. Registratură, la data de (...), intimata D. S., în nume propriu și în numele AFP C.-S., a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3, art. 319 alin. 1 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A P rin Decizia civilă nr. 2708 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității de reprezentant a D. G. a F. P. S. S-a admis recursul declarat de D. G. a F. P. a jud. S. în nume propriu și pentru A. F. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 719 din 04 martie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care a modificat-o în parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă. S-au menținut dispozițiile sentinței privitor la soluționarea cererii de chemare în garanție. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținuturmătoarele: Prin sentința civilă nr. 719 din 4 martie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., s-a admis acțiunea reclamantei S. M.-C. SRL împotriva A. F. P. CEHI S., DIRECȚIEI GENERALE A F. P. - S. și s-a dispus anularea adresei nr. 6407/(...) emisă de A. F. P. C. S. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 4486 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă, de la data plății până la restituirea efectivă, pe considerentul incompatibilității disp. art. 214 ind. 1-214 indice 3 Cod fiscal cu prev. art. 90 par. 1 din Tratatul CE. S-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.-M. M.LUI și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta din urmă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. a județului S. înnume propriu și pentru A. F. P. C. S. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M.. De asemenea, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, în principal, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs bazate pe dispozițiile art. 304 pct.6, 7, 8 și 9 și art. 3041 C., pârâta a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și de asemenea, în mod eronat a respins cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M.. Astfel, pârâta a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, deoarece reclamanta a achitat suma reprezentând taxă pe poluare, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, dar instanța în mod eronat a reținut incidența disp. art. 2141-3 din Codul fiscal, interpretând taxa pe poluare stabilită și achitată conform O.U.G. nr. 50/2008 ca fiind o taxă de primă înmatriculare. Pe de altă parte, pârâta a susținut că reclamanta nu a atacat un act administrativ în înțelesul art. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece adresa emisă de A. C. S. și atacată de acesta, nu constituie act administrativ, fapt pentru care solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă pe calea contenciosului administrativ. Referitor la aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a A., pârâta a arătat că în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar în conformitate cu art. 3 alin. 1 și art. 5 alin. 4 din ordonanță, taxa se calculează de organul fiscal, dar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A., astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că suma a fost încasată de la reclamantă este administrată de către M. F. În concluzie, pârâta a susținut că nu organul fiscal, obligat prin sentința recurată la restituirea sumei solicitate de reclamantă, este beneficiar al plății, și prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamantă. În final, pârâta a precizat că acțiunea reclamantei trebuia respinsă ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Analizând recursul formulat de pârâtă, raportat la probele administrateîn cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea a reținuturmătoarele: 1. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, Curtea a notat că recursul a fost exercitat de D. S. în nume propriu și în reprezentarea AFP C. S. ambele entități fiind chemate în judecată la instanța de fond și față de ambele părți pârâte pronunțându-se hotărârea atacată. Din această perspectivă, D. S. are calitate procesuală de recurent în numai propriu și poate exercita drepturile procesuale și pentru pârâta AFP C. S. în virtutea modului cum este organizată asistența juridică în cadrul organului fiscal județean (f. 35-55). Din această perspectivă nu se poate reține nici excepția lipsei dovezii calității de reprezentant ori a procurii pentru exercițiul drepturilor procesuale. 