Decizia civilă nr. 1149/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1149/2011
Ședința publică de la 17 M. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta I. P. J. B. N. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul M. F., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul M. F., în contradictoriu cu intimata I. P. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și, în consecință, a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoutilitara marca CHRYSLER JEEP CHEROKEE 2.5.T.D. cu nr.de identificare lJ4FJN8M8VL523388, proprietatea reclamantului, fără plata taxei de poluare instituită de OG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. S-au respins celelalte capete de cerere și s-a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 308,50 lei cu titlu cheltuieli parțiale de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contract de vânzare-cumpărare din 26.03.20l0 (f.8 dosar fond) petentul a achiziționat din Germania un autoturism marca CHRYSLER JEEP CHEROKEE 2.5. T.D. cu nr.de identificare lJ4FJN8M8VL523388. Prin cererea înregistrată la data de l3.05.20l0 la intimată, petentul a solicitat înmatriculare în circulație a autovehiculului achiziționat, fără plata taxei de poluare , prevăzută de OUG nr.5. cu modif.ulterioare. Prin răspunsul la cererea petentului nr.III/D/80l0/l69l din l3.05.20l0, se arată că în conf.cu actul normativ indicat, petentul are obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicul în conf.cu art.5 alin.4 din OUG nr. 5. cu modif.și complet.ulterioare, răspuns care face obiectul prezentei acțiuni în contencios administrativ. Pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, instanța de fond a admis acțiunea în contencios formulată de reclamant împotriva refuzului nr.III/D/80l0/l69l din l3.05.20l0, apreciind că acesta contravine prevederilor art.l48 alin.2 și 4 din Constituția R., în sensul că sunt incidente disp.art.90 paragraf l din T. CE . A., instanța de fond urmărind modificările succesive ale OUG nr.5., îndeosebi după modificarea acesteia prin OUG nr.2l8/2008 și OUG nr.7., a constatat că acestea sunt incompatibile cu prev.art.90 din T. CE. A apreciat tribunalul că analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgenta. A., in preambulul" Ordonanței de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională: - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătura cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmarea inițial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intenție declarata expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enunțat in preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. De asemenea, tribunalul a enunțat in acest context si faptul ca, deși inițial taxa de poluare era datorata la prima înmatriculare a autoturismelor in România, indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. „. M1 cu norma de poluare E. 4a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in România, o noua dovada a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. 5., instanța de fond a apreciat că taxa de poluare încalcă prevederile art. 90 din T. de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 90 din T. CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala naționala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecința, atunci când produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate in vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala naționala contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T. CE. A., exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se înmatriculează in România si autoturismele second hand deja înmatriculate in România si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in România si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de către legiuitor cu intenția declarata de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speța fie spre cele deja înmatriculate in România, fie spre cele produse in România. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de „.,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T. CE. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a menționat doua aspecte care ridica semne de îndoiala asupra compatibilității taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivatdeclanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alia parte, in urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate in perioada stabilita de legislația românească care intra direct pe piața mașinilor de ocazie din aceasta tara, circula fără sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează sa fie înregistrate în România in aceeași perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamant ca fiind întemeiată, și, în consecință, a anulat ca nelegal actul administrativ materializat prin refuzul de înmatriculare a vehiculului emis de intimat sub nr. III/D/80l0/l697 din l3.05.20l0; a obligat pârâta I. P. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. să înmatriculeze autoutilitarei marca CHRYSLER JEEP CHEROKEE 2.5. T.D. cu nr.de identificare lJ4FJN8M8VL523388, fără plata taxei de poluare instituită de OG nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii a fost respins ca nedovedit, reclamantul nefăcând dovada existenței acestor daune. In ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art.274 și urm.C.pr.civilă, instanța de fond a admis în parte această cerere, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 308,50 lei cu titlu cheltuieli parțiale de judecată. Împotriva acestei hotărâri, pârâta I. P. - J. B.-N. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î . A V. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantul M. F. