Decizia civilă nr. 2651/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 2651/2011
Ședința publică de la 10 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR R.-R. D. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A O. J. împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimații P. T. I. și A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 6530 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului P. T. I., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S. și A. F. P. J., și dispune anularea adresei nr. 9841/2010 a pârâtei A. F. P. J. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1774 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda aferentă, de la data introducerii acțiunii și până la restituirea efectivă. S-a respins excepția invocată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut următoarele: A. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă deatac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Asupra cauzei pe fond: Prin chitanța TS3 nr. 7465020/(...) reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 1774 lei, cu titlu de taxă de poluare (fila 10). Reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 9841/2010, aceasta din urmă comunicând refuzul său. Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau așteptaeliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant în valoare de 1774 lei nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită cu dobânda legală aferentă, de la data plății ((...)) până la restituirea efectivă a sumei. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. G. a F. P. S. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Pentru cele ce preced, tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care a admis-o în sensul în care a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. ajudețului S. in nume propriu si numele A. F. P. J. solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile atacate pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: - admiterii cererii de chemare În garanție a A. F. pentru M.; - respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca nefondată, - respingerii capătului de cerere privind dobânda legala. În motivare s-a arătat că: Considera criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedura C. si in considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece: instanta de fond in mod nelegal a admis actiunea si a dispus anularea adresei nr. 9841/2010, obligarea DGFP , AFP J. la restituirea sumei de 1774 lei reprezentind taxa de primă Î. ( În dosar s-a solicitat taxa pe poluare si nu taxa de prima inmatriculare) impreuna cu dobânda legală aferentă calculată de la data introducerii acțiunii până la data plătii efective a sumei, și de asemenea În mod eronat a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de instituția pârâtă. Totodată Tribunalul Sălaj nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare În garanție a A. F. pentru M. - M. M.lui. Consideră nelegală hotarârea atacată deoarece Tribunalul Sălaj a acordat ceea ce nu s-a cerut in sensul că reclamanta nu a solicitat dobânda legală, iar instanta de fond a obligat institutia pârâtă la plata dobânzii legale aferente. Prin cererea înregistrată pe rolul T. S., reclamanta a solicitat restituire sumei de 1774 lei reprezentind taxa pe poluare achitată cu acest titlu, cu chitanta nr. 7465020/(...). Precizează faptul că, reclamantul (a) nu a urmat procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de C. de procedură fiscală si nici nu atacă un act administrativ în înțelesul L. nr.554/2004, privind contenciosul administrativ. Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare in urma careia reclamantul a platit taxa pe poluare. Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea ,colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind C. de procedura F., republicata cu modificarile si completarile ulterioare. A. fiind, actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii , potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarilesi completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procdurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contestare a legalitatii actului administrativ fiscal. Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. ( in acest sens intelege sa invoce si practica judiciara, respectiv D. C. nr .1832/(...) pronuntata de CA C. in speta similara). Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorind faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, acceslblle, previzivile si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului. Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In aceasta ambianta factuala si procesuala ,atit in faza administrativa de solutionare cit si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta. Prin urmare , calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "persoana care se considera vatămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata" În speta, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ În sensul dispozitiilor legale anterior aratate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ În temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. In acest context, demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat. Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata. Chiar daca reclamantul si-a întemeiat în drept cererea pe dispozitiile L. contenciosului administrativ nr. 554/2004,prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004,cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia În termenul legal, ceea ce nu s-a constatat În cauza. Având În vedere faptul că, reclamantul (a) nu a urmat procedura administrativ-jurisdictionala prevazuta de C. de procedura fiscala precum și împrejurarea că adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepției inadmisibilității actiunii pe cale contenciosului administrativ. * Critică sentinta instantei de fond și sub aspectul nepronunțării asupra cererii de chemare În garantie a Administratie F. pentru M. având În vedere urămătoarele considerente: *Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată , pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei . *Referitor la capatul de cerere privind acordarea dobinzii, considera ca in mod netemeinic instanta de fond a obligat institutia pârâtă la plata acesteia, deoarece taxa de poluare a fost reținută în temeiul unui act normativ în vigoare. În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile atacate pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: - admiterii cererii de chemare În garanție a A. F. pentru M. - respingerii acțiunii formulată de P. T. I., În principal ca inadmisibilă, iar pe fondul cauzei ca nefondată, - respingerii capatului de cerere privind dobinda legala. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor depuse la dosar, Curtea reține următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul a achiziționat din Austria un autoturism second-hand, iar la data de (...) s-a emis decizia de calcul a taxei d epoluare pentru autovehicule si a fost achitata suma de 1774 lei / filele 10,11 dos fond. Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca raportul de drept fiscal s-a nascut după data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulatăîn temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Chiar dacă din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5., este necesar ca în lumina celor statuate să se deceleze dacă argumentele utilizate de Curtea de Justiție sunt valabile și față de normele juridice care reglementau obligativitatea plății taxei pe poluare în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. Trebuie notat că la data formulării cererii de înmatriculare ca efect al OUG nr. 1. a încetat efectul art. III introdus prin OUG nr. 2. și ca atare practic s-a revenit la forma inițială de calcul și stabilire a taxei pe poluare cu mențiunea că nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea stabilită ca datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Aceste statuării sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. A. fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Este insa corecta sustinerea referitoare la admiterea cererii de chemare in garantie. Textul OUG nr. 5. cuprinde suficiente prevederi care sa asigure si sa garanteze afectarea speciala a sumelor de bani rezultate din plata taxei pe poluare. A., art. 1 alin. (1) prevede ca taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru M., În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Totodata, alineatul 2 al aceluiasi articol prevede programele si proiectele pentru protectia mediului finantate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plateste de catre contribuabil intr- un cont distinct deschis la unitatile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Dovada faptului ca suma platita la trezoreriea fost achitata in contul A. F. pentru M., contul 51.16.10.09 indicat in HG 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5.,A. 3, codificat cu codul de identificare fiscala a contribuabililor persoane fizice sau juridice, rezulta din chitanta de la fila 10 dos fond. Din prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., rezulta ca această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M.. fiind gestionata de A. F. pentru M., În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, aspecte care au fost ignorate de instanța de fond. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 C. să admita recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 6530 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o va modifica în sensul că va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtelor suma de 1774 lei cu titlu de taxă de poluare cu dobânda legală prevăzută de OG 9. începând cu (...) și până la achitare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L. D E C I D E Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 6530 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtelor suma de 1774 lei cu titlu de taxă de poluare cu dobânda legală prevăzută de OG 9. începând cu (...) și până la achitare. Menține restul dispozițiilor. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din I. 2011. { F. | Președinte, S. Al H. Judecător, G.-A. N. Judecător, R.-R. D. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: C. N. C. A.B. 16 I. 2011
| ← Decizia civilă nr. 431/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5063/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