2. Curtea a reținut că obiectul acțiunii este incompatibil cu procedura contenciosului administrativ fiscal guvernată de dispozițiile art. 7 din OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare coroborate cu prevederile OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare. Astfel, cererea de restituire a unei taxe fiscale prelevate nelegal trebuie mai întâi precedată de anularea actului administrativ fiscal de impunere, în baza căruia a fost stabilită și încasată respectiva taxă. Cererea de anulare a adresei nr. 7024 din (...) emisă de AFP Z. nu satisface exigențele procedurale ale contenciosului administrativ fiscal. Și este așa, deoarece adresa respectivă conține de fapt soluționarea pe cale administrativă a cererii de restituire de către organul fiscal, mai precis conține refuzul de a se restitui suma solicitată de petent. Curtea a observat că taxa de poluare în sumă de 2.545 lei încasată de pârâtă prin chitanța seria TS5 nr. 4111184 din (...) a fost stabilită printr-un act de impunere, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 2986 din 24 ianuarie 2009 (f. 26 dos. fond) conform normelor legale în vigoare la această dată. Astfel, așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 50/2008 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Natura juridică a acestui act este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 50/2008 și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Astfel fiind, decizia de calcul a taxei de poluare întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală. Curtea a observat că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a mărginit să declanșeze un litigiu distinct ce are caobiect anularea dresei ce conține refuzul de restituire a taxei de către administrația fiscală și restituirea taxei plătite pornind de la premisa că aceasta a fost încasată nelegal de autoritatea fiscală. În fapt, Curtea a constatat că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxei de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva României). Și este așa, deoarece între procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea de drept comun a contenciosului administrativ și calea contestației prev. de art. 7 din OUG nr. 50/2008 și art. 205 și urm. C. sunt importante deosebiri. Procedura prealabilă consacrată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 declanșează un control administrativ al actului administrativ contestat de către emitentul actului sau organul ierarhic superior și are ca obiect în general orice tip de act administrativ tipic pe când procedura prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 și art. 205 și urm. C. presupune declanșarea unui control administrativ pe calea contestației ce are ca obiect un act administrativ fiscal în sensul dat de art. 41 C. care este realizat de către organul de soluționare a contestațiilor în materie fiscale după distincțiile prevăzute la art. 209 C. Curtea a constatat așadar că, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel dacă s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Ar însemna ca, în speță, validând demersul reclamantului, să-l repunem pe acesta în termenul procedural de 30 de zile prevăzut la art. 207 C. și să fie posibilă a fi examinată pe cale directă legalitatea actului administrativ fiscal, ceea ce evident iarăși nu poate fi admis. Ținând seama de aceste argumente, celelalte motive de recurs invocate de recurent nu se justifică a mai fi analizate. Având în vedere motivele de fapt și de drept reținute în precedent, Curtea în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C. a admis recursul cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii ca inadmisibile a acțiunii promovate de reclamant. Urmând aceeași rațiune, s-au menținut dispozițiile de respingere a cererii de chemare în garanție și de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare S."M.-C." S.R.L. C.-S. solicitând desfiintarea ei si mentinerea in totalitate a Sentintei C ivile nr. 719/(...) a T.ui S. În motivare s-a arătat că: In fapt, prin decizia atacata, Curtea de A. C. admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. si a A. F. P. C. S., impotriva Sentintei Civile nr. 719/(...), pronuntata de T. S., pe care o modifica in parte, in sensul ca respinge actiunea ca inadmisibila. In primul rand apreciază ca recursul trebuia respins si cel putin din perspectiva faptului ca a fost declarat de o entitate care nu a avut calitate procesuala, contestatoarea solicitand restituirea taxei si actionand in judecata A. F. P. C. S. si nu D. G. a F. P. S. Pe de alta parte, potrivit art. 148 (2) din Constitutia Romaniei ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Ori, astfel cum a fost reglementata si fata de scopul pe care il urmareste -vizibile prin modificarile succesive si prin legarea acestei taxe de faptul inmatricularii, OUG nr. 50/2008 este in coliziune directa cu art. 25, art. 28 si art. 90 din Tratatul CE. Intrucat instanta de recurs a admis recursul fara a judeca fondul, nu face alte referiri si nu dezvolta ideea de fond a nerespectarii dreptului comunitar prin adoptarea acestei ordonante si a scopului urmarit prin declaratiile repetate ale guvernantilor. Cu privire la contestatia in anulare, in primul rand, se arată faptul ca prin decizia atacata s-a omis cercetarea fondului dreptului, instanta de