Decizia civilă nr. 2630/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2630/2011
Ședința din data de 08 I. 2011
Instanța constituită din:
P. M. B.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. V. - persoană fizică autorizată, împotriva sentinței civile nr. 4819 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - decizie de impunere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 iunie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA P rin sentința civilă nr. 4819 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M..
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 89 din 20.XI.2009, pârâta C. de A. de S. - C. P. - D. G. - a respins contestația înregistrată la CAS M. cu nr. 6910 din 19.XI.2009, formulată de contestatorul S. V. împotriva deciziei de impunere din oficiu nr. 5687/1182 din 14.X.2009 de CAS M., ca neîntemeiată și nefondată.
În considerentele deciziei se reține aplicabilitatea art. 286 și 288 al. 2 și 5 din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, coroborat cu cele ale art. 286 al. 1 din O. nr. 9. privind C. de procedură fiscală, republicată, precum și referatul nr. 6910 din 19.XI.2009, întocmit de C. J., C. și A. A. I., care face parte integrantă din prezenta decizie (f.15).
Conform dispozițiilor art. 109 al. 3 din L. nr. 95/2006, C., prin casele de asigurări de sănătate județene gestionează F. N. de A. de S. iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de A., se efectuează de casele de asigurări de sănătate iar sumele colectate sunt în permanență la dispoziția C., iar în cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, există posibilitatea aplicării măsurilor de executare silită care se realizează potrivit procedurilor instituite de L. nr. 5. și O. nr. 9..
Cât privește retroactivitatea legii invocată de reclamant, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită având în vedere D. nr. 705 din 11 septembrie 2007, pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a statuat că obligarea la plata contribuției către F. N. U. de asigurări sociale de sănătate, prevăzute de lege și anterior, nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv.
În condițiile în care reclamantul are calitate de persoană fizică ce desfășoară activități independente, respectiv profesii liberale în sensul definit de C. de procedură fiscală iar perioada pentru care au fost calculate din oficiu obligațiile menționate, a fost stabilită pe baza informațiilor comunicate deorganele fiscale teritoriale care sunt în format electronic și fac dovada deplină, fiind prevăzută posibilitatea de comunicare între instituții conform art. 315 din legea organică în domeniul sănătății, susținerile acestuia sunt nejustificate.
Față de cele descrise anterior și ținând seama de prevederile art. 41 și 46 din L. nr. 5. privind C. fiscal, raportat la art. 257 al. 2 lit. b din L. nr. 95/2006, deciziile ce formează obiectul acțiunii în anulare în dosarul pendinte, sunt temeinice și legale.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamant este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, ținând seama de dispozițiile art. 18 al. 1 din L. privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. V. P. F. A. solicitând să se admită recursul și rejudecând cauza să se modifice în totalitate sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, solicită a dispune următoarele:
1. anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 5687/1182 din (...) și a
Deciziei nr. 89/(...), emise de pârâtă,
2. obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând Taxa judiciară de timbru și T. judiciar,
3. obligarea pârâtei să plătească reclamantului eventualele cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul recurs,
4. obligarea pârâtei la reparații pentru daune morale,
În motivare s-a arătat că:
Prin hotărârea atacată cu prezentul recurs, Tribunalul Maramureș a respins acțiunea formulată și nu a lămurit în nici un fel D. abuzivă, netemeinică și nelegală a pârâtei, menținând acțiunea de impunere din oficiu pentru presupuse sume datorate de debitorul agent economic.
Instanța, în mod cu totul nejustificat, reține precum că D. de impunere din oficiu nr. 5687/1182/(...) emisă de pârâtă, este valabilă și cu temei, pentru că a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva ei, contestație înregistrată la CAS M. cu nr. 6910/(...); respingerea fiind argumentată printr-un alt înscris neîntemeiat și nefondat al pârâtei - D. nr. 89/(...) precum și prin "aplicabilitatea art. 286 și 288 al. 2 și 5 din L. nr. 95/2006 privind reforma În domeniul sănătății".
