Decizia civilă nr. 3862/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3862/2011
Ședința din data de 19 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. S. M. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 473 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamanta SC T. S. C. S. având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 teza II din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Cu privire la recursul declarat de către D. G. a F. P. M., în nume propriu, Curtea din oficiu, invocă excepția inadmisibilității demersului, raportat la cadrul procesual inițial, urmând a se pronunța asupra acestei excepții în cuprinsul hotărârii pe care o va pronunța. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar, cu mențiunea că recursul declarat de către A. F. P. S.-M. va fi analizat de instanță și din prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6 cpc. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.473 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al tribunalului M. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. T. S. S. în contradictoriu cu D. M. - AFP S. M., AFM B. și în consecință a fost dispusă anularea deciziei nr.6242/2009, 823/(...), constatată nelegalitatea încasării taxei achitate cu OP nr.1 din (...), obligate pârâtele să restituie suma de 18.675 lei cu dobânda legală de la data achitării până la restituirea efectivă . Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al U. E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C.unității, dinainte de aderare. Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze, încasată în baza OUG nr. 5. modificată, este contrară normelor comunitare, astfel că se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia iar actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale. Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare precum și a dobânzii legale prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 9/2000, calculată de la data solicitării restituirii sumei și până la plata efectivă a acesteia. Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantului a mai fost înmatriculat într-un stat membru U.E., tribunalul consideră că taxa trebuie restituită plătitorului, situație în care decizia prin care s-a stabilit taxa de poluare este nelegală. Împotriva soluției arătate a declarat recurs A. F. pentru M. susținând înesență că hotărârea este criticabilă sub aspectul determinării corecte a dispozițiilordin tratat prin raportare la principiile de drept comunitar statuate în jurisprudența C JE. Taxa nu încalcă normele comunitare nu reprezintă o măsură discriminatorie. Cu privire la dobândă și cheltuieli arată recurenta că instituția nu putea fi obligată deoarece nu este titulara vreunei obligații în raport cu contribuabilul. Prin recursul declarat de D. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. M. susține că nu s-au reținut dispozițiile art.43 din OG nr.92/2003 referitoare la sancțiunea neîndeplinirii în termen a contestației și nici argumentele aduse cu privire la normele interne care nu contravin celor comunitare. Față de cele relevate de părți la data de (...) în temeiul art.137 C.pr.civ. Curtea a pus discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de D. S. pentru AFP Zalău apreciată ca întemeiată pentru următoarele: Din conținutul acțiunii introductive rezultă că reclamantul a chemat în judecată AFP S.l M. solicitând obligarea la restituirea taxei. Ulterior prin precizare a aratat expres ca intelege doar cu aceasta entitate sa se judece iar hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea principiului disponibilității în contradictoriu cu aceasta pârâtă AFP chiar daca cu privire la aceasta entitate in dispozitiv a fost trecuta mentiunea din antetul corespondentei purtate inainte deproces. Calitatea procesuală activă a fost definită în doctrina ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile, ea presupunând existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. În privința calității procesuale a părților în căile de atac s-a relevat că instanța de control judiciar trebuie să stabilească dacă acestea au participat la judecata în primă instanță, întrucât o persoană care nu a fost parte în proces nuare calitatea de a declara recurs împotriva hotărârii care a soluționat un litigiu între subiecte de drept și care în aceste condiții nu le este opozabilă. Curtea reține că la fond D. nu a avut calitatea de parte. Ori în aceste condiții directia nefiind parte excepția este întemeiată și recursul D. declarat va fi respins ca atare. Trecând așadar la analiza recursurilor declarate de D. în nume AFP S. M. și A FM B. Curtea reține următoarele: Reclamanta a achitat cu titlu de taxa de poluare suma de 18675 lei, iar ulterior a solicitat restituirea în considerarea că actul normativ este contrar normelor comunitare. A. au susținut însă că nu se contravine normelor comunitare. În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acesteinorme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern iar din aceasta perspectiva sustinerile recurentelor se vadesc neintemeiate si vor fi respinse .