recurs rezumandu-se la a admite recursul numai prin raportare la exceptia inadmisibilitatii actiunii. Apreciază ca acest punct de vedere este eronat si in contradictie cu marea majoritate a practicii judiciare. In fine, dar nu in ultimul rand, Dec. civ. nr. 2421/(...) - Dosar nr. (...) a Curtii de A. C., in care presedinte de instanta a fost acelasi judecator, care, surprinzator, de aceasta data a apreciat ca adresa emisa de I. P. J. C. - S. P. C. P. de C. si I. V. intruneste cerintele art. 7 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, concluzionand ca adresa reclamantului si mai ales raspunsul paratei, prin care se refuza inmatricularea fara plata taxei, este asimilat actului administrativ definit de art. 2(1) lit. "c" din Legea nr. 554/2004. Cu privire la exceptia prin care i se imputa ca nu a parcurs procedura administrativ - fiscala, in temeiul careia instanta de recurs a admis recursul, face precizarea ca o asemenea exceptie nu trebuia admisa intrucat in art. 6 (1) din legea contenciosului administrativ se arata ca jurisdictiile administrative speciale sunt facultative. O prevedere similara este cuprinsa si in art. 205( 1) din Codul de procedura fiscala, conform caruia "contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune a celui care se considera vatamat in drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal", Mai mult, chiar contestatoarea prin cererea de restituire a taxei speciale pentru autovehicule, in baza art. 6(3-4) a notificat organul fiscal ca in situatia in care cererea nu va fi solutionata favorabil, intelege sa renunte la calea administrativ jurisdictionala si se va adresa direct instantei de judecata competente. Deci răspunsul paratei - recurente de a refuza restituirea taxei incasata cu incalcarea dreptului comunitar, la care a facut trimitere in cererea introductiva, sunt potrivit art. 41 si 88 din OG nr.92/2003 privind procedura fiscala, acte administrativ-fiscale prin care i-au fost lezate drepturile si interesele legitime, iar faptul ca s-a adresat, dupa efectuarea procedurii prealabile, direct instantei de judecata pentru anularea acesteia, nu reprezinta, asa cum corect a retinut prima instanta, o incalcare a legii " care sa faca inadmisibila acțiunea, astfel cum gresit a reținut instanta de recurs. " A aprecia ca prezenta contestatoare nu poate contesta incalcarea dreptului comunitar, prin reglementarea si perceperea in aceat mod a taxei speciale pentru autoturisme, in lipsa unui titlu de creanta cu suport material, echivaleaza cu negarea dreptului persoanei de a avea acces liber la justitie, ceea ce contravine prvederilor art. 21 (1) din Constitutie. In concluzie, actul administrativ - fiscal vatamator pentru contestatoare îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme si legarea faptului inmatricularii de plata aceastei taxe, iar demersul prealabil administrativ, la care este obligată prin lege a fost asigurat prin cererea de restituire depusa de contestatoare la A. F. C. S. Cu privire la motivul de contestatie reglementat prin art. 318(1) C.pr civ., apreciază ca admiterea recursului este rezultatul unei greseli evidente si involuntare realizata prin confundarea unor date esentiale atlate la dosar si prin neobservarea de catre instanta de recurs a actului procedural, care nu a fost luat in considerare in luarea deciziei. Este vorba, astfel cum a aratat mai sus, de cererea de restituire a taxei pentru autoturisme, ca act procedural prealabil demersului său in justitie, cerut prin art. 7( 1) din Legea nr. 554/2004. Apreciază acest fapt ca fiind o greseala materiala in sensul prevederilor art. 318( 1) C., deoarece in alte cauze, aceasta instanta constituita aproape in aceleasi complete, ia in considerare raspunsul finantelor sau al Institutiei prefectului ca acte administrative, si cererile de restituire sau de inmatriculare fara plata taxei ca demersuri la procedura prealabila si, in consecinta dau castig de cauza cetatenilor, dispunand fie restituirea taxei, fie inmatricularea fara plata taxei(cu titlu exemplificativ: Dosar nr. (...) - Dec. civila nr. 2421/(...) sau Dosar nr. (...) - Dec.civila nr. 1683/(...)). Ca solutia acestei decizii este si rezultatul unor greseli materiale o confirma si faptul ca in decizia contestata la pag. 3 alin. 2-3 instanta in mod gresit face referire la adresa nr. 7024/(...) emisa de A. F. P. Z., iar la aliniatul trei se face referire la cuantumul taxei in suma de 2545 lei; In realitate este vorba de adresa nr. 6407/(...), emisa de A. F. P. C. S. si de suma de 4486 lei achitata de contestatoare cu titlu de taxa pe poluare. De asemenea, apreciază ca daca instanta in judecarea recursului ar fi judecat si fondul cauzei, ajungand la aceeasi concluzie, contestatoarea avea posibilitatea ca in conditiile art. 21 (I- 2) raportat la art. 322 C. sa uzeze si de calea extraordinara de atac a revizuirii. Fata de starea de fapt prezentata si de temeiurile de drept invocate si avand in vedere faptul ca instanta de recurs in solutionarea acestuia nu a analizat fondul dreptului si pentru confundarea unor elemente, ce avantajeaza aceasta decizie eronata, solicita admiterea contestației in anulare si reexaminarea fondului, pentru soluționarea corectă a cauzei. In probațiune s-au depus hotărârile judecatoresti invocate. Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată următoarele: Prin contestația în anulare formulată, se critică o decizie prin care a fost admis recursul declarat de organele fiscale competente teritorial împotriva unei sentințe a T.ui S., care a fost modificată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile, pe considerentul că reclamanta-contestatoare nu a urmat calea procedurală specială prev. de art. 205 și urm. C., neformulând contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, a cărei restituire s-a dispus de către instanța de fond. În drept, au fost invocate prev. art. 318 teza I C., relevându-se că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială, prin faptul că a admis recursul declarat de o entitate care nu a fost parte la fond, pe considerentul că nu s-a pronunțat pe fondul litigiului, fiind invocată incompatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar și că nu a observat că s-a adresat organelor fiscale, anterior sesizării instanței, solicitând restituirea taxei,acestea refuzând solicitarea, conform adresei nr. 6407/(...), a cărei anulare s-a și dispus, de altfel, de către instanța de fond. În doctrină s-a arătat că o astfel de cerere, respectiv contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, ea trebuind să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată. S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta. Analizând aceste aspecte prin prisma motivelor invocate și a statuărilor instanței de recurs, Curtea apreciază că împrejurarea referitoare la admiterea recursului declarat de D. G. a F. P. a jud. S., în nume propriu și pentru A. F. P. C. S., chiar dacă se suține că la fond pârâta a fost doar AFP C. S., pe de o parte, nu poate reprezenta o greșeală materială, ci, cel mult, una de judecată. Pe de altă parte, ea nu poate fi considerată ca esențială, din moment ce sunt formulate motive de nelegalitate și în numele AFP C. S., cu privire la care nu se contestă că ar fi fost împrocesuată la fond. Aceste considerente sunt valabile și în privința celorlalte motive invocate, care nu pot fi calificate ca fiind greșeli materiale, în sensul art. 318 teza I C., întrucât nu este vorba despre erori cu caracter procedural,care să nu presupună reaprecierea probelor, neputând constitui temei al uneicontestații în anulare, respectiv al unei căi de atac de retractare. Astfel, ierarhizând motivele de nelegalitate invocate prin recurs, acestea au fost analizate în ordinea dată de efectele pe care le-au produs cu privire la demersul reclamantei, respectiv instanța de recurs s-a pronunțat, cu prioritate, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, iar admiterea acesteia a făcut de prisos orice referire la fondul litigiului, respectiv la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu exigențele textului art. 110 par. 1 din TFUE. În acest context, trebuie amintit că nici existența unei practici neunitare în această materie nu poate fi considerată drept just temei al unei contestații în anulare, iar aspectele referitoare la neluarea în calcul a adresei nr. 6407/(...), presupun o reapreciere a probelor, aceasta fiind incompatibilă cu calea de atac de retractare declarată de către contestatoare. Nu se poate susține că instanța de recurs ar fi omis, din greșeală, să ia în calcul acest înscris, din moment ce întreaga motivare se circumscrie necesității urmării întocmai a procedurii prev. de art. 205 și urm. C., cu toate particularitățile acesteia. Din această perspectivă, au fost subliniate deosebirile existente între textul art. 7 din Legea nr. 554/2004 și calea contestației prev. de art. 7 din OUG nr. 50/2008 și art. 205 și urm. C., fiind evident că nu este vorbadespre o situația în care instanța de recurs să fi confundat date materiale din dosar. În plus, Curtea constată și că orice referire la prev. art. 6 alin. 3 și 4 din Legea nr. 554/2004 este neavenită, nu numai din prisma condițiilor specifice de admisibilitate ale contestației în anulare, ci și din perspectiva inaplicabilității lor în materia contestațiilor îndreptate împotriva actelor administrativ fiscale. Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge cererea formulată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea SC M.-C. SRL împotriva deciziei civile nr. 2708 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 489/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1149/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