Incidența art. 286 și 288 din L. nr. 95/2006, nu își au locul în cauza de față, pentru că reclamantul nu a pus la îndoială legalitatea reprezentantului pârâtei.
Instanța era necesar a analiza și a se pronunța asupra capătului de cerere de fond, respectiv conținutul și legalitatea actului administrativ fiscal - respectiv D. de impunere din oficiu nr. 5687/1182/(...), care este criticabilă sub următoarele aspecte:
Instanța nu a luat în considerare prevederile C. de procedură fiscală, art. 43 alin. (2) care precizează continutul actului administrativ fiscal.
Înscrisul la care se referă nu cuprinde următoarele elemente:lit. c) datele de identificare a contribuabilului; fiind incorecte și incomplete,
Din Certificatul de Î. emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezultă fără echivoc identificarea agentului economic presupus debitor de către pârâtă, și anume - denumirea legală și completă a debitorului, precum și - C. U. de Î. (cuvântul CF folosit, nu are înțeles și utilizare).
D. de impunere emisă de pârâtă, prin forma și conținutul prezentării, induce confuzie și incertitudine în ceea ce privește statutul juridic al debitorului:persoană fizică = pensionar sau persoană juridică = persoană fizică autorizată
(Cod U. de Î. 25360196).lit. j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Art. 46 din O. 9. stipulează fără echivoc: Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, atrage nulitatea acestuia. Utilizarea de către intimată a C. N. P. pentru identificarea unui agent economic, este abuzivă, nelegală și lipsită de orice temei.
În conformitate cu prevederile C. de procedură fiscală, art. 50, organul fiscal avea dreptul și obligația de a solicita prezența contribuabilului la sediul său pentru a da informații și lămuriri necesare stabilirii situației sale fiscale reale, dar pârâta dând dovadă de rea-credință, nu a dat curs acestui drept legal, elementar, util și necesar, postându-se fără temei pe o poziție de forță, intimidare și desconsiderare a victimei pensionar contribuitor și presupus contribuabil.
D. de impunere nu are completat pct. 3 din cuprins privind "Date privind sediul activității sau locul de desfășurare efectivă a activității principale" precizare esențială necesară pentru stabilirea veniturilor realizate pe raza județului M.; în fapt reclamantul și-a desfășurat efectiv activitatea și pe raza județelor Bihor, Bistrița-Năsăud, C. și Suceava.
Mai mult, pârâta a calculat presupusa creanță fiscală și pentru perioade anterioare legii. Pârâta, în temeiul Legii nr. 95/M. Of. nr. 372/(...) privind reforma în domeniul sănătății și a Ordinului președintelui C. nr. 617/M. Of. nr. 649/(...) pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la F. N. U. de A. S. de S., emite D. de impunere din oficiu care prezintă date privind creanța fiscală, pe exercițiu financiar anual pentru perioada 2004 - 2009.
Este evidentă încălcarea flagrantă a Constituției României din 2003, care la art. 15 alin. (2) precizează imperativ că legea dispune numai pentru viitor.
Instanța, incorect, nelegal și fără temei, refuză obligarea pârâtei la a răspunde capătului de cerere a reclamantului privind desfășurătorul de calcul
293/(...) anexat (la actul administrativ fiscal intitulat D. de impunere din oficiu cu nr. 5687/1182/(...)) și care are la bază. datele comunicate de către C. privind veniturile nete realizate de către debitor. P. a fi verificabil și credibil, se impune obligatoriu de a se depune extrasul din baza de date informatizate primite de la D. M., pe suport de hârtie.
Totuși, pârâta prin întâmpinare cu adresa nr. 4165/(...), depusă la dosarul cauzei în probațiune, depune extras din baza de date informatizată privind veniturile realizate de reclamant. A. este lipsită de orice profesionalism, conținut de comunicare și înțelegere. Din ea, poate rezulta eventuala perioadă de timp a calculării creanței fiscale: de la (...) la (...), adică 6 ani și 2 luni, perioadă peste orice prescripție a unei datorii și prevederi legale în cauza de față.
