Sentința civilă nr. 399/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 399/2011
Ședința publică din 06 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : F. T. GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. având ca obiect - refuz acordare drepturi conform Legii nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal, identificată cu CI seria KX, nr. 6., emisă de S. T., și martora V. V., lipsind pârâta și martorul O. L. V.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, administrare probe.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța comunică reclamantului un exemplar al întâmpinării depusă de pârâtă.
Reclamantul învederează instanței că martorul O. L. V. este bolnav, nu se poate deplasa, motiv pentru care a adus astăzi pe d-l M. I. pentru a dovedi împrejurarea refugiului, și solicită locuirea martorului O. V. cu martorul M. I.
Curtea, în urma deliberării, raportat la precizările reclamantului cu privire la martorul O. L. V., încuviințează cererea formulată de reclamant și dispune înlocuirea acestui martor cu martorul M. I., domiciliat în B., jud. Cluj.
În conformitate cu dispozițiile art. 192, 193 și 196 C.pr.civ., Curtea procedează la audierea martorilor V. V. și M. V., a căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar, după citire și semnare.
Reclamantul arată că nu mai are de formulat cereri în probațiune.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul solicită admiterea contestației formulate împotriva hotărârii nr. 918 din (...) emisă de C. J. de P. M., cu consecința anulării acesteia și a obligării pârâtei la recunoașterea, în favoarea reclamantului, a statutului de refugiat din motive etnice precum și la emiterea acordarea drepturilor cuvenite potrivit Legii nr. 1., fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M. a solicitat instanței anularea hotărârii nr.918 emisă la (...) de pârâta.
În motivare se susține că declarațiile martorilor date în fața notarului sunt elocvente în sensul refugierii familiei în perioada (...)-(...) din motive etnice. În aceea perioadă ungurii au izgonit persoanele din sat iar cele ce rămâneau în case le dădeau foc. Văzând ce se întâmplă familia s-a refugiat la
M. B. și s-a reîntors când ungurii s-au retras din acea zonă, iar aceste aspecte sunt dovedite.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea contestației în considerarea că în mod corect s-a apreciat de comisie că declarațiile martorilor nu sunt concludente. Din cuprinsul acestora nu rezultă împrejurările în care reclamantul s-a refugiat la câteva zile de la naștere și nici că martorii au fost refugiați în aceeași localitate cu reclamantul.
Analizând susținerile părților în raport cu probele administrate cu normele juridice incidente Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.918 emisă la (...) de C. pentru aplicarea Legii 189/2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. I. reținându-se că situația solicitată nu este dovedită.
Potrivit prev. art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin L. nr. 1., beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la
6 martie 1945 a suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile actului normativ evocat, persoana în cauză trebuie să facă dovada refugierii (proprii sau a părinților în cazul copiilor) materializate în părăsirea domiciliului și a faptului că această părăsire este rezultatul persecuției etnice în perioada arătată.
Cu alte cuvinte, dovada persecuției, ca urmare a părăsirii domiciliului, este o condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de L. nr. 1., dovadă ce poate fi făcută, în contextul normelor metodologice, prin acte oficiale și respectiv prin declarații de martori.
În speță declarațiile martorilor nu pot fi reținute în sensul normelor menționate. Astfel prin declarațiile autentice de la f.21-22 dosar martorii arată că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din comuna B. în M. B. iar aceștia se cunosc pentru că au fost refugiați în aceea perioadă. Audiată în instanță pentru lămurirea aspectelor legate de refugiu martora V. V. a arătat că la venirea armatei în perioada de ocupație poluția a părăsit localitatea B. fugind în pădure, după care la o săptămână fiecare a mers la diverse familii din M. B. și au stat aproximativ 6-7 săptămâni, în timp ce prin declarația autentică a fost menționată o perioadă de aproximativ trei ani. Martorul M. I. relevă că părăsirea localității de către populație română a avut loc în pădure până iarna când au mers la diverse familii însă familia reclamantului nu cunoaște unde s-a dus, cu aceștia nu s-a întâlnit decât când s-a întors acasă.
Din declarații se observă că în timp ce martora relevă o plecare de o săptămână și apoi 6-7 săptămâni martorul relevă o plecare în pădure de luni, ani, în care familia reclamantului nu a fost întâlnită.
În plus nu se relevă că reclamantul s-ar fi născut în perioada părăsirii localității (cum relevă martorii ca fiind iulie - septembrie câtă vreme actele de identitate atestă nașterea în august, martora relevând că reclamantul era mic.
Mai mult niciunul din martori nu arata unde s-a stat în localitatea în care s-a refugiat familia reclamantului, iar martora arata prin declarația autentică o altă perioadă.
Se poate așadar constata că situația nu este identic prezentată, că nu s-a dovedit cele susținute de reclamant context în care ipoteza normei prevăzute de art.1 din L. 1. nu este întrunită.
Așa fiind față de cele arătate întemeiat pe art.1 din L. 1. raportat la art.1169 C., art.18 din L. 554/2004 Curtea va respinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I. domiciliat în Mireșu M. nr.255 jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.FT Dact.SMD/4ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2622/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2349/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