În ceea ce privește critica privind contestarea într-un anumit termen Curtea consideră că față de caracteristicile litigiului termenul de 30 zile face excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară, el impunând o sarcină excesivă contribuabililor cărora li se cere o diligență maximă pentru a-și conserva dreptul de a accede la justiție.. (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1995, Peterbroeck, C-312/93, Rec.p. I-4599, pct.12, și Hotărârea din 8 februarie 1996, FMC ș.a., C-212/94, Rec.p. I-389, considerentul 71). Această sarcină nu poate fi justificată numai de necesitatea asigurării securității juridice. Și asta deoarece, principiul securității juridice nu poate asana neregularitățile ce decurg din încălcarea unui principiu de ordine publică. Deși termenul de 30 de zile se aplică și în privința exercițiului drepturilor derivate din legislația internă, el nu este unul adecvat în litigiul dedus judecății. Ținând cont natura reglementării, de circumstanțele concrete ale cauzei, considerăm că el nu asigură un just echilibru pentru regulile procedurale care trebuie să guverneze exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară, nefiind suficient pentru a asigura un drept de rambursare efectiv. Mijloacele procedurale necesare pentru aplicarea corectă a dreptului comunitar nu pot fi valorificate în interiorul acestui termen. Caracterul rezonabil al termenului trebuie raportat și la calitatea normei care guvernează exercițiul dreptului dedus judecății. În primul rând, chiar nesiguranța legiuitorului în domeniul reglementării taxei de poluare explicată prin multiplele intervenții legislative justifică aplicarea unui termen mai flexibil pentru a fi asigurat pe deplin principiul efectivității. Prin urmare nu se poate reține susținerea intimatei privind decăderea. Nici celelalte critici ce vizează inadmisibilitatea nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat in exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca în fiecare țară să existe un mecanism care sa permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecata. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determină caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). Ca atare față de cele arătate susținerile nu se vădesc a fi neîntemeiate. Se susține însă de recurente că nu se datorează dobândă. Această susținere nu poate fi de asemenea reținută câtă vreme neîndeplinirea obligației de loialitate atrage repararea prejudiciului pe temei delictual respectiv pe disp. OG nr.9/2009. Cu toate acestea nu pot fi primite susținerile reclamantului intimat cu privire la anularea acte refuz și ordine câtă vreme actele evocate nu sunt identificate, precizate iar ordinele nu îndeplinesc cerințele actului administrativ. Prin urmare nefiind întrunite cerințele actului administrativ cererea de anulare este inadmisibilă iar din această perspectivă susținerile recurenților sunt întemeiate. Întemeiate sunt și susținerile recurentei A. F. P. privind chemarea în garanție în condițiile în care în fața primei instanțe s-a evocat introducerea în cauză a A. F. pentru M. raportat la dispozițiile OG nr.5.. Astfel se reține că potrivit dispozițiilor art.3 din OUG nr.5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, alineatul 2 al aceluiași articol prevede programele si proiectele pentru protecția mediului finanțate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma plătită la trezorerie a fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09, indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5. , rezulta chiar din chitanța depusă la dosar de către reclamant. În același sens sunt și prevederile HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., conform cărora unitățile T. S. transferă în contul deschis pe numele A. F. pentru M., la T. S. 6, sumele colectate în baza ordonanței. În concluzie organul fiscal nu este beneficiar și prin urmare are posibilitatea de a fi despăgubit de către entitatea care administrează efectiv sumele cu această destinație. Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de A. F. pentru M. B., D. G. a F. P. M. în numele A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr.473 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al tic pe care o modifică în sensul că : Admite în parte acțiunea precizată de reclamanta S. T. S. C. S. în contradictoriu cu A. F. P. S. M.. Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 18.675 lei achitată cu titlu de taxă poluare precum și la plata dobânzii în materie civilă începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă. Respinge petitele privind anularea O.P si act de refuz. Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. S. și obligă A. F. pentru M. să asigure A. F. P. S. sumele necesare restituirii. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de D. G. a F. P. M. în nume propriu. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. G. D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.S. O.
| ← Decizia civilă nr. 2349/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4136/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