Instanța nu a luat în considerare înscrisul depus în copie la dosarul cauzei de către reclamant: certificat de atestare fiscală nr. 243104092956/(...), eliberat de organul fiscal teritorial din subordinea Agenției N.e de A. F., prin care precizează că obligațiile de plată pe categorii de venituri realizate sau estimate, după caz, datorate bugetului de stat (restanțe+obligații fiscale accesorii), sunt în cuantum de sumă zero.
Instanța nu a luat în considerare înscrisul depus în copie la dosarul cauzei de către reclamant: raport de inspecție fiscală nr. 621/(...) încheiat la data de (...), de organul fiscal teritorial din subordine a Agenției N.e de A. F..
Inspecția fiscală realizată pe anii 2005, 2006 și 2007, în fapt și în drept, cuprinde situația agentului economic contribuabil, care prestează activitățiocazionale în județ și în afara lui. La locul de muncă, serviciile medicale sunt suportate de agentul economic, iar în afara locului de muncă are statutul de pensionar asigurat.
Reglementarea se regăsește în Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Acțiunea pârâtei reprezintă abuz de putere în serviciu contra intereselor persoanelor fizice prin punerea iminentă în pericol a integrității fizice corporale și psihice și stresarea lor, pentru care se datorează reparații pentru daune morale.
Fără nici un preaviz, ba mai mult, retroactiv înștiințării, pârâta prin acțiunea sa de a trece pe lista cu persoane neasigurate a debitorului persoană fizică și familiei sale, încalcă cu premeditare prevederile art. 213 alin. (1) lit. a) și b) și alin. 2 lit. h) din L. nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pârâta intimată C. de A. de S. M. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. V. a chemat în judecată pe pârâta C. de A. de S. M., solicitând anularea Deciziei de impunere din oficiu nr. 5687/1282 din 14.X.2009 și a Deciziei nr. 89 din 20.XI.2009 emise de pârâtă și obligarea pârâtei să plătească reclamantului eventualele cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin D. nr. 89 din 20.XI.2009, pârâta a respins contestația pe care reclamantul a formulat-o împotriva deciziei de impunere din oficiu care este nelegală raportat la faptul că reclamantul este pensionar și are calitatea de asigurat iar L. nr. 507/2002 care reglementează activitatea persoanelor fizice, nu prevede obligația de a se asigura, reclamantul fiind asigurat.
Reclamantul a mai susținut că decizia de impunere este lovită de nulitate, deoarece nu cuprinde datele de identificare corecte ale contribuabilului, fiind nelegală și din perspectiva faptului că dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care o generează, ca atare nu poate viza o perioadă anterioară întrucât legea nu retroactivează în condițiile în care potrivit art. 91 al. 2 Cod pr. fiscală, termenul de prescripție a dreptului începea să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor acelui în care s-a născut creanța fiscală, situație în care, prin acțiunea întreprinsă, pârâta dă dovadă de exces de putere și drept vătămat așa cum le definește L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ la art. 1 al. 1 literele m și n.
Prin sentința recurată, tribunalul a respins acțiunea, constatând că actele atacate sunt legale, fără a se pronunța însă în mod expres cu privire la incidența în cauză a prev. art. 43 și 46 din OG nr. 9..
Analizându-se, cu prioritate, acest motiv de nulitate, reiterat în recurs,
Curtea constată că, prin decizia de impunere din oficiu nr. 5687/1282 din
14.X.2009, emisă de către pârâta C. de A. de S. M., s-au stabilit în sarcina contribuabilului S. V., identificat, conform actului contestat, cu CNP, suma totală de 15.641,72 lei, reprezentând obligații la F., cu majorările și penalitățile aferente, pentru perioada (...)-(...).
