Decizia civilă nr. 2667/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2667/2011
Ședința publică din 14 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I.
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de C. LOCAL B., respectiv O. B. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 4896 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza privind și pe intimații D. P. și D. P., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul făcut în cauză s-a prezentat intimatul D. P., asistat de avocat F. D., care se prezintă și pentru intimatul D. P., lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este îndeplinită. Recursul este scutit de plata taxelor de timbru. S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimaților, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentantul intimaților a arătat că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune. Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare ale clientului său, conform dovezilor depuse la dosar. S. că, cheia soluționării prezentului litigiu este în decizia dată în primul ciclu procesual, prin care s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecarea în ceea ce privește fondul cauzei. Nu s-a făcut dovada titlului în baza căreia s-a înscris în patrimoniul orașului B. suprafața de termen din litigiu. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4896 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., s-a admis în parte excepția de nelegalitate invocată de către reclamanții D. P. și D. P., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL O. B. și O. B. prin P., și în consecință, s-a constatat nelegalitatea parțială a HCL nr.47 din (...) privind Anexa 2, cap.X, poziția 41, cod clasificare 1.5.12 referitor la includerea în domeniul public a terenului în suprafață de 102 mp identificat cu CF B. nr.8871, nr.topo 528/b/5/5, iar pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 1390 lei reprezentând cheltuieli de judecată. S-a dispus restituie dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus în vederea continuării judecății. Prealabil analizei fondului pricinii, tribunalul a examinat excepția de nelegalitate prin prisma susținerilor reclamanților, a înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale incidente. Astfel, prin H. nr.47 din (...) C. Local al O. B. și-a însușit inventaruldomeniului public al acestui oraș conform anexelor care fac parte integrantă din hotărâre și care a fost atestat prin HG 9.. Din anexa 2 cap.X poz.41 cod clasificare 1.512 reiese că Piața mică agroalimentară în suprafață de 150 mp situată pe str.L. la intersecția cu str.Lazuci a fost inclusă în domeniul public al orașului, fiind dobândită în anul 1975. Ca mod de dobândire a dreptului de proprietate publică asupra terenului în litigiu, ce a făcut posibilă includerea acestui bun imobil în domeniul public intimatul O. B. a indicat „terenul a fost trecut în inventar"; considerând că „inventarierea"; reprezintă un alt mod de dobândire a dreptului de proprietate publică în sensul dispozițiilor art.7 din L. nr.213/1998 lit.f. Cum doctrina juridică îl contrazice, instanța de fond a considerat că nu există un titlu valabil al O. B. cu privire la imobilul menționat. De menționat că HCL 47/1999 a fost adoptată la peste două luni de la data întabulării dreptului de proprietate al reclamantului D. P., întabulare cu privire la care intimații și-au dat avizul în scris. Faptul că nu a existat un raport al compartimentului de specialitate urbanism și amenajarea teritoriului același care anterior și-a dat avizul favorabil pentru notarea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului D. P. confirmă o nerespectare a dispozițiilor legale de reglementare, un abuz al intimatului O. B. Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că HCL nr. 47/99 nu este în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 213/1998 și că încalcă ordinea de drept, motiv pentru care a dispus conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, intimații au fost obligați la cheltuieli de judecată justificate și datorate cu nota de cheltuieli depusă la dosar. Împotriva acestei sentințe pârâții C. LOCAL B., respectiv O. B. prin P. au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, modificarea sentinței. În motivarea recursului pârâții au arătat că terenul ce face obiectul prezentului litigiu face parte din inventarul domeniului public al orașului B., cu destinația de piață agricolă încă din anul 1975. Mai mult, cu toate că perfectarea convenției s-a făcut în data de (...), la data de (...) dl. D. P. a încheiat contractul de închiriere nr. 1. cu P. B. având ca obiect suprafața de 102 mp., recunoscând deci autorității locale calitatea de proprietari. Pe de altă parte, se precizează că în dosarul nr. 1260/2005 C. Local B. a solicitat instanței să constate nulitatea convenției având în vedere că printr-o expertiză criminalistică s-a stabilit că actul este fals, nefiind semnat de către vânzător, iar acțiunea de constatare a dreptului de proprietate în dosarul nr. 1075/1999 s-a făcut fără citarea C.ui Local B. Față de cele invocate, Judecătoria Vișeu de Sus prin sentința nr. (...), rămasă definitivă a admis acțiunea C.ui local și a dispus anularea convenției. Referitor la hotărârea consiliului local se arată că aceasta a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, fapt pentru care excepția prevederilor de art. 4 alin. 1 din această lege prin care legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, nu poate fi primită, iar actul emis anterior intrării în vigoare trebuie să fie analizat prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data adoptării hotărârii de consiliu. În ce privește modul de dobândire al dreptului de proprietate, pârâții invocă dispozițiile art. 7 lit. f din L. nr. 213/1998. In speță, terenul care