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâta a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece O. nr. 5. cu toate modificările și completările ulterioare stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare. A., pârâta susține că, în primul rând, instanța de fond trebuia să stabilească clar care este cauza dedusă judecății, deoarece trebuie făcută o delimitare între solicitările reclamantului și nelegalitatea unei ordonanțe sau dispoziții dintr-o ordonanță emisă de Guvernul României. Pe de altă parte, pârâta învederează faptul că reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar din analiza acestui text legal rezultă că instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra legalității sau nelegalității refuzului serviciului înmatriculări de a înmatricula autovehiculul reclamantului, refuz materializat prin adresa nr. III/D/8010/1691/(...). Referitor la acest refuz, pârâta a invocat dispozițiile art. 6 alin. 1 pct. 6 lit. c din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prev. ale Legii nr. 340/2004 potrivit cărora soluționarea cererilor pentru eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare și a plăcilor cu nr. de înmatriculare se face în condițiile legii, iar în vedere înmatriculării unui autovehicul, solicitanți trebuie să prezinte un dosar care să conțină toate documentele prev. de art. 7 alin. 1 din O.M.A.I. nr. 1501/2006, cu modif.șicompletările ulterioare precum și dovada achitării taxei pe poluare prev. la art. 4 și 5 alin. 5 din O. nr. 5.. Într-adevăr, reclamantul a prezentat documentele necesare, mai puțin dovada achitării taxei pe poluare, dar nu a făcut dovada că se încadrează în una din situațiile de exceptare de la plata acestei taxe, așa cum prev. art. 9 din O. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, astfel că cererea sa a fost respinsă în baza disp. O. nr. 5., act normativ în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional. Mai mult, este rolul judecătorului național să refuze aplicarea unor dispoziții naționale contrare T.ui U.E., competență atribuită acestuia exclusiv, astfel că nu se poate cere funcționarului public de la serviciul înmatriculări să dea și o interpetare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispoziții legale naționale, în vigoare. În opinia pârâtei, obligarea sa la înmatricularea autoturismului fără a exista o prealabilă constatare că taxa pe poluare nu este datorată este incorectă și nemotivată, instanța neputându-se substitui în atribuțiile funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării. În ceea ce privește susținerea reclamantului că taxa pe poluare prev. de O. nr. 5., cu modif.și completările ulterioare este nelegală, fiind în contradicție cu T.U.E., pârâta consideră că acțiunea acestuia este greșit îndreptată împotriva Instituției P. B.-N., deoarece nu această instituție a emis actul care prevede plata taxei, ci Guvernul României, aceasta fiind instituția împotriva căreia ar fi trebuit să se îndrepte reclamantul, beneficiind și de dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2003. Un alt aspect ce privește taxa de poluare pentru autovehicule instituită de OUG nr.5., pârâta a arătat că a intrat în vigoare la l.07.2008, este agreată de către C. europeană cu atât mai mult cu cât principiul pe care se bazează această taxă, respectiv „ poluatorul plătește"; este un principiu acceptat la nivelul UE și mai multe state membre UE practică în prezent o taxă ce se percepe cu ocazia înmatriculării vehiculelor. Față de susținerile reclamantului în sensul că dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum a fost modificată prin OUG nr.7. încalcă prevederile art.l48 din Constituția R. și respectiv art.90 paragraful l din T. C. E., pârâta arată că norma invocată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru UE cu privire la produse ale altor state membre, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau dezavantaj economic, or, în speță, taxa de poluare se aplică atât autovehiculelor străine indiferent de țara de proveniență cât și celor din producția autohtonă care se înmatriculează pentru prima dată în România. De asemenea, taxa pe poluare în forma actuală este rezultatul negocierilor dintre România și C. E., astfel că nu se poate susține că este incompatibilă cu legislația europeană, dovada fiind și faptul că împotriva acesteia nu s-a deschis procedura de infrigement cum s-a întâmplat în cazul fostei taxe de primă înmatriculare sau în cazul adoptării O. nr. 2.. Mai mult, caracterul clar de taxă pe poluare este întărit și de faptul că aceasta se restituie în cazul scoaterii ulterioare a autoturismului din parcul auto național conform prev. art. 8 din O. nr. 5.. De altfel, la data la care reclamantul a introdus acțiunea în contencios administrativ, prev. O. nr. 218/2009, privind exceptarea de la plata taxei pe poluare a autovehiculelor cu norma de poluare E. 4, capacitate cilindrică sub 2000 cmc., nu mai erau în vigoare, acestea fiind valabile doar până la data de (...). În final, pârâta a apreciat decizia instanței de fond de a acorda cheltuieli de judecată este nejustificată, deoarece nu a făcut altceva decât să respecte prevederile legale aplicabile. Legal citat (f. 8), intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația conform art. 308 alin. 2 C.pr.civ. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: 1. O primă chestiune pe care Curtea analizat-o în cadrul recursului exercitat de pârât este circumscrisă dispozițiilor art. 129 alin. 6 și art. 261 C.pr.civ., respectiv aceea de a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată și a motiva în fapt și în drept soluția. Curtea observă că instanța de fond a admis capătul al doilea din cerere și parțial cel de-al patrulea, în ceea ce privește primul capăt și cel de al treilea le-a respins printr-o formulare generală, fără însă ca în conținutul considerentelor să se precizeze care sunt motivele pentru care s-a respins primul capăt de cerere. Curtea reanalizând cauza din această perspectivă va observa că cererea de a se anula adresa nr. III/D/8081/169 din (...) emisă de pârâtă (f. 23 dos. fond) nu este admisibilă având în vedere natura juridică a acestui act. Mai precis, actul în discuție rezumă comunicarea refuzului și justificarea pentru care pârâta nu a dat curs solicitării reclamantului în vederea înmatriculării autovehiculului fără plata taxei pe poluare reglementată de OUG nr. 5. cu modificările și completările ulterioare. Așa fiind acest act nu are caracterul și trăsăturile unui act administrativ unilateral în sensul dat de definiția legală consacrată de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și drept urmare nu poate fi susceptibil de a fi obiectul contenciosului administrativ. Practic obiectul contenciosului administrativ demarat de reclamant în sfera primului capăt de cerere se circumscrie art. 8 alin. 1 parte finală din Legea nr. 554/2004, mai precis acesta reclamă de fapt vătămarea în dreptul de a i se înmatricula autovehiculul prin refuzul pretins nejustificat de soluționare a cererii de înmatriculare. Or, un atare obiect nu este tratat ca fiind compatibil cu contenciosul de anulare ci cu examinarea legalității și justificării refuzului iar ca măsură de corecție admiterea acțiunii într-o astfel de ipoteză conduce la concluzia constatării ca nejustificat a refuzului de a rezolva cererea reclamantului și obligarea autorității publice pârâte la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, cum ar fi bunăoară înmatricularea autovehiculului fără plata taxei pe polare. Din această perspectivă, Curtea constată că se impunea respingerea ca inadmisibilă a acțiunii ce vizează anularea adresei prin care s-a comunicat refuzul îndeplinirii operațiunii de înmatriculare este fondat și urmează a fi admis ca atare așa cum se va arăta și în cele ce urmează privind și cenzurare motivelor circumscrise soluției de admitere a acțiunii. 2. Pentru a analiza criticile privind rezolvarea fondului cauzei deduse judecății, Curtea reamintește că soluționarea cererii de înmatriculare are loc sub imperiul dispozițiilor legale ce sunt în vigoare la data formulării respectivei cereri deoarece așa cum rezultă din dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 5. taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a autovehiculului în România. Or legat de data primei înmatriculări, practic în funcție de data solicitării îndeplinirii operațiunii administrativ a primei înmatriculării de către autoritatea administrativă de resort trebuie stabilită legea aplicabilă. Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de înmatriculare a fost înregistrată la pârâtă la data de 13 mai 2010 așa cum a reținut instanța de fond, aspect necontestat de părțile litigante și reținut ca atare și de Curte, în lipsa administrării probatoriului complet în cauză, respectiv a depunerii copiei după cererea de înmatriculare. În această ambianță factuală, Curtea reține că potrivit art. unic din OUG nr. 1., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea O rdonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu Uniunea E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale Uniunii E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru ca asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...) regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7.. Așadar în speță refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială cu observarea modificărilor survenite prin OUG nr. 1.) nu este contrar legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. De altfel, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamantă) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.(art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). A., după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându- se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentrurespectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtei are un temei legal și deci este justificat. Față de cele menționate anterior, în baza art. 20 alin. 3 și 28 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. 1-3 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâtă și se va modifica în întregime hotărârea atacată, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamantul M. F., ca inadmisibilă în ceea ce privește primul petit al acțiunii și ca nefondată în ceea ce privește capătul al doilea analizat în precedent iar conform principiului de drept consacrat în adagiul accesorium saequitur principalem se vor respinge și celelalte capete de cerere vizând obligarea la plata daunelor interese moratorii care dincolo de reținerile instanței de fond trebuia anulat conform art. 133 alin. 1 C.pr.civ. nefiind precizat obiectul și valoarea despăgubirii solicitate și cel vizând obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată neexistând dată în speță premisa prevăzută la art. 274 alin. a1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de I. P. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 281 din 29 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea reclamantului. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 17 martie 2011 { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U. Dact.S.M./3 ex./22 martie 2011 Jud.fond:I.P.
| ← Decizia civilă nr. 26/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 15/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