Din conținutul deciziei rezultă reclamantul, în calitate de persoană fizică autorizată, a realizat, în perioada în discuție, venituri comerciale din activități independente, iar potrivit art. 41 coroborat cu art. 46 din L. nr. 5. privind C. fiscal, aceste venituri intră în categoria impozitului pe venit, prin urmare, avea obligația plății unei contribuții lunare către F. N. U. de A. S. de S.
Pârâta a mai arătat că este real faptul că pensionarii au calitatea de asigurați cu plata contribuției și alte surse, dar numai în ce privește veniturile din pensii, iar în situația în care realizează venituri ce exced pensiei, au obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Conform art. 43 din OG nr. 9.:
„(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă.
(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului";.
Art. 46 din același act normativ dispune în sensul în care: „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu";.
În acest context, reclamantul a arătat că din certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezultă fără echivoc identificarea agentului economic presupus debitor de către pârâtă, și anume - denumirea legală și completă a debitorului, precum și - C. U. de Î., subliniindu-se în mod corect că cuvântul CF folosit în cuprinsul deciziei nu are înțeles și utilizare.
Astfel, conform acestui înscris, depus la fila 18 din dosarul de recurs,, rezultă că subiectul de drept care desfășoară activități de servicii suport pentru întreprinderi se identifică prin următoarele elemente:
-firma: S. V.-persoană fizică autorizată;
-sediu:B. M., str. F. C., nr. 41, ap. 9, jud. M.
-CUI:25360196 din (...), acordat anterior încheierii deciziei de impunere
-nr. de ordine în registrul comerțului:F24/1073/(...).
Prin compararea acestor date de identificare cu cele înscrise în decizia de impunere, rezultă fără dubiu că pârâta a realizat o confuzie între cele două subiecte de drept, respectiv reclamantul-persoană fizică, pensionar, care, din punct de vedere al obligațiilor de plată către F. beneficiază de un regim juridic specific, și S. V.-persoană fizică autorizată-al cărui atribut de identificare nu este CNP-ul, ci CUI-ul.
P. a aprecia astfel, Curtea a analizat următoarele dispoziții legale incidente în cauză:
Conform art. 2 din OUG 44/2008, „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: a) activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețeleorganizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit;… i) persoană fizică autorizată - persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă; j) patrimoniul de afectațiune - totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilorpersoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activități economice, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora;
Art. 11 din același act normativ prevede că:
„(1) Î.a în registrul comerțului a persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale și a întreprinderii familiale se face în baza rezoluției motivate a directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal.
(2) Dacă socotește îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 și 9, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal va dispune înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării persoanei fizice autorizate, a întreprinderii individuale și a întreprinderii familiale. Prin aceeași rezoluție va dispune și înregistrarea în registrul comerțului a declarației-tip pe propria răspundere date conform prevederilor Legii nr. 359/2004, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile art. 17^2 din L. nr. 359/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la transmiterea declarațiilor-tip către autoritățile publice competente, se aplică în mod corespunzător…";.
Conform art. 13, „ (1) În cazul prevăzut la art. 11 alin. (2) sau în cazul unei hotărâri judecătorești irevocabile care dispune astfel, oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conținând codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis în baza declarației pe propria răspundere, precum și alte acte prevăzute de lege, după caz.
(3) Certificatul de înregistrare, conținând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerțului, autorizarea funcționării, precum și luarea în evidență de către autoritatea fiscală competentă.
(4) Dispozițiile art. 11 și 13 din L. nr. 359/2004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la atribuirea și utilizarea codului unic de înregistrare, se aplică în mod corespunzător";.
În acest context, trebuie relevate prev. art. 11 din L. nr. 359/2004, conform cărora, „(1) În vederea atribuirii codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanțelor Publice, oficiile registrului comerțului de pe lângă tribunale transmit direct sau prin intermediul O. N. al R. C., pe cale electronică, M.ui F. P., datele referitoare la înregistrările efectuate în registrul comerțului și cele conținute în cererea de înregistrare fiscală.
