Decizia civilă nr. 2622/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2622/2011
Ședința data de 08 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile nr. 6518 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. A J. S., F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
C. se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, datorate pentru recursul declarat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata D. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z., a depus la dosarul cauzei un întâmpinare, în două exemplare, iar la data de (...), recurentul a depus copia dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, aferente recursului declarat.
Se constată că recursul este declarat în termen iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și a prevederilor OG nr. 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea constatând că până la acest termen reclamantul G. I. nu a depus la dosarul cauzei originalul dovezii care atestă achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 22 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citat cu această mențiune, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția anulării ca netimbrat a recursului declarat și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. În subsidiar, în situația în care această obligație va fi îndeplinită până la momentul închiderii dezbaterilor, Curtea va reține cauza în pronunțare și pe fond. Se constată că înainte de închiderea dezbaterilor, în cursul acestei zile a fost înregistrat și depus la dosarul cauzei originalul dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în valoare de 22 lei, achitată cu chitanța nr. 0306220008 din (...) și timbru judiciar de 0,3 lei. Curtea reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 6518 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantul G. I., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. Z. S-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.. S-a respins excepția invocată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoanecare se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, de 1 an de zile. În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z., suma de 1704 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței TS5 nr. 4121971 (fila 11). În raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de U. nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. În perioada (...)-(...) însă se aplică taxele stabilite conform anexelor la O. nr. 5., în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada (...)-(...), când a intrat în vigoare O. nr. 2., (care a fost abrogată la (...), prin O. nr. 2.) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din O. nr. 2., taxele plătite conform anexelor la O. nr. 2. în perioada (...)-(...) se restituie până la valoarea taxelor instituite prin O. nr. 5., în varianta inițială. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T.ul de C. a C. E. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitateaadoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din O. nr. 5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. Art. 25 din T. interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același T. interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T.ul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la data de (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru., în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din T. ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T.ul TE. În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din T. este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului , astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art. 28 din T. nu poate fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T.ul Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, C. europeană - D. G. Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul U. E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sastabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, o taxasimilara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";. Prin urmare, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie sa se faca prin raportare la art. 90 din T., precum si la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T.ul CE. Pentru motivele arătate, instanța a respins cererea reclamantului ca nefondată. Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea sa de chemare în garanție a A. F. de M. a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul G. I. solicitând sa se dispună ANULAREA actului administrativ nr. 11925/(...) si restituirea sumei de 1704 lei cu dobanda aferenta de la data achitarii acesteia si pana la data restituirii integrale a sumei. În motivare s-a arătat că: In primul rand, obiectivul pentru care a fost introdusa taxa de poluare (in forma initiala, O. nr. 5.) este acela de protejare a mediului, atat prin modul de utilizare a resurselor constituite cat si prin modul de impunere, tinand cont ca elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon; criteriile care stau la baza taxei avand deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critica se refera, insa, la modificarile aduse O. 5., in care scopul nu mai este de protejare a mediului ci de protejare a industriei auto interne si de pastrare a locurilor de munca. Astfel, din preambulul ordonantei de urgenta nr. 2., rezulta faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere concluziile analizei gradului de adancire a crizei financiare auto si a productiei industriei furnizoare, precumsi masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala; faptul ca G. R. ia masuri pentru pastrarea locurilor de munca. Nici prin adoptarea ordonantei de urgenta nr. 7. intentia legiuitorului nu se schimba. Chiar daca se vrea ca acest act sa fie unul cu caracter reparatoriu, scopul ramane acelasi, respectiv" adoptarea unui cadru legislativ ( ... ) fundamentat si pe criza economica mondiala, cu implicatii in economia nationala ( ... )". In concluzie rezulta, fara echivoc, ca scopul legiuitorului roman in primul act normativ emis (O. 5.) a fost acela de a asigura protectia mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, iar prin celelalte