Decizia civilă nr. 2634/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2634/2011
Ședința publică de la 09 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător D. M.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. N. S., împotriva sentinței civile nr. 6., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, în raport de conținutul căreia, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea. CURTEA Prin sentința civilă nr.6531 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea reclamantei SC N. SRL în contradictoriu cu D. G. a F. P. S. prin A. F. P. Z., pentru anularea adresei 447061/2010 și restituirea taxei de poluare și s-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. de M. T. a apreciat că forma OUG 5. în vigoare la data plății taxei de poluare este compatibilă cu prevederile art.90 din T.ul Comunității E.. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC N. SRL solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, arătând că art.110 din T.utul Comunității E. produce efecte directe în sensul că înlătură aplicarea OUG 5. care instituie un tratament discriminatoriu față de autoturismele aduse din Uniunea Europeană contravenind și politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Prin întâmpinarea formulată D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z., a arătat că reclamanta nu a urmat procedura administrativ fiscală, iar pe de altă parte, faptul că taxa nu este contrară normelor europene amintite. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf dintr-un stat membru al U. E. pentru care a achitat în baza deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr.14223 din (...) emisă de A. F. P. Z., o taxă de poluare de 1098 lei. Cererea reclamantei pentru restituirea taxei a fost respinsă, invocându-se faptul ca suma nu se încadrează la sumele de restituit contribuabilului potrivit art.117 C.. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și refuzul autorității administrative de a înmatricula acel autoturism, în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare, a avut loc după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriulnațional anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Și este așa, deoarece raționamentul C. din cauza T. este valid și în legătură cu reglementările succesive primei forme a OUG nr. 5.. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). În ceea ce privește faptul că reclamanta nu a urmat procedura administrativ fiscală prev.de art.205-218 C., instanța de recurs va aprecia că hotărârea T. contra R. a fost pronunțată la un moment în care reclamanta nu mai era în termenul de contestare a actului de impunere, astfel că apreciindu-se de C. că actul normativ în baza căreia a fost încasată taxa este contrar normelor europene, reclamanta avea doar posibilitatea unei cereri de restituire întemeiată pe art.117 C. și O. MFP 1.. Față de cele ce preced, raportat la considerentele menționate în precedent care înlocuiesc sentința pronunțată de instanța de fond, Curtea va admite în conformitate cu art.312, 304 pct.9 C.proc.civ. și 20 alin.3 din Legea 554/2004 recursul formulat, va modifica în parte sentința atacată în sensul pronunțării unei soluții de admitere a acțiunii și de restituire a taxei de poluare achitată. Apreciind că adresele comunicate de organul fiscal nu reprezintă acte administrativ fiscale în sensul prevăzut de art.41 C. și art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004, va respinge cererea de anulare a acestor adrese. De asemenea, va menține soluția de respingere a cererii de chemare în garanție, nerecurată de către părți. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC N. SRL Z. împotriva sentinței civile nr. 653 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul că obligă pârâtele D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z. să restituie reclamantei suma de 1098 lei achitată cu chitanța seria TS5 nr.4. din (...) și la plata dobânzii legale prevăzută de art.3 alin.4 din OG 9/2010 calculată de la data achitării - (...) și până la restituirea efectivă a debitului. Respinge cererea de anulare a adresei 44706/2010 și 14223/2009. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică} de la 9 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, L. U. D. M. R. R. D. M. T. red.RRD/AC
2 ex. - (...)
| ← Decizia civilă nr. 37/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2346/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