(2) Pe baza datelor transmise potrivit alin. (1) Ministerul Finanțelor Publice atribuie, în termen de maximum 24 de ore, codul unic de înregistrare.
Art. 13 din lege prevede că: „C. unic de înregistrare va fi utilizat de toatesistemele informatice care prelucrează date privind persoanele fizice, asociațiile familiale și persoanele juridice prevăzute la art. 2, precum și de acestea în relațiile cu terții, inclusiv cu autoritățile și instituțiile publice, pe toată durata funcționării lor.";
Revenind la dispozițiile cuprinse în OUG nr. 44/2008, de amintit sunt stipulațiile cuprinse în textul art. 18, conform cărora: „PFA este asigurată în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și al asigurărilor pentru șomaj, în condițiile prevăzute de lege";.
Relevante sunt și prevederile art. 20 din ordonanță, după cum urmează:
„(1) PFA răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz deinsolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de nr. 8. privindprocedura insolvenței, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant,potrivit art. 7 din C. comercial.";
Toate aceste texte duc la concluzia conform căreia persoana fizică autorizată, ca ficțiune a dreptului, este un subiect de drept distinct, cu drepturi
și obligații proprii, cu un patrimoniu de afectațiune, destinat garantării executării debitelor acumulate ca urmare a desfășurării activităților economice, conform obiectului său de activitate, fiind exclusă confuziunea acestuia cu gajul general al creditorilor personali ai persoanei fizice.
Aceste considerații sunt cu atât mai valabile în cauză cu cât persoana fizică
S. V. este pensionar, ca urmare nu datorează, în nume propriu, contribuția la F., decizia de impunere atacată, fiind, ca urmare, lovită de nulitate, utilizarea de către intimată a C. N. P. pentru identificarea unui agent economic fiind nelegală și lipsită de orice temei.
P. a dispune astfel, Curtea a luat în considerare și împrejurarea că incidența prev. art. 46 din O. 9. poate fi reținută nu numai atunci când lipsesc, cu desăvârșire, elementele de identificare ale contribuabilului, ci și atunci când acestea sunt indicare eronat, într-o manieră care duce la concluzia că persoana care a fost obligată la plata sumelor din actul de impunere nu este cea care le datorează, fiind realizată, din acest punct de vedere, o gravă confuzie.
De altfel, într-o astfel de situație, s-ar putea susține și teza conform căreia identificarea greșită a contribuabilului echivalează cu lipsa elementelor de identificare ale subiectului de drept care datorează sumele impuse.
Așa fiind, în baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004, recursul declarat va fi admis, sentința atacată fiind modificată în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantul S. V. PFA împotriva C. DE A. DE S. M., a anulării deciziei de impunere din oficiu nr.
5687/1182 din (...) și a deciziei nr. 89/(...).
Conform art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va fi obligată intimata la plata în favoarea recurentului, a sumei de 356,45 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și recurs, constând în taxă de timbru, timbru judiciar și, parțial, onorariu avocațial, considerându-se că acest cuantum este proporțional cu valoarea pretențiilor admise, cu complexitatea litigiului și cu munca prestată de avocat.
În ceea ce privește solicitarea referitoare la acordarea daunelor morale, se constată că acest petit nu a fost formulat la fond, astfel încât susținerea lui în recurs este neavenită, din perspectiva prev. art. 316 și art. 294 C.pr.civ.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de S. V. PFA împotriva sentinței civile nr. 4819 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. V. PFA împotriva C. DE A. DE S. M..
Anulează decizia de impunere din oficiu nr. 5687/1182 din (...) și D. nr.
89/(...).
Obligă intimata la plata în favoarea recurentului, a sumei de 356,45 lei cheltuieli de judecată parțiale în fond și recurs.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: V. I.
| ← Decizia civilă nr. 845/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 33/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