doua acte normative adoptate ulterior (O.U.O. nr. 21812008 si 7.) scopul a fost schimbat in sensul ca se doreste a se protej a industria constructoare si fumizoare de autoturisme si pastrarea locurilor de munca. Pentru aceste argumente considera ca prin ultimele modificari aduse O. nr. 5., taxa de poluare incalca prevederile arte 110 din T.ul U. E. Criteriul primei inmatriculari, introdus de legiuitorul roman, face ca aceasta taxa sa fie discriminatorie. Acest criteriu nu poate fi considerat obiectiv; si mai mult, produce si un efect protectionist asupra produselor nationale in raport cu cele comunitare . ln al treilea rand, incompatibilitatea taxei de poluare ( respectiv modificarile aduse acesteia prin O. nr. 2. si nr. 7.) cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin emiterea unei scrisori de somare impotriva R. (prima etapa a procedurii de incalcare a dreptului comunitar) de catre C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din TCE. Mai aduce si unele lamuriri cu privire la natura actului admininstrativ atacat (adresei). Astfel pentru a inlatura orice interpretare asupra acestei adrese, arată faptul ca acest act indeplineste toate conditile specifice ale actului administrativ in intelesul dat de dispozitiile art. 2, alin. 1 lit. c precum si ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004, textul din urma asimiland actelor administrative unilaterale, intre altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alta parte, actul intruneste si trasaturile actului administrativ fiscal in intelesul dat acestei notiuni de prevederile art. 41 C.proc.fisc. Actul a fost emis de catre organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscala. In drept s-au invocat prevederile art. C.proc.civ. 299-304, art. 110 din T.ul U. E., art. 148 Constitutia R., art. 117 , 120 si 124 C.proc.fisc. Pârâta intimată D. G. a F. P. a județului S. în nume propriu și în numele A. F. P. a municipiului Z. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerearecursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. Asupra cauzei de față, se constată următoarele: Prin acțiunea sa, reclamantul G. I. a solicitat anularea deciziei de calcul nr. 11925/(...) emis de pârâta A. F. P. Z. și obligarea acesteia la restituirea sumei de 1704 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății, până la data restituirii efective. În motivare a arătat că a achitat această taxă în baza O. nr. 5., la data de (...), pentru înmatricularea definitivă a autoturismului marca VOLKSWAGEN, care a fost prima dată înmatriculat într-un stat membru al U. E. T. a respins acțiunea, considerând că nu pot fi reținute alegațiile referitoare la incompatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile pertinente ale TFUE, însă criticiledin recursul declarat urmează a fi validate de către Curte, pentru următoarele considerente: Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J., că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O. 5.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1.trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuări sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatoriinu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității, invocate atât la fond, cât și prin întâmpinarea depusă în recurs. Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de J., respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind fondate. Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Așa fiind, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2005, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat în cauză va fi admis, va fi modificată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantul G. I. împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. Se ca anula D. de calcul nr. 11925/(...) și va fi obligată pârâta A. F. P. A M. Z. să restituie reclamantului suma de 1.704 lei. Se va respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale, iar pentru a dispune în acest sens, se va lua act de faptul că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarearăspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în temeiul dispozițiilor art. 120 și art. 124 din Codul de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză. În baza principiului disponibilității, instanța trebuie să aibă în vedere solicitarea formulată de către reclamant, neputând proceda la modificarea cauzei acestei pretenții, fără a încălca drepturile procedurale ale părții adverse, motiv pentru care această solicitare va fi respinsă. Drept consecință a soluției date cererii principale, se va admite cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M. B. și se va dispune obligarea A. F. PENTRU M. B. la plata, în favoarea A. F. P. A M. Z., a sumei de 1.704 lei, în cauză fiind pe deplin aplicabile prev. art. 60-63 C.pr.civ., textul OUG nr. 5. cuprinzând suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectațiunea specială a sumelor de bani rezultate din plata taxei de poluare. Astfel, art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. Aceeași este situația și în cazul restiturii sumelor reprezentând diferențele de taxa pe poluare rezultate în urma contestarii taxei, cererea de restituire fiind soluționată de organul fiscal competent, iar restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa se face din bugetul F. pentru mediu. În concluzie, nu organul fiscal este beneficiar al plății, si, prin urmare, are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de G. I. împotriva sentinței civile nr. 6518 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantul G. I. împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. Anulează D. nr. 11925/(...) și obligă pârâta A. F. P. A M. Z. să restituie reclamantului suma de 1.704 lei. Respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale. Admite cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M. B.. Obligă A. F. PENTRU M. B. la plata în favoarea A. F. P. A M. Z. a sumei de 1.704 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința azi, 08 I. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: C. C.
| ← Decizia civilă nr. 4252/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 399/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