face obiectul acestui litigiu a fost trecut în inventar în temeiul art. 26 alin 1 din L. 18/1991, respectiv fără moștenitori, iar în extrasele C.F. anterior au figurat cetățeni evrei fără moștenitori, situație în care a existat just titlu pentru adoptarea H.C.L. 47/1999. S.rea reclamantului că la data adoptării hotărârii era proprietar tabular este reală, dar în dosar nr. 1075/1999 nu a fost citat ca parte în proces C. Local B., deci cu încălcarea principiului contradictorialității, fapt pentru care prin sentinta civila 1., rămasă definitiva s-a constatat nulitatea convenției de vânzare-cumpărare. C.urbanism având în vedere sentinta 836/1999, avea obligația sa vizeze schițele întocmite, care făceau parte integrantă din dispozitivul sentinței rămasă definitivă si investita cu formulă executorie. Intr-adevăr, au mai precizat pârâții, nu exista un act care sa poarte denumirea de" raport", dar functionarii compartimentul urbanism si amenajare a teritoriului au făcut parte din comisia special constituita în vederea întocmirii inventarului domeniului public si au elaborat anexa la hotărârea consiliului local, care a ținut loc de raport. Mai mult, lipsa raportului de specialitate nu atrage după sine nulitatea actului administrativ, în acest sens fiind și art.32 din L. 69/1991 a administrației publice locale, în temeiul căreia a fost adoptata HCL nr. 47/1999. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 C.pr.civ. si pe prevederile art. 4 alin 3 din L. nr. 554/2004. Prin întâmpinare depusă în cauză, reclamanții D. P. și D. P. au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. În argumentare acestei poziții, reclamanții au arătat că în mod corect instanța a constatat că recurenții nu dețin documente care să confere legalitatea H.C.L. nr. 47/1999, hotărâre care nu este în concordanță nici cu dispozițiile Legii nr. 213/1998, deoarece includerea în inventar sau inventarierea nu reprezintă modalități de dobândire a dreptului de proprietate publică, iar lipsa raportului compartimentului UAT B. confirmă nerespectarea dispozițiilor legale. Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Inițial excepția de nelegalitate a fost respinsă de către Tribunalul Maramureș prin sentința civilă numărul 1191/(...), motivarea relevând inadmisibilitatea drept argument care a format convingerea instanței. Prin decizia civilă numărul 3., Curtea de A. C. a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Maramureș pentru soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate, fiind astfel pronunțată sentința recurată în prezentul dosar. Studiul actelor și lucrărilor dosarului relevă faptul că soluția pronunțată este legală și temeinică deoarece autoritatea publică locală nu a făcut dovada vreunui mod reglementat de lege în care terenul care face obiectul cauzei de fond în care a fost invocată excepția de nelegalitate a intrat în domeniul public al O. B., mai ales în condițiile în care modurile de intrare a bunurilor în domeniul public sunt explicit reglementate de art. 7 din L. 213/1998 precum și de alte acte normative la care textul face trimitere. Rezultă din textul enunțat faptul că, chiar dacă enumerarea de la art. 7 nu este limitativă, modurile de dobândire a bunurilor în domeniul public nu pot fi decât cele reglementate de lege. Prin H. nr. 47 din (...) C. Local al O. B. și-a însușit inventarul domeniului public al acestui oraș conform anexelor care fac parte integrantă din hotărâre și care a fost atestat prin H. 9.. Din anexa 2 cap. X poz. 41 cod clasificare 1.512 reiese că Piața mică agroalimentară în suprafață de 150 mp situată pe str. L. la intersecția cu str. Lazuci a fost inclusă în domeniul public al orașului, fiind dobândită în anul 1975. Ca mod de dobândire a dreptului de proprietate publică asupra terenului în litigiu, intimatul O. B. a indicat „te ren u l a fo st tre cut în in ve n ta r"; considerând că „inve n ta rie rea "; reprezintă un alt mod de dobândire a dreptului de proprietate publică în sensul dispozițiilor art. 7 din L. nr.213/1998 lit.f. Acest punct de vedere nu poate fi acceptat în condițiile în care acest mod de dobândire nu este reglementat expres prin nici o normă pe care recurenții O. B. și C. Local B. să le poată indica. Mai mult, nici dispozițiile art. 26 alin. 1 din L. 18/1991 pe care recurenții le invocă în susținerea căii de atac nu sunt incidente deoarece nu există dovada emiterii vreunui certificat de vacanță succesorală care să confirme că vechii proprietari tabulari au decedat fără moștenitori. În consecință, în mod legal și temeinic instanța de fond a considerat că nu există un titlu valabil al O. B. cu privire la imobilul menționat. Mai mult, H.C.L. 47/1999 a fost adoptată la peste două luni de la data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului D. P., întabulare care nu se putea realiza dacă aceiași intimați recurenți care acum contestă dreptul de proprietate al reclamantului intimat nu și-ar fi dat avizul în scris. Nu a existat nici un raport al compartimentului de specialitate urbanism și amenajarea teritoriului pentru trecerea bunului imobil în domeniul public, fapt recunoscut explicit prin motivele de recurs. C. poziției recurenților, această deficiență nu poate fi complinită în alte modalități. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat, iar sentința recurată va fi menținută ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de C. LOCAL B. și O. B. împotriva sentinței civile nr. 4.896 din 2 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Obligă recurenti să plătească intimatului suma de 1.150 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. V. D. G., Red.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond:S.O.;
| ← Decizia civilă nr. 4631/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2062/